Nu simt nevoia sa astern tot ce am facut anul asta, ce am realizat, ce s-a schimbat. E suficient faptul ca eu am inteles ce lipsea in urma cu 365 de zile.

Va doresc doar IMPLINIRE. Restul se cumpara.

Nu-mi plac oamenii unidirectionali. Care cred ca lucrurile se pot intampla doar dupa un tipar, care nu fac efortul sa schimbe ceva. Oamenii care se incapataneaza. Oamenii care ii fac pe ceilalati sa sufere, cand ar putea sa aleaga calea scurta. Sau cei care aleg confortul in schimbul implinirii. I'm proud of those who take attitude.

Imi plac oamenii liberi. Cei care isi cunosc valoarea si nu cer confirmare. Imi place naturaletea si sper ca nu se inlocuieste cu nimic in decursul anilor. Rar intalnesc persoane care cred, care isi urmeaza visul, care indraznesc, care isi asuma, care vor sa invete... cum spunea cineva... care au curiozitatea de a descoperi. E important sa nu cedam si sa luptam in continuare, dar cel mai important e sa stim cand e cazul sa schimbam ritmul. In viteza cu care gonim, s-ar putea sa ajungem la FINISH cu mainile goale.

31 decembrie. Ziua in verific daca mi-a scapat ceva de pe lista pe care am facut-o in urma cu un an. Ziua in care decid ce imi doresc in urmatoarele 12 luni.
Deocamdata nu am stabilit toate targeturile anului 2011, dar sunt convinsa ca o sa fie altfel... pentru ca imi doresc altceva. 365 de zile supuse schimbarii si experimentelor.
Vreau sa raman cu ceva din anii astia care trec pe langa mine si sa nu ma trezesc intr-o zi ca lipseste sarea sau piperul. Sa simt ca nu am trait in ritmul pe care mi l-a dictat inima. Nu o sa am reguli sau tipare. Vreau sa fie totul natural, simplu si amuzant.

In plus, Parisul e pe lista. Nu mai merita asteptarea. Ce merita de altfel?!

Liciteaza cineva pt o poza cu mine si Turnul Eiffel? ;;)

Ce mi-a placut odata imi place intotdeauna, pentru ca optiunea mea este motivata. Fie ca urasc, fie ca iubesc, stiu clar de ce...
(Diderot - Scrisori catre Sophie Volland)

X: Da-mi nr tau de telefon.
Dupa multe insistente.
Y: 072XXXXXXX
X: Orange n-ai?

F. frumoasa piesa. Am descoperit-o in weekend. Enjoy it!

Imi place piesa asta. O aud zilnic pe Guerilla, dar nu o gasesc nicaieri, nici macar online.
Un preview scurt, pe linkul de mai sus.

Later edit: Ia ghiciti ce am eu. Mwhahahhaha. Thank you, A.I :)

Titlul postarii coincide cu numele proiectului in care m-am implicat in urma cu doua saptamani. Pe scurt, din comunicatul de presa: "în cadrul acestui proiect, 20 de copii vor primi cadouri din banii adunaţi de bloggerii participanţi la această campanie. 20 de bloggeri sibieni vor practica o zi întreagă o altă meserie decât cea pe care o fac în fiecare zi. Unii vor deveni taximetrişti, alţii barmani, alţii vor cânta pentru a aduna cei 50 de lei pe care şi-a propus fiecare să îi strângă. Din aceşti bani vor fi cumpărate cadouri pentru cei 20 de copii, dulciuri, jucării şi alte bunătăţuri ce le găsim deobicei în sacul Moşului. Cadourile vor merge spre cei mici în ultima săptămână înaintea Crăciunului. Banii strânşi de bloggerii sibieni vor fi adăugaţi celor oferiţi de sponsorii acestei campanii. 

Jobul meu: cateva telefoane, o oferta, o intalnire si un nou client. Undeva pe parcurs am inclus si serviciul contra cost.

SPONSORI: Carrefour – sponsor principal si gazda a evenimentului in care cei 25 de copii vor primi cadourile; Boromir – Moara Cibin, BRD – Groupe Societe Generale, IndSoft – Industrial Software, Printcenter si Smartgifts, Ambient, Editura Agnos, Muzeul Civilizatiei Populare Astra, Zdrovit.

PARTENERI MEDIA: Antena 1 Sibiu, Eveniment TV, Sibiu100%, Turnul Sfatului, Sibiul.ro, CityNews Sibiu, KissFM.

Unele lucruri se intampla cand te astepti mai putin. In momentele in care nu ai planuri, decat pentru prezent. Ciudat. Makes me smile... in a naughty way ;;).

Astepti. Un tren, un lift, un taxi. Astepti o zi mai buna, un moment mai potrivit, o alta ocazie. In timpul asta, clepsidra se goleste, ceilalti oameni trec pe langa tine intr-o graba inexplicabila. Nici macar nu te observa. Din cand in cand, o fata familiara se apropie si parca iti zambeste, te bucuri, dar in final descoperi ca era doar o simpla grimasa.

Rewind or just push forward. Don't stay, don't wait. Discover a better place.

Pe malul marii sau pe un varf de munte. Sa fotografiez.

My soul band :).

Trec de la teorie (texte motivationale), la practica. Astazi am primit mailul de mai jos de la Tudor si am spus: why not? :)

...de ce va scriu de fapt... maine, vineri, 26 nov, ora 19:00 ne intalnim in Supporter (bdul Victoriei) pentru a discuta de proiectul "Darul meu pentru Craciunul lor" ce-l vom incepe saptamana viitoare.

Pe scurt, bloggerii ce vor sa se implice in proiectul asta vor presta niste servicii pe care nu sunt obisnuiti sa le faca (taximetrie, bucatar, chelner etc) pentru a strange cativa bani ce vor fi baza unor cadouri ce le vom imparti unor copii nevoiasi. Pana acum sunt 20 de bloggeri doritori trecuti pe lista, asteptam si altii.

Vineri, ora 19:00 - Supporter

Tudor St. Popa

www.cemerita.ro

 See you there :)

"If everyone is thinking alike, someone isn't thinking." George S. Patton

In perioada asta, din cand in cand, o sa scriu texte motivationale. Unele sunt inspirate direct din experienta mea, altele din ceea ce citesc.

Cat de greu e in ziua de astazi sa ai o coloana vertebrala, sa spui ceea ce gandesti, sa fii sincer, sa lupti pentru ceea ce iti doresti? Undeva, in mansarda, un pitic iti sopteste "nu poti face asta", "nu o sa reusesti", "nu esti suficient de bun, de frumos, de destept"... el trebuie sa isi faca norma zilnica si daca il lasi, te va infrange.

Nu cauta confirmari de la cei din jur. Ei nu te cunosc. Tunde-te daca ai chef, vopseste-te, cumpara-ti bocancii cu tinte sau camasa sclipicioasa care iti face inima si zambetul sa creasca. Ei judeca orice nu se incadreaza in limite, orice nu e "cool" si iesit din comun. Nu poti trai facandu-le altora pe plac.

Consider ca toti suntem invingatori. In primul rand TU ai castigat marea cursa in fecundarea ovulului. O cursa in care concurenta nu facea referire la un oponent, ci la milioane. 

Ai incredere in tine, indrazneste, experimenteaza, dezlipeste-te de restul si mareste-ti zona de confort. Nu fi imbufnat, fa lucrurile cu pasiune.

P.S. Am fumat iarba in week-end si-s mandra de mine :)). Mai am cateva idei, dar o sa le iau pe rand.

Te trezesti, iar gatul iti e intepenit. Poate e perna de vina sau pur si simplu ai dormit prost, dar pe parcursul zilei durerea persista. Devii irascibil. Oamenii te enerveaza in trafic, activitatiile de zi cu zi le faci din inertie, nu te mai bucuri. Ii vezi pe ceilalti cum rad in hohote, la un banc pe care nici nu-l consideri suficient de bun. Mintea ta e plina. Sigh.

E seara, adormi, iar a doua zi scenariu se repeta. Trec saptamani. 

Cei apropiati observa ca nu esti in apele tale, dar tu negi. Te rastesti si te simti presat. Pur si simplu nu ai chef, vrei liniste. Petreci mai mult timp in lumea virtuala, decat cu prietenii, iar cand o faci, nu esti o companie prea buna.

Pierzi teren si mult mai tarziu, dupa cateva sedinte de autocompatimire iti dai seama ca nu mai esti la fel. Cine sunt acum? Intrebarea asta nu te ajuta. Raspunsul se aude vag, dar nu este suficient de clar ca sa-l si simti. 

Cand constientizezi tot, lucrurile incep sa se miste. Iti suni prietenii, iesi la cafea, dansezi, citesti, faci sport. Fortat. Nu esti inca natural, dar te simti mult mai bine. Nu iti mai pare rau ca ai ajuns aici, ci te gandesti la urmatoarea perioada si la ce poti imbunatati. Mintea e agera, iar replicile de convenienta se transforma in dueluri verbale (fara sange, bineinteles!). Zambesti. Esti din nou in viata. Esti tu. Vorbesti la singular si ai noi idei pentru viitor. Expresia "ce va fi, va fi", e inlocuita cu "stiu exact ce trebuie sa fac". Life is beautiful, you just don't know it yet forgot.

Vineri seara am trecut pe langa un restaurant. Nu ii stiam numele, nu stiam strada pe care se afla. Cladirea avea niste geamuri imense, prin care vedeam toata clientela. Femei si barbati, cu pahare de vin rosu in mana, relaxati si zambareti, isi tineau povestiile sub sferele de lumina care atarnau din tavan.

Mi-am dorit sa fiu acolo. Nu stiu de ce, dar l-am trecut pe lista locurilor pe care vreau sa le vad. A doua zi, am ajuns din nou langa el. De data asta mi-am notat datele: Restaurantul Baracca - Cluj, Str. Napoca.

Nu-i asa ca pare frumos? :D

Ieri la pranz, am fost la Muzeul de Arta din Cluj si mi-am luat 3 expozitii. Biletul intreg: 4.5 RON, iar pentru ca sunt studenta am platit 2.5 RON. It gets better: daca vroiam sa vad doar picturile, ma costa doar 1 RON.

In plus, am inteles ca 1% se duc in contul Crucii Rosii. Cred ca in 100 de ani, se aduna de o donatie decenta...

Faceti cumva Zumba? Cum e?
Detalii am gasit aici, dar vroiam si cateva pareri :D.

I toast for equilibrium. For every little thing. For love, hugs, memories. For past, present and future. For life. (HHW)

Astazi toti sunt imbracati ca ieri. Am impresia ca e marti, 09.11.
Ce sanse exista? :))

De trei ori pe saptamana, eu si vecinul ne sincronizam si ne stricam planurile unul, altuia. Eu ma grabesc spre job, el vrea sa parcheze. Mereu ne intalnim intr-un moment de maxima concentrare (pentru el) - cu ochii in oglinzi, volan stanga, volan dreapta pana reuseste sa o puna la milimetru... in fata scarii!!!
Aici apar eu in peisaj. Stau in fata blocului, blocata. N-am de gand sa cedez si sa o iau prin spate... asa ca isi muta masinuta, dar nu inainte sa schiteze o mica frustrare :))

Amuzant sau nu, tot nu inteleg ce vrea sa faca si de ce blocheaza intrarea cu atata minutiozitate.

De curand am citit o carte numita "Terapia prin ras" scrisa de Lenny Ravich. E o lectura usora, amuzanta si presarata cu intelepciune. Nu pot spune ca e o carte excelenta, insa mi-au ramas in minte anumite lucruri si nu din cauza ca informatia era noua, ci pentru simplu fapt ca tot ce s-a scris, a fost filtrat de umorul autorului.

Mi-ar placea sa va dau cateva citate si nu doar sa va povestesc, dar pentru ca sunt in stare sa incep 10 bancuri din 15, cu poanta, nu cred ca o sa am mare succes... iar cartea am plasat-o deja spre studiu.

Vreau doar sa va impartasesc ceva ce pe mine m-a uimit: in medie, un copil rade de 300 până la 400 de ori pe zi, iar adultii doar de 17 ori. Cam trist, nu-i asa? Prea multe oportunitati? :).

Aseara m-am dus impreuna cu o prietena sa cumparam un cadou pentru un bebelus. Dat fiind faptul ca era duminica dupa-amiaza, singurele magazine deschise, de profil, erau in Mall. De fiecare data cand ajung acolo, ma opresc la catelusi. Ma inveselesc cand ii vad, iar ieri, mai mult decat oricand as fi vrut sa plec cu unul din ei acasa.

In pozica, e febletea unei alte prietene. Numele lui e Sasha si cred ca e cel mai rasfatat din lume. Ultima lui "distrugere" a fost canapeaua cea noua si scumpa a stapanei. A inceput cu o marcare a teritoriului (if you know waht I mean) si a terminat cu o gaura sanatoasa in noul obiect achizitionat :)).

De fiecare data cand ei pleaca in concediu, cel mic, se imbolnaveste brusc. Cred ca de nervi. Acelasi lucru se intampla si atunci cand nu e bagat in seama, iar ea ii da atentie altui caine :D. Si totusi cireasa de pe tort urmeaza: scos la plimbare, prin parc, fuge dupa alta minge de blana si se ascunde in curtea unei case in constructie. Tipa il cauta si drept mustrare, il "atinge" peste fund. Reactia lui: puppy eyes si un schiopatat fake pana acasa :)).

P.S. V-am spus ca papa orice prinde? Pana si linguri de plastic. Iar daca il vezi la timp si incerci sa "salvezi", se enerveaza si inghite mai cu pofta :D.

Mda. Scriu din nou. Matinal, de data asta. O zi frumoasa va doresc. See u soon.

Ciprian Draghici a demarat o leapsa intre bloggerii sibieni, pe care o primesc cu zambetul pe buze. Am fost nominalizata, desi sincer sa fiu, nu postez atat de des cat mi-as dori.
Propunerile mele sunt:
1. Calin
2. Baga
3. Tudor
4. Brylu
5. Jeanina si Seb

P.S. Dupa cum se vede, nu pot respecta instructiuni precise.

• vor posta insemnul sunt activ in blogosfera sibiana pe blogul lor cu link spre blogul de unde au primit nominalizarea

• vor desemna la randul lor 3 bloguri, tinand cont de periodicitatea si continutul postarilor, si ii vor anunta pe nominalizati printr-un comentariu

Tocmai am vizionat cel mai dragut documentar - ever! Are bebelusi, animale si multe situatii comice generate de cei amintiti. Este vorba despre 4 copii, care cresc separat, fiecare in mediul lui. In ordinea acelor de ceasornic: Ponijao (tribul Himba) din Namibia, Bayarjargal din Mongolia, Hattie din San Francisco si Mari din Tokyo.

Mai jos e trailerul, poate va convinge.
Later edit: Mi-am mai adus aminte de inca un doc - In the Womb :).



P.S. Thank you, thank you Mr. Rares :D

Daca aveti cateva minute, clatiti-va ochii cu un videoclip frumos.

In urma cu 30 minute twitteream cu baga despre telefoane nokia si schwarzberry, dell-uri si Apple. Of course, intr-un moment de sclipire l-am facut pe Gates actionar la APPL. Booing! Penalizare from iMaster?

Intre timp l-am cautat pe Steve Jobs pe Twitter si am ras sanatos:

1. If the glass on your iPhone cracked, you're dropping it the wrong way.
2. Friends don't let friends use Windows.
3. Once you go Mac, you can't go back.
4. Imitation is the sincerest form of flattery and will also get you sued for patent infringement.
5. I refuse to accuse Amazon of hijacking the ebook market. That would be the iPod calling the Kindle black.
6. Don't worry. Be appy.
7. When Chuck Norris holds the iPhone 4 the signal increases.
8. You can't "use" a Mac. The Mac uses you.
9. Just found a Microsoft Courier prototype in a bar... Left it there.
10. I renamed my iPod 'The Titanic.' Now when I plug it in, iTunes tells me 'The Titanic is syncing.'

Imi place libertatea, tot ce inseamna ea si vreau sa cred ca nu privez pe nimeni de sentimentul asta atunci cand vorbesc sau actionez. Si poate, uneori dau gres, insa mereu incerc sa indrept lucrurile. Incatusarea altei fiinte umane, fizic sau psihic nu se justifica. Gasesc o exceptie: delincventii, dar din punctul meu de vedere este o alegere voita. Consecinta unei crime o cunosc si totusi si-o asuma. Interesant e ca astia sunt liberi undeva in mintea lor...

Suntem invatati sa facem bine, insa nu gandim fiecare pas. Chiar si cei care vor sa fie corecti, buni crestini, fac lucrurile din obligatie. Pentru ca asa trebuie nu constituie un act liber. Traseul pe care il parcurgem este prestabilit, programat social si ca sa ne complicam, acumulam zilnic informatii how to do this and that. Cat de naturali am ramas? Ce vine din interiorul nostru? Ce se mai incadreaza in creatie proprie? Daca totul este la indemana, pe tava, de ce ne plangem ca nu mai avem inspiratie? 
Reversul medialiei: nici prea multa imaginatie nu e de bun augur, mai ales daca nu te incadrezi in tipare. Daca esti altfel, societatea te condamna sub voalul diplomatiei si celor 7 ani de acasa. Ajungi legat. Eu devin claustrofoba atunci cand ma gandesc la labririntul asta cu o singura varianta. 

P.S. Totul a pornit de la o poza si de la sambata asta frumoasa. M-am trezit de la 8:20 si ma bucur de fiecare moment. E o zi fara lista to do. Iar asta, pentru mine, inseamna libertate. 

Acum 6 ani, auzeam pentru prima data de Apple. Produsele lor mi se pareau dintr-un film SF - albe, cu putine butoane, compacte, diferite de tot ce vazusem pana atunci. Dupa 3 ani, am butonat pentru prima oara iMac-ul si iPod-ul, dar tot nu mi s-au aprins calcaiele, nici macar atunci cand C. a inceput primele achizitii. In prezent a adunat o colectie de iSomething, nu i-a scapat nici macar iPhone-ul - gadget care inlocuieste multe functii ale iPodului (avantaj moi, pentru ca mi l-a donat).

Sambata m-am apucat de butonat, sincronizat, instalat, downloadat etc, etc. Mwahahah. Nu ma mai puteam opri. Mi s-a parut foarte amuzant faptul ca din momentul in care mi-a ajuns in manute, l-am transformat intr-un iPod de fetite. Wallpaper rozaliu, aplicatii despre fashion, lifestyle si alte nebunii. Lucruri pe care un barbat nu le-ar aprecia, dar pe mine ma incanta. Mi-am pus Twitter, Messenger si am configurat cateva conturi de mail, dar am gasit si Facebook si Blogger. Nu-i asa ca suna bine? :D

Pe scurt: e un gadget pentru toata lumea. Parca nici nu-mi mai doresc C3-ul asa mult...

Acum trei nopti, cand somnul imi era mai lin si mai frumos, iar perna imi zambea... din parte opusa a camerei sunt trezita brusc de Stromae - Alors on dance. Imi suna telefonul de firma. Mi-au trebuit cateva secunde sa realizez ce se intampla, apoi m-am speriat. Ma uit la mobil, era ora 01:00 - 1 missed call (no number). Prapastioasa de fel, m-am gandit ca s-a intamplat ceva cu vreo marfa (domeniu de activitate - transporturi si logistica). Dar la ora asta? Ce pot face acum? Cat costa marfa aia?! Intrebarile imi zburau prin minte, dar nu puteam suna inapoi, nu aveam numarul!
M-am enervat si mi-am pus plapuma in cap. Dupa doua minute aceeasi chestie. Mai nervoasa, pun telefonul pe silentios banuind deja ca se joaca vreun individ cu mintea mea si ma intorc pe partea cealalta. Prea multa liniste n-am avut, m-am trezit la ora 3, am verificat telefonul: 2 apeluri pierdute. Go die! Daca era important primeam macar un sms.
La 7:30 deschideam ochii si ma gandeam cu ce sa ma imbrac. Mobilul imi arata un apel pierdut cu 30 de minute in urma. Ridic o spranceana si imi amintesc de liceu. Imaturitatea si insomnia celui care m-a apelat intrece orice limita...

Doua zile liniste. Azi iar s-a apucat de bipuri... WTF? Ma depaseste. Why do that?

I miss it.

Medina, again and again...

Cu esarfa la gat si umbreluta in mana, ghidata de the traveler (se vede ca e sagetator) am vizitat ce a considerat el ca e mai frumos. Inafara de obiectivele turistice pe care le bifeaza toata lumea am fost la o cafeluta la Julius Meinl, la un Irish Pub cu mancare super buna numit Molly Darcy's, la Hotel Sacher (pentru tortulet) si seara la un film - The American cu George Clooney.

Am plecat cu o amintire frumoasa din capitala austriaca. I had fun. Lots of fun.

P.S. La film nu m-am dus cu Mr. Clooney :))

Joi dimineata, putin somnorosi dupa concertul de la Munchen, ne-am dus la Salzburg in plimbare. Eram aproape, iar decat sa ne odihnim am preferat sa mai vizitam cate ceva.

Am parcat in centrul orasului si am luat-o pe jos, trecand dintr-o curte in alta, pe langa catedrala Salzburgului si apoi ne-am lasat pierduti pe strazile inguste, sufocate de turisti. Sus, pe munte, fortareata Hofensalburg domina intreaga panorama.

Getreidegasse, strada pe care a locuit Mozart, unde a facut primii pasi in muzica, era sub picioarele noastre. Casa galbena, acum transformata in muzeu, era fotografiata din toate unghiurile.

M-au impresionat placut logo-urile magazinelor. Din cate am citit ulterior, se pare ca exista o lege prin care cei care inchiriaza spatii comericiale pe Getreidegasse sunt obligati sa respecte stilul machetelor de metal folosite în secolele trecute.

O armonie estetica de nedescris, pana si cei de la McDonalds erau in trend - un M din plastic ar fi aratat oribil!

N-am mai stat foarte mult deoarece drumul spre casa (in cazul asta, Germania) nu era scurt, dar totusi am mai facut o oprire intr-o statiune montana numita Berchtesgaden. Un mic paradis. O atractie pentru iubitorii de ski.

Inconjurat de munti, lacului Königsee iti atrage privirea prin culoarea si claritatea apei, un verzui curat in care se scalda o multime de ratuste. Unele mai mici, altele mai mari, cu penajul maro, negru sau crem. Imi venea sa le prind si sa le smotocesc, atat de dragute erau. Nu va spun cate poze le-am facut pentru ca imi e rusine... :-"

Coming next: Viena.

Pana sambata dimineata n-am auzit de el. Ascultam o emisiune la radio si au difuzat piesa Sleeper. Mi-am notat-o, dar n-am gasit o varianta pe youtube care sa se auda bine, in schimb am descoperit site-ul official si noul album: Shore to shore.

Mie imi place. E soft, optimist (?) si are ceva diferit...
Mai schimbam si noi zgomotul de fundal, ce ziceti?

Miercuri, 15.09.2010. Ziua pe care o asteptam de aproape un an.

De dimineata ne-am dus la aeroport dupa niste prieteni care au venit special pentru eveniment, iar apoi am reunit o parte din gasca in Marienplatz cu alti 3. Planuri mari nu aveam, asa ca am stat la o bere/ pahar vin/ cafea/ pranz si ne-am plimbat prin magazine cateva ore.

Concluzia mea e ca Kaufingerstraße (Munchen) este mai frumoasa ca Mariahilferstrasse despre care am citit ca e cea mai importanta strada de shopping din Viena. N-am fost deloc impresionata, mai mult, Kohlmarkt, Graben si Kärtner Strasse sunt mult mai speciale (& exclusiviste). In plus, Parndorf poate fi o alta varianta, accesibila si la bani, dar si ca locatie.

Spre seara am luat metroul pana la Olimpic Stadium si am vizitat Muzeul BMW. Am facut multe poze, cam 1 la fiecare masina (trigger happy!). Albinuta galbena era cea mai cute de pe acolo, pare proiectata special pentru o femeie. I'll trade a mini for this...

So, concertul U2.

In deschidere au cantat cei de la One Republic, iar marele spectacol a inceput la ora 09:00.  In total am fost 80.000 de oameni. A fost un moment memorabil, istoric din cauza scenei 360 (The Claw), pe care ma bucur ca nu l-am pierdut. 

Am fost emotionata, mai ales la prima piesa "Beautiful Day" pe care am si filmat-o. Senzatia pe care o ai atunci cand canti alaturi de Bono si restul lumii "With or without you" e priceless. Atmosfera de acolo nu o poate reda nici un DVD sau Blu-ray.

Maine trecem granita in Austria si va povestesc despre Salzburg ;).

Am mai bifat un concediu, al treilea pe 2010. De data asta am plecat cu masina, iar prima oprire a fost in Neumarkt Saint-Veit - un orasel micut din Bavaria. Motivul principal al distractiei, asa cum am mai precizat, a fost concertul U2 planuit inca din toamna anului 2009.

Zilele au trecut rapid: duminica am ajuns, luni am facut shopping in Landshut, marti am repetat figura in alte orasele, miercuri U2 + muzeul BMW din Munchen, joi ne-am dus acasa la Mozart in Salzburg, ieri ne-am plimbat prin Viena, iar astazi ne-am repatriat. Pfiuuu!

Nu ne-am odihnit, dar macar am reusit sa vizitam ce era mai frumos si interesant. Cali a facut traseul in asa fel incat sa vad si eu locurile pe care le-a vazut el in delegatii, fapt pe care l-am apreciat si in plus mi s-a parut sweet ;;).

Maine seara revin cu detaliile. Acum tot ce imi doresc e sa ZzzzZzzz.

De astazi incepand, am 9 zile lungi si late pe care le voi petrece din plin. Plecam in Germania sa ii vedem pe cei de la U2 in turneul 360, iar la intoarcere ne vom opri o zi si o noapte in Viena. Bineinteles, pozele vor fi nelipsite, mai ales ca acum mi-am reluat activitatea pe Deviantart - am deja in minte cateva locuri pe care vreau sa le imortalizez.

Imi place sa calatoresc. Nu sufar de "dorul de casa", nu ma simt legata de locul meu de nastere... doar de ce gasesc aici: familia si prietenii - iar acestia au telefoane :)).
Ma gandesc cu mandrie la tot ce au vazut ochisorii mei in ultimii ani: orase, capitale, mari, oameni, apusuri, cladiri, muzee, magazine etc. Dar cea mai "speciala" amintire o am in Mallorca. Un moment doar al meu, de liniste, de bucurie imensa. Eram fericita ca exist, ca vad palmierii, marea, soarele de pe cer, ca am TOTUL. Imi repetam I'll never forget this si zambeam in coltul gurii. Nu lipsea nimic. Si cel mai important, nu lipsea el.

See you soon.

1. E important sa te simti bine in pielea ta
Afirmatia asta o gasesti pe toate gardurile, pe toate forumurile, peste tot. Mereu se gaseste o femeie care simte nevoia sa sfatuisca marele trust instabil emotional. Ea te invata cum sa fii puternica si frumoasa in doar 10 pasi. Just do it! Ia-ti toalele in care te simti sexy, tine spatele drept, privirea inainte, zambeste, concentreaza-te asupra ta, gandeste pozitiv etc, etc.
Sfaturile nu-s rele in ansamblu, insa nu cred ca functioneaza nici macar in 10% din cazuri. Why? Pentru ca degeaba ai citit instructiunile, daca iti lipsesc cele mai importante piese: dorinta si naturaletea. Nici macar daca perseverezi  nu cred ca o sa reusesti. Nu lupta cu tine cand exista o discrepanta intre ce gandesti si ce faci.
Cu siguranta ati observat persoane care isi doresc cu disperare sa para cumva, persoane care acum par fericite iar dupa o zi sunt cu o falca in cer si alta in pamant. Oameni care te "inteapa" doar ca sa isi aline frustrarile.
2. Lupta, nu renunta niciodata
Really? Asa ca orbu'? Cu labutele, coatele, unghiile, tot? Stilul machiavelic si oportunist e un "must" in viata asta? De ce nu se scriu mai multe despre cum sa te analizezi, cum sa te intelegi, cum sa gandesti? Poate o sa descoperi ca lupti pentru ceva ce nu merita si doar iti irosesti energia. A ceda nu inseamna a pierde si nici incapatanarea nu e un atu de scris in CV. Cata imbacseala in creierasele unora!
3.  Barbatii rai sunt sexy
Nu. Barbatii rai sunt rai (si viceversa). Aia inseala, te mint... nu duc gunoiu, stuff like that :)). Si se mai intreaba dupa fiecare despartire: "Eu de ce nu pot fi fericita?".
4. Ce pampalau e ala. Ea merita ceva mai bun
Of course. Pe tine, nu? Asta ma scoate din pepenasi :D.
5. Daca zambesc mult si-s vesela, toata lumea ma va iubi
Mda. Sa zicem. Daca te poti preface suficient de bine fara sa-i zgarii pe restul cu sarmul tau inchipuit, ai o sansa. Pacat ca tu nu te iubesti cu adevarat.
6. Bunatatea e overrated
Nimanui nu-i plac sarcasticii si rautaciosii. Citeam intr-o carte ca un om echilibrat nu va avea niciodata nimic de impartit cu altii mai mari sau mai mici decat el pentru ca este suficient de matur sa ii accepte pe ceilalti asa cum sunt.
7. Daca injur sunt mai cool
Oui, mai ales daca esti femeie. Nimic nu te face sa stralucesti mai mult decat un "f****" sanatos la masa cu parintii prietenului. Stiu, tu esti suficient de inteligenta cat sa nu o dai in bara... dar totusi, daca iti patezi rochita cea noua si scumpa?
8. Brunettes do it better
Asta e adevarata :)). Si daca nu e adevarata, tot frustreaza blondele... dar nu pe toate. Unele au minte. Propun sa ascultam o roscata.

Idei pentru 9 si 10?

Album nou, asa, ca de septembrie. Told you is a good sign.





Have a lovely evening my friends ;)

Iubesc toamna. Vara ma distrez, dar de anotimpul ploios ma bucur. Imi plac sunetele, imi place mirosul ei si mereu am senzatia ca imi amintesc ceva frumos... dar gandurile alea nu ajung niciodata in mintea mea. Sunt undeva acolo, imi dau o stare de bine, dar se pierd undeva pe drum...

Din septembrie totul incetineste. Totul se armonizeaza, ritmul meu interior nu mai este acelasi. Ma linistesc. Hohotele de ras se transforma in zambete si fiecare clipire e cuantificata... Pana si acum, tastez cu grija. Pasesc incet pe litere ca o pisicuta, mintea mea e libera...

Imi place ploaia, adierea vantului, fosnetul frunzelor.

Dupa ce se scutura norii, nu vad noroiul. Toamna nu inseamna melancolie si tristete pentru mine, e doar o schimbare (frumoasa) de peisaj.

New track from ArmadaMusic. ;)

Weekendul asta am uitat de internet, semnal, cablu tv etc. si ne-am dus la Cheile Cibinului - un complex amenajat la aprox. 3 km de barajul Gura Raului. Natura, liniste, prieteni, un pic de alcool, o tigara pe terasa, muzica si multe zambete. Cuvintele astea descriu ultimele mele 48 de ore.

De ce m-as intoarce, pe langa relaxare si confort:
1. pentru trambulina (hahaha, ce copila sunt! BUT... nu stiti cat de misto e sa sari impreuna cu inca o persoana pana nu mai ai aeeeer :)))
2. n-am semnal pe Vodafone
3. pot inchiria o bicicleta daca am chef de o plimbare
4. aer curat (somnic garantat 100%)
5. e o alternativa buna dupa saptamani la rand de Oldies

Ce trebuie sa stii: peretii, desi par solizi, sunt ca inexistenti. Se aude orice. Pana si zgomotul pe care il face intrerupatorul cand stingi lumina. La un moment dat devii foarte precaut si nu deschizi gurita daca stii ca se poate interpreta.
De ex: Ai grija sa nu ma picuri! e o alegere f. proasta. Dupa ce C. a inclinat sticla de apa spre mine si i-am dat replica, de-abia ne-am oprit din ras. Ghiciti ce au spus vecinii: v-am auzit razand de dimineata. LOL.

Prietenii au dreptate. In momentul in care unul dintre ei iti atrage atentia asupra unui lucru pe care il faci/ traiesti/ spui, nu o face doar ca sa te enerveze, ci pentru ca ii pasa si stie ca nu e ok ce se intampla. De cele mai multe ori o sa o faca in mod subtil, incercand macar sa te faca sa-i analizezi ipoteza.

Povestind cu un amic, mi-am adus aminte ca niciodata nu ma menaja cand venea vorba despre subiectul X. Ma scotea din sarite si nu ii intelegeam atitudinea pentru ca eram subiectiva. Ce zicea era in contradictie cu viziunea mea asupra situatiei si nu concepeam decat un adevar, al meu. Of course.

So let's listen more carefully next time. Poate ca toti (ma refer la prieteni) ne vor binele, dar doar unii din ei vor avea curajul sa ne spuna adevarul. Oare pe care ii preferam?
Later edit: A friend.

Internetul. Nu va spun nimic nou, stiu.
Stateam frumos pe mess si vad statusuri: "I'm mobile... in Meteora - Greece", nu doar la un prieten, ci la 2.
Stiam ca au plecat si se distreaza fara mine, asa ca m-am bagat in seama. Am primit, in schimb, o pozica de la Florin. Erau la masa... Cica papa un crevete si pentru mine :))

Tare.

P.S. Am zis ca postez? Am zis! :))

Daca ai mai citit carti de psihologie sau esti pur si simplu curios/-a, ai putea sa incerci "Cum să te psihanalizezi singur" de A. Roberti. Din seara in care am luat-o (si in cele care au urmat), am citit-o pana nu mi-am mai putut tine ochii deschisi.
Mi-a dat cateva raspunsuri pe care le intuiam, dar nu tineam neaparat sa le recunosc. LOL, nu? Am invatat lucruri noi despre mine si am inteles de ce unii din jurul meu se comporta intr-un anumit fel. Recunosc, nu mi-am descoperit doar calitati, dar pana una alta, nu de asta am pornit la drum.

Imi place psihologia. Ma uimeste universul launtric pe care ni-l construim, constient sau inconstient si consider ca e bine sa facem curatenie "la mansarda" din cand in cand. Cine stie ce descoperim? Eu m-am amuzat un pic... :)
More.

De vreo saptamana, doua, vin acasa cu un Polo. Nu e prima masina pe care o aduc in "jungla" si pana acum, inafara de faptul ca nu gaseam loc de parcare, n-am avut alte incidente.Vineri am parcat-o, luni m-am dus cu ea la lucru si la intoarcere, observ ca ii lipsesc doua capace. Initial am crezut ca asa am luat-o, dar azi mi s-a confirmat banuiala.

Ma gandeam sa le las bilet: "nu fiti ciobani sa le luati si pe restul, va ajung doua", dar nu cred ca am sanse sa ii impresionez.

Daca tot sunt la capitolul "masini si vecini", trebuie sa va povestesc de Mr. X - fost instructor la scoala de soferi. Sta cu mine in scara si e ca o bufnita care nu-si paraseste creanga. Macar o data pe saptamana are ceva de comentat:

1. Daca parchez (in parcare) si fac mai mult de 3 miscari, nu ma pricep. Replica mea: Cum nu e bine? E perfecta :)).

2. Daca o las langa bloc, iar nu e bine. Ala nu e loc de parcare.

3. Daca vin acasa cu faza scurta si nu e bezna, stric nu stiu ce... - n-am stat sa ii ascult teoria, ca de explicat a incercat...

4. Daca iau masina tatalui meu, ii da raportul. Stie cand plec, cand vin si in ce conditii (vezi 3).

Ma mut.

Duminica mi-am cumparat o carte din Carrefour, iar ieri, m-am dus pana la Polsib, de unde am plecat cu inca doua.

Prin generala imi placea foarte mult sa citesc, iar de prin liceu si in timpul facultatii mi-am cam pierdut entuziasmul. Din pacate, desi dorinta exista, cartile care imi ajungeau in mana, nu erau deloc genul meu.

Anul asta mi-am propus sa fac ceva in privinta asta, lucru pe care incerc sa-l duc la capat fara sa ma oblig intr-un fel sau altul. Dupa cateva esuari, observ progresele. Daca acum 6 luni gaseam ceva mai interesant de facut decat o plimbare printre rafturi, ieri m-am abtinut cu greu sa nu cheltui peste 100 de RON.

Ce mi-am luat? Carti de vanzari (pt. job) si inca una, pentru sufletelul meu... sau mai bine zis, pentru brain-ul meu :P

Am plecat din Palma, un pic trista, pentru ca stiam ca nu o sa mai pot face baie in mare, insa pe de alta parte ma consolam cu gandul ca se putea mai rau: sa vin direct acasa.

In Madrid am stat la Best Western, un hotel central, curat si cu perne foarte confortabile. Oui, dormeam atat de bine pe ele incat imi venea sa fur una :).

In prima zi, dupa ce ne-am cazat, am iesit la plimbare si ne-am oprit la un restaurant de prin 1949 sau 46, nu mai retin. Cert e ca bucatarul avea o pasiune pentru boia. Bleac. Imi venea sa plang cand am vazut ca si al doilea fel de mancare era acoperit de condimentul minune - iar eu, chiar nu fac fite la masa. In schimb, mi-a placut foarte tare cafeaua de la Starbucks. Yummie. De prajituri sau briose nici nu mai povestesc, erau dementiale... Ce frumos ar fi sa imi iau micul-dejun in fiecare dimineata acolo...

Seara ieseam sa ne racorim la terase, cu Sangria! Of course. In timpul zilei vizitam muzee, ne plimbam prin Mall-uri/ magazine si ne hidratam intens. As minti daca as spune ca am fost deranjata de aceste "trasee". Sa fim seriosi... astia aveau 3 magazine Zara, 2 Mango, 2 H&M, 2 Springfield (majoritatea pe mai multe nivele), doar in centru!!! Paradisul meu...

Se mai mira cineva ca am venit relaxata si fericita? :))

P.S. De concertul lui Knopfler nu pot sa spun decat ca a fost de nota 10. E uimitor cand vezi atata lume la un loc. Toti se bucurau ca niste copii atunci cand EL - artistul, a aparut pe scena.

Am facut-o si pe asta. Ne-am luat vestele de salvare, barca ne-a dus in larg si de acolo a inceput distractia. Eram 3 cupluri. Noi, niste prieteni si inca 2 nemti.

Rand pe rand, ne-au inaltat pana la aprox. 30-40 de metri. Senzatia din stomac? Nemaipomenita! Cu exceptia momentelor cand domnul din barca misca din funie, miscari pe care le simteam direct in stomac :))

Initial, cand au venit baietii cu ideea, ma gandeam ca o sa ne ridice din barca si o sa ne lase in mare. Dar nu ne-au udat aproape deloc. Am ajuns la un moment dat cu picioarele in apa... dar nu mai mult de glezne. Timp de 10 minute, am "zburat" ca ei. Clipul e filmat tot in Mallorca. Contrar galagiei care se aude, acolo sus e liniste, vantul adie si toti par niste furnicute. 

Next. Alta zi, alta distractie, de data asta la Aqualand. Ne-am trezit de dimineata, am luat micul-dejun (ca sa avem ce da afara), ne-am echipat corespunzator si am luat un autobuz pana la destinatie.

Dilema. Ce sa alegem prima data? Bineinteles ca s-a votat pentru ce parea mai interesant: Crazy Race (cel din poza). Ne-am asezam fiecare pe cate o banda, iar dupa ce ni s-a dat ok-ul, am pornit.

OoooooMFG! Toata apa in venea in ochi, nu puteam respira, iar pana cand am ajuns in piscina, slipii s-au transformat in niste bikini mici, mici din cauza fortei de frecare. Prima parere: Naspa. Eu nu mai vreau pe asta.

A doua parere: De ce naiba m-am urcat iarasi pe prostia asta? Si cand se terminaaaaa?!

Mda, m-am dat si a treia oara, concluzionand: It's not getting better! :))

In schimb, am fost incantata de altele. Preferatele mele Black Hole, Anaconda, Cola del Diablo si Grand Canyon. La B.H. aveam variante: ne dam singuri sau cate doi. Dupa experienta de mai sus, cred ca e simplu de ghicit care a fost optiunea mea. Am urcat intr-un loc amenajat care semana cu o pestera. Am fost pusi in fata unui canal in care era bezna totala, pe un "covrig" gonflabil si dusi am fost. A fost genial. Am urlat cand m-au tinut plamanii. Alunecam rapid spre ceva ce nu vedeam, schimband directia brusc. In secundele alea, cred ca nivelul adrenalinei a fost mai mare decat la parasailing.

Yeah. It was fun.

Marti dimineata am zburat din Cluj si in aproximativ doua ore am ajuns in aeroportul din Palma. Am plecat spre hotel, ne-am cazat si pana la 10 eram la piscina cu buricul in soare. Crema 50 si ochelarii de soare au fost indispensabile, mai ales ca nu vroiam sa ma prajesc, ci sa ma bronzez. De mentionat este si Sangria, pe care o consumam toti ca pe apa. Yummie.
Ne-am facut un obicei, ca in fiecare seara sa ne plimbam de-a lungul marii si sa stam la terase. Privelistea, asa cum se vede si in poze, este foarte frumoasa. Nu cred ca am mai vazut apusuri mai fermecatoare decat cele din Mallorca.

De fiecare data cand stateam pe sezlong, cu ochii atintiti in carte, gandurile imi zburau departe.Tentatia inotului/ balacitului era constanta. In primele zile am vazut si pestisori, lucru care m-a mirat, mai ales atunci cand l-am vazut pe primul de 0.5 m. Initial am taiat-o pe plaja sa le povestesc la restul - care evident, au facut misto si mi-au spus ca sunt si rechini. Ha ha, ce-am mai ras. Dupa doua ore m-am dus iarasi in apa impreuna cu C. si de data asta au aparut inca doi. Am zis: Alinuto, te-ai imbatat! Nu mai bea Sangria. E imaginatia ta!
Dar cand am vazut ca se apropie de mine, l-am strigat pe Calin care s-a amuzat si i-a speriat. Pfiu!

M-am bucurat de fiecare minutel petrecut acolo. Am facut pozele pe care mi le-am dorit, ba chiar mai multe. Intre mine si Cali era o "bataie" constanta pe aparatul foto - "acum eu, acum eu", "ale mele-s mai frumoase" erau la ordinea zilei :)).

Intr-una din zile, am inchiriat o masinuta, ne-am facut un traseu si am vizitat cateva orasele de pe insula: Soller, Port de Soller, Port de Pollenca, Port d'Alcudia, Palma si Port d'Andratx - unde am si papat. Tapas si Paella.


Ca sa nu stam zilnic la plaja, ne-am luat bilete pentru o excursie la Cuevas del Drach - una din cele mai importante atractii ale insulei. Ce am mai vazut? Portocristo, Cala Millor si fabrica Majorica, locul unde se faceau si se comercializau perlele cu acelasi nume. Eu mi-am ales unele negre, iar dupa ce ne-a spus vanzatoarea de acolo - romanca, sunt din Tahiti.

Cam atat deocamdata. Mai am sa va povestesc despre Aqualand si parasailing, apoi trec la partea a doua: Madrid.

In noaptea asta pe la 02:00 am aterizat la Cluj, ne-am urcat in masina si am venit acasa. Dupa doua saptamani de relaxare totala, poze, plimbari, plaja, shopping si altele (revin cu detalii), viata pare extraordinara. Desi de luni o sa ma intorc la birou, n-am nici cel mai mic sentiment de regret. M-am simtit foarte bine si m-am bucurat de tot. Am o stare de bine, de calm...

P.S. Dupa ce imi da Calin pozele, voi posta. Sunt curioasa cum au iesit. Dar first things first (sau primero lo primero, daca tot mi-am inmuiat creierul in spaniola): despachetatul.

P.P.S. (later edit) Ha, ha! Dupa doua saptamani in care am stat 100 % offline, aflu ca "viciul" asta ma pandeste din intuneric. A trecut o ora si inca nu mi-am dezlipit degetelele de tastatura. Mwhahhha. The world  w w is mine...

Pentru mine, de astazi incepe cea mai frumoasa parte din an: concediul. Vara asta ne intoarcem la sangria, in Spania. Deseara plecam spre Cluj, de unde vom zbura in Mallorca. Stam pe insula 7 zile, dupa care mergem in Madrid pentru ca in 29 iulie concerteaza Mark Knopfler. Remember him? Am mai postat piese de-ale lui.

Vreau sa fac mai multe poze decat in anii trecuti. Cu peisajul, cu marea Mediterana, cu apusul - pe cele reusite le voi pune pe deviantart.

See you soon. (Pic - Lloret del Mar - 2008).

Ziceam prin februarie ca vreau sa ma reapuc de pozici. Primul pas l-am facut. Am sters din fotografiile vechi si am pus altele noi. Am pe hard o multime, inca din 2006 de cand am prins gustul, dar nu-s sortate.
Contul e facut pe alt nick pe care il foloseam acum cativa ani: Metalique si nu am de gand sa il mai schimb. Pana la urma nu mai conteaza...

Nu-s excelente, dar macar imi folosesc imaginatia intr-un mod placut.
Later edit: Am pus si pe blog un link permanent. Ridica-ti privirea si cauta DEVIANTART. Bon, ala-i! :)

Descopar zilnic piese frumoase si ma abtin sa nu postez tot ce prind, dar unele merita. Empty streets e una din ele.

Pozele le-am pus pentru ca astazi doar la asa ceva am visat... I know. Dead puppies, dead puppies! Cui ii trebe concediu? Bleac.

Ieri am onorat o invitatie la nunta si cu ocazia asta am vazut si hotelul Hilton. N-am decat cuvinte de lauda la adresa decoratorului, dar dupa cum spunea si C.... la 5 stele, cam asa ar si trebui sa arate.
Trei cuvinte: confort, lux si spa.
Foarte important: spa. Sublinieeeez :)).

Dupa mireasa, vedeta serii a fost Mojito. Cred ca lui Kid (barmanul) i s-a acrit sa bata menta. Si nu e o metafora, ci unul din pasii pe care trebuie sa ii urmezi atunci cand prepari acest cocktail. La noi la masa, 4 din 10 persoane sorbeau cu zambetul pe buze, pahar dupa pahar. Eu am incercat Mango Mojito de curiozitate, dar mi-a placut mai mult decat cel simplu. Ca sa va faceti o idee am si un video. Poate il incercati si voi vara asta :)