Iubesc toamna. Vara ma distrez, dar de anotimpul ploios ma bucur. Imi plac sunetele, imi place mirosul ei si mereu am senzatia ca imi amintesc ceva frumos... dar gandurile alea nu ajung niciodata in mintea mea. Sunt undeva acolo, imi dau o stare de bine, dar se pierd undeva pe drum...
Din septembrie totul incetineste. Totul se armonizeaza, ritmul meu interior nu mai este acelasi. Ma linistesc. Hohotele de ras se transforma in zambete si fiecare clipire e cuantificata... Pana si acum, tastez cu grija. Pasesc incet pe litere ca o pisicuta, mintea mea e libera...
Imi place ploaia, adierea vantului, fosnetul frunzelor.
Dupa ce se scutura norii, nu vad noroiul. Toamna nu inseamna melancolie si tristete pentru mine, e doar o schimbare (frumoasa) de peisaj.
Postări
Feedback-ul tau