I travel

Sand in my shoes

Va spuneam data trecuta ca o sa va povestesc cum mi-am "murat" iphone-ul. Simplu! Priviti prima poza si imaginati-va ca ma uitam prin mare dupa scoici (old habbit). Si apoi am facut ceea ce doar un copil prost putea face, m-am aplecat dupa doi pumni si asta a fost... valoarea telefonului meu :)). L-am dus noi la reparat la cateva ore dupa ce s-a uscat, insa saracutul a ramas cu sechele. Sa imi fie invatatura de minte sa nu mai iau tehnologie in preajma apei :)).

Sa fiu sincera, nu imi pare atat de rau de el. In final, l-am folosit doi anisori si ceva, nu l-am tinut nici in husa si m-am bucurat de el inca din prima zi. A fost (si inca mai e pentru o scurta perioada) telefonul de care m-am indragostit. E perfect in ochii mei indiferent cu ce alta marca il compar, chiar si acum ca e cu un picior in groapa :)).

Cam atat, ultima postare despre vara din 2013.






 P.S. Multumiri fotografului :))

Marea Neagra

Anul asta am ales sa mergem la Marea Neagra deoarece eu (spre surprinderea tuturor) nu am vazut-o. Am fost acum cativa ani la Tulcea si pe Sulina, insa chiar daca am fost pe plaja... tot nu puteam spune ca stiu cum sta treaba. Asadar, in pofida reclamei negative, am ales litoralul romanesc.

Vacanta a fost mai mult decat speram - de la cazare, peisaj, atmosfera, pana la servire. Cred ca ai toate sansele sa vii dezamagit daca mergi intr-o statiune care nu ti se potriveste, insa daca stii ce vrei si unde sa te duci... n-ai cum sa gresesti. Desi a fost ultima saptamana din august si am prins unele zile mai racoroase, ne-am bucurat de soare si ne-am plimbat in fiecare dimineata pe plaja. Cazarea a fost undeva in Mamaia-Nord, dar am stat relativ putin in statiune. Zilnic plecam in alta parte si desi a fost interesant sa testam energia fiecarei locatii... nu cred ca mi-as dori sa merg in alta parte inafara de Mamaia, Navodari, Olimp sau Vama. Restul sunt un pic cam prea "colorate" pentru gustul meu :)).

Anyway, m-am indragostit de Vama Veche (probabil s-a vazut si in pozele postate). Oamenii acolo n-au nici un stress. Fac plaja dezbracati, beau o berica, zambesc, papa un peste proaspat pe plita la Cherhana si sunt fericiti.

Ce sa zic, happy life... pana cand iti murezi iPhone-ul :)). Dar povestile tragico-funny le detaliez in alta zi :D.



Perfeeect... cuuuu tineeee...

Astazi a fost prima zi de munca dupa o vacanta de 7 zile. Nu mi-am revenit, bagajul sta la usa (si el cred ca e trist ca nu am ramas la mare), iar piesa lui Chirila inca imi rasuna in minte...

PERFEEEECT,
Fara tine,
E mai bine,
Am timp si pentru mine...
PERFEEEECT,
Nu ma doare,
Piesa asta, o cant in drum spre mare...

Revin cu detalii curand. Deocamdata cateva pozici din cele un milion pe care le-am facut :)).


Grandparents

In urma cu vreo doua saptamani, am fost plecata impreuna cu ai mei la bunici. Nu ma duc des, insa in ultimii ani am inteles ca trebuie sa profit de momentele cu ei deoarece au totusi o varsta – 87 si 89 de ani. Ei locuiesc undeva in nordul tarii, cam de pe unde se agata harta in cui. Atat de aproape de granita, incat cei de la Vodafone au senzatia ca sunt in Moldova si ma informeaza ca sunt pe roaming.

Acolo totul e frumos, verde, liniste, oarecum pur. Miroase incredibil de bine, aerul e curat si desi sunt nascuta in Ardeal, simt de fiecare data ca ma intorc la radacini. Am plecat oarecum trista din curtea lor, as mai fi ramas o saptamana.

Dupa vreo doua zile petrecute impreuna, bunicul nu s-a simtit foarte bine si l-am dus la spital. Am avut o noapte de stress, insa in final totul s-a terminat asa cum speram. Toata aceasta agitatie ne-a speriat, dar a adus si momente frumoase. Motiv pentru care am tinut sa bloguiesc :).

Mi-au ramas in minte conversatiile cu bunica; ne povestea cum s-au intalnit. Ca ea nu prea se dadea in vant dupa el - ea avand o personalitate mai puternica, i se parea ca bunicul e un pampalau :)). Ba chiar avea o porecla pentru el, pe care inca o mai foloseste cand face misto de el. Erau vecini, stateau vis-a-vis, iar cand se ara pamantul mereu aveau discutii pentru ca bunicul ii strica nu stiu ce delimitare intre terenuri pe care familia ei o facea (nu-mi aduc aminte regionalismul). Mi-o si inchipui boscorodindu-l, chiar si la varsta asta inaintata are sange in ea. Dar in final, asa moale cum e (cel putin aparent), bunicul a convins-o si au 60 de ani impreuna. O vesnicie, nu-i asa? Bineinteles, nu totul a fost roz, dar au fost mereu acolo unul pentru celalalt.

Cand l-am dus la spital, bunica a ramas acasa. L-a vizitat a doua zi, l-a si certat ca munceste prea mult (el inca se simte tanar :P), insa ce m-a marcat a fost o conversatie telefonica la care am asistat in ultima zi in care am fost sa il vedem (eu si sora mea am plecat mai repede decat ai mei). Bunicul ii vorbea cu dor, subiectele lor aveau continuitate, radea des, iar in final si-a luat la revedere si a spus: „te sarut!”. Hahahhaha, ce dragut!

A, si a mai fost o faza: l-am intrebat cum e in salon – mai statea cu 2 domni la vreo 55 si 65 de ani la care s-a referit numindu-i mosnegi… in conditiile in care el are 89 impliniti. V-am spus ca se simte tanar :)).

Mi-am dat seama ca ei sunt printre putinii oameni pe care ii apreciez cu adevarat. Cand ma gandesc la modul in care si-au trait viata, la cat au muncit si inca muncesc (gradina si pamanturile lor arata mereu ingrijite) sunt mandra ca sunt ai mei.

P.S. Pozica e de la Prut. Am mers cu sora mea intr-o zi pana la granita, era si pacat sa nu ajungem la cat de aproape era :).

CFR

Mersul cu trenul are ceva ce te deconecteaza suficient cat sa citesti cu interes gandurile altui om sau sa bloguiesti de pe telefon in liniste. Aparent singura magie care i-a mai ramas CFR-ului inafara de unicitatea adusa de fiecare calator in parte.

Top chestii stupide pe care le-am vazut in decursul timpului:
- cearta pe locul x in conditiile in care bate vantul in vagon
- parfumarea inainte de a cobori din tren. Oare d-na are un date or something? 
- vorbitul la telefon non-stop in scop terapeutic 
- caratul a 3 trollere, desi ai observat din primii ani de viata ca ai doar doua maini
- climatizarea pornita in asa hal incat sa ingheti in tricou, desi afara sunt 35 de grade... saaaau, varianta de astazi cand trenul e plin ochi (bilete inclusiv fara loc) si stam ca niste mici pe gratarel... poate, poate ne facem :)))
- mini-sapunul Palmolive din toalete, aruncat pe marginea chiuvetei si plin de spumica gri. No' spala-te tu pe maini in conditiile astea... mai ales ca oricum trebuie sa pui mana pe clanta cand iesi :))

Nu e senzational cu trenul, dar eu in nefericirea mea ma distrez de cele mai multe ori :D

Update

S-a terminat si vacanta, am inceput un job nou, iar Brasovul imi place pe zi ce trece tot mai mult. Nu stiu cum e posibil sa ma simt atat de confortabil, dar in final asta a inclinat balanta atunci cand am luat decizia sa ma mut. Ieri ma gandeam ca n-am nici macar o luna aici, dar deja stiu magazinele interesante, piata (aha, sunt gospodina in weekend!), traseul autobuzelor care ma intereseaza (this is interesting! mai ales ca n-am mai fost cu transportul in comun de prin liceu) si aproape zilnic descopar sau mi se intampla ceva interesant sau funny. Deocamdata nu ma intorc la Sibiu, poate in vreo doua saptamani... sa ma plictisesc un pic si pe aici! :))

Azi e zi de plimbareala. Ma duc pe Republicii sa imi clatesc un pic ochisorii pana nu isi intra soarele in drepturi... Caaaald!

Duminica frumoasa!

Prin Romania - Moldova si Bucovina

Mi-am propus inca de anul trecut sa povestesc despre locurile pe care le-am vizitat in tara, iar acum, dupa cateva zile petrecute la bunici consider ca e momentul potrivit sa bifez macar partea de nord. Asa cum spuneam si in postul anterior, mare parte din copilarie am petrecut-o la Moldova si imi amintesc cu drag de o perioada in care nu simteam nici o lipsa - nici macar a parintilor, care se topeau de dor la Sibiu. Anual ne strangeam cate 10 copii, de prin toate partile tarii, plus cei care locuiau deja acolo. Era o nebunie... :)

Traseul nostru pe tur-retur a fost Sibiu - Sighisoara - Reghin - Toplita - Borsec - Targu Neamt - Suceava - Botosani - satul bunicilor - Botosani - Suceava - Gura Humorului - Vatra Dornei - Bistrita - Reghin - Tarnaveni - Sibiu. Ca de fiecare data, am incercat sa ne informam asupra drumului pentru ca e o calatorie de durata si nimeni nu isi doreste sa faca 12 ore prin gropi sau cu 40 km/h. Pe tur a fost ok, am avut noroc de vreme frumoasa si ne-am oprit din cand in cand, insa la intoarcere singura bucurie a fost ca am trecut Vatra Dornei... Nu am vazut mai nimic din cauza ploii exceptand Castelul Dracula din pasul Tihuta, iar concluzia mea dupa atatia ani e ca o pensiune in zona muntoasa poate fi o optiune minunata, fie vara, fie iarna. In schimb nu cred ca as alege vreodata ca loc de relaxare vreun oras mai mare, cu exceptia Iasului care e cu totul diferit fata de ce ofera regiunea aceasta. Cu toate magazinele de pe Balcescu si din Promenada Mall nu ajungem nici macar la 50 % din ce ofera Iulius Mall Iasi, dar asta e alta poveste...

Ma despart de 2011, ne citim la anu'

La sfarsitului fiecarui an obisnuiesc sa pun in balanta tot ce am facut, sa analizez, sa trag concluzii. In plus, fac o lista, fie ea pe telefon, fie pe o hartiuta mica pe care o plimb mereu cu mine in portmoneu. Nu o citesc in cursul anului decat din intamplare, pentru ca desi arata ca o "to do list", nu traiesc cu presiunea ca mai am de bifat punctul 1 sau 8. Stiu foarte clar ce am de facut si in ultimii ani mi-am dat seama ca in general pana in septembrie realizez tot ce imi propun. Obiceiul asta mi l-am inceput prin 2006/2007, dar am luat o pauza anul trecut. Pe 2011 nu aveam planuri marete, insa s-a dovedit a fi anul pe care l-am trait la cea mai mare intensitate, un an atat de plin si satisfacator incat imi pare rau ca sunt asa aproape de finish.

Am calatorit. Am reusit sa vad locuri din Romania in care nu am mai fost. Mi-a ramas pe lista Maramuresul, dar o sa il rezolv pentru propria curiozitate. Am revazut Barcelona, m-am plimbat pe canalele Venetiei, m-am pozat la Graz, m-am semi-plictisit in Maribor, am gustat inghetata italienilor si m-am indragostit de multe genti din vitrinele magazinelor. Am urcat pe un varf de vreo 2270 m si mi-am potolit setea cu cea mai buna bere, ca mai apoi sa pornim iar la drum in sensul opus. Tot la capitolul asta, am renuntat sa vad Parisul cu o prietena din simplu motiv ca sunt romantica si nu vreau sa il vad cu ea, ci cu un el.

Am invatat ce inseamna sa fii dedicat, sa sustii si sa nu renunti.

Am schimbat .net pe .ro. Un loc pe care mi l-am dorit mereu in forma asta, un loc virtual, al meu.

Am crescut profesional si am acumulat o experienta frumusica in domeniu. Mi-am terminat masterul in Finante si am facut un curs de manager de proiect, care preceda altele in viitorul apropiat

Mi-am dat seama ca iubesc libertatea, ca independenta nu ti-o castigi decat langa oamenii care stiu ce sa iti dea si ce sa iti ia, cand e cazul. Ca nu e bine sa te fortezi sa devii ceva ce nu esti si nici sa muncesti la o masca sub care sa ascunzi puncte slabe.

Am legat prietenii noi cu oameni deosebiti, frumosi si pe gustul meu.

Mi-am recapatat curiozitatea si dorinta de a citi, de a observa. Nu-mi mai scapa nimic cu care intru in contact.

Mi-am depasit limite pe care inainte nu visam sa le calc. Poate din nestiinta, de frica sau din nepasare.

M-am maturizat, dar in acelasi timp, n-am uitat bucuria "jocului".

Am aflat ca pot sa o iau de la capat oricand.

Am realizat ca poti sa ai cel mai smecher telefon, sa conduci ultima masina, sa vizitezi tot globul, dar fara persoanele care conteaza, toate-s nule.

M-am trezit dimineata in concediu sa vad rasaritul si am descoperit ca lucrurile marunte, simple, care ne inconjoara zilnic sunt cele care ne aduc bucurie.

Lista poate continua... Cum ii spuneam ieri amicului meu, am avut timp sa ma gandesc la toate in ultimele 365 de zile.

Va doresc un an excelent, un an in care sa va descoperiti pe voi si tot ce va inconjoara.

P.S. Anii trecuti: 2009, 2010.



        Transalpina

        Weekend-ul trecut pe vremea asta imi reveneam dupa o lunga plimbare pe urcusurile si coborasurile Transalpinei. Am plecat impreuna cu alti 29 de oameni (7 masini!) din Sibiu, spre Valcea, Horezu, Novaci, Ranca, Obarsia Lotrului, Sugag, Dumbrava si inapoi in oras. Traseul a fost bun, cu mici exceptii si a durat 16 ore cu tot cu opriri.
        Prima oprire a fost la Cozia, desi nu era pe lista, dar ne-am bagat nasucul si pe acolo cateva minute bune, apoi ne-am indreptat spre Manastirea Polovragi si pestera cu acelasi nume. In final am bifat toate punctele mentionate mai sus. 
        Am urcat pana la 2150 de m, apoi am luat-o pe jos spre varful Carbunele. Mentionez faptul ca daca aveti chef de o excursie la inaltime trebuie sa va luati cu voi un fular, geaca si caciula. Pe mine m-a bufnit rasul la insistentele altora, dar acolo sus m-am bucurat ca i-am ascultat.

        Spre uimirea mea, anul asta a fost un an in care nu a trecut luna sa nu vad un loc nou sau chiar mai multe din tara (poate va scriu de ele, pe rand) si am descoperit ca weekendurile pot fi un prilej bun de a scapa din rutina zilnica. "Concediu" nu trebuie sa insemne doar saptamana aia in care fugim din tara pe o plaja cu nisip fin si la care visam cu 3 luni inainte.

        Recomand cu multa caldura muntii Apuseni, e locul meu de suflet :). Oamenii sunt primitori, zona nu e comerciala sau impanzita de turisti, iar cazare gasesti in functie de cate pretentii ai.

        Mai multe detalii despre Transalpina pe site-ul lui Alin - www.transalpina.biz.

        Gone with the wind

        Vreau sa calatoresc, sa plec, sa-mi fac bagajele din trei in trei luni si sa nu ma opresc decat cand stiu cu siguranta ca m-am saturat. De data asta nu simt nevoia sa evadez, ci sa descopar. Sa vad alte culturi, sa intru in atmosfera locului si sa gust un pic (mai mult) din frumusetea vietii.
        Anul asta o sa revad un loc cu o mare rece, agitata si cu o istorie bogata.

        Imi doresc sa traiesc departe, altfel si nu dupa un model tras la indigo. Sunt satula de norme, rutina si reguli impuse de altii. Am realizat ca pentru fiecare lucru exista un moment potrivit, pe care daca il lasi in urma, e bun lasat. Nu o sa-ti mai doresti si nici nu o sa mai ai energia sa o iei de la capat din clipa in care ai rupt randurile.

        Si totusi, "potrivit" nu pare sa ofere mai multe sanse decat o loterie...

        Sky high

        Acum cateva ore beam un fresh de portocale cu morcovi si stateam la povesti cu o prietena, departe de laptopul asta, departe de locul in care aveam impresia ca se petrece totul. Oameni imbracati altfel, unii mai veseli, altii mai tristi, strazi pline, miros de kurtos kolac si cafea.
        Un weekend plin de rasete si voie buna.

        Poza nu am facut-o eu, insa ma bucur ca D. a fost suficient de inspirata cat sa surprinda cerul de sambata dimineata. Probabil ca l-ati vazut si voi, cei care ati iesit din casa si ati ridicat ochii spre soare :).

        Wien

        Cu esarfa la gat si umbreluta in mana, ghidata de the traveler (se vede ca e sagetator) am vizitat ce a considerat el ca e mai frumos. Inafara de obiectivele turistice pe care le bifeaza toata lumea am fost la o cafeluta la Julius Meinl, la un Irish Pub cu mancare super buna numit Molly Darcy's, la Hotel Sacher (pentru tortulet) si seara la un film - The American cu George Clooney.

        Am plecat cu o amintire frumoasa din capitala austriaca. I had fun. Lots of fun.

        P.S. La film nu m-am dus cu Mr. Clooney :))

        Salzburg (A) & Berchtesgaden (D)

        Joi dimineata, putin somnorosi dupa concertul de la Munchen, ne-am dus la Salzburg in plimbare. Eram aproape, iar decat sa ne odihnim am preferat sa mai vizitam cate ceva.
        Am parcat in centrul orasului si am luat-o pe jos, trecand dintr-o curte in alta, pe langa catedrala Salzburgului si apoi ne-am lasat pierduti pe strazile inguste, sufocate de turisti. Sus, pe munte, fortareata Hofensalburg domina intreaga panorama.


        Getreidegasse, strada pe care a locuit Mozart, unde a facut primii pasi in muzica, era sub picioarele noastre. Casa galbena, acum transformata in muzeu, era fotografiata din toate unghiurile.

        M-au impresionat placut logo-urile magazinelor. Din cate am citit ulterior, se pare ca exista o lege prin care cei care inchiriaza spatii comericiale pe Getreidegasse sunt obligati sa respecte stilul machetelor de metal folosite în secolele trecute.
        O armonie estetica de nedescris, pana si cei de la McDonalds erau in trend - un M din plastic ar fi aratat oribil!

        N-am mai stat foarte mult deoarece drumul spre casa (in cazul asta, Germania) nu era scurt, dar totusi am mai facut o oprire intr-o statiune montana numita Berchtesgaden. Un mic paradis. O atractie pentru iubitorii de ski.
        Inconjurat de munti, lacului Königsee iti atrage privirea prin culoarea si claritatea apei, un verzui curat in care se scalda o multime de ratuste. Unele mai mici, altele mai mari, cu penajul maro, negru sau crem. Imi venea sa le prind si sa le smotocesc, atat de dragute erau. Nu va spun cate poze le-am facut pentru ca imi e rusine... :-"

        Coming next: Viena.

        Munchen & U2 360 Tour

        Miercuri, 15.09.2010. Ziua pe care o asteptam de aproape un an.

        De dimineata ne-am dus la aeroport dupa niste prieteni care au venit special pentru eveniment, iar apoi am reunit o parte din gasca in Marienplatz cu alti 3. Planuri mari nu aveam, asa ca am stat la o bere/ pahar vin/ cafea/ pranz si ne-am plimbat prin magazine cateva ore.

        Concluzia mea e ca Kaufingerstraße (Munchen) este mai frumoasa ca Mariahilferstrasse despre care am citit ca e cea mai importanta strada de shopping din Viena. N-am fost deloc impresionata, mai mult, Kohlmarkt, Graben si Kärtner Strasse sunt mult mai speciale (& exclusiviste). In plus, Parndorf poate fi o alta varianta, accesibila si la bani, dar si ca locatie.
        Spre seara am luat metroul pana la Olimpic Stadium si am vizitat Muzeul BMW. Am facut multe poze, cam 1 la fiecare masina (trigger happy!). Albinuta galbena era cea mai cute de pe acolo, pare proiectata special pentru o femeie. I'll trade a mini for this...

        So, concertul U2.
        In deschidere au cantat cei de la One Republic, iar marele spectacol a inceput la ora 09:00.  In total am fost 80.000 de oameni. A fost un moment memorabil, istoric din cauza scenei 360 (The Claw), pe care ma bucur ca nu l-am pierdut. 

        Am fost emotionata, mai ales la prima piesa "Beautiful Day" pe care am si filmat-o. Senzatia pe care o ai atunci cand canti alaturi de Bono si restul lumii "With or without you" e priceless. Atmosfera de acolo nu o poate reda nici un DVD sau Blu-ray.

        Maine trecem granita in Austria si va povestesc despre Salzburg ;).

        SUMAR


        Am mai bifat un concediu, al treilea pe 2010. De data asta am plecat cu masina, iar prima oprire a fost in Neumarkt Saint-Veit - un orasel micut din Bavaria. Motivul principal al distractiei, asa cum am mai precizat, a fost concertul U2 planuit inca din toamna anului 2009.
        Zilele au trecut rapid: duminica am ajuns, luni am facut shopping in Landshut, marti am repetat figura in alte orasele, miercuri U2 + muzeul BMW din Munchen, joi ne-am dus acasa la Mozart in Salzburg, ieri ne-am plimbat prin Viena, iar astazi ne-am repatriat. Pfiuuu!
        Nu ne-am odihnit, dar macar am reusit sa vizitam ce era mai frumos si interesant. Cali a facut traseul in asa fel incat sa vad si eu locurile pe care le-a vazut el in delegatii, fapt pe care l-am apreciat si in plus mi s-a parut sweet ;;).

        Maine seara revin cu detaliile. Acum tot ce imi doresc e sa ZzzzZzzz.

        My luggage

        De astazi incepand, am 9 zile lungi si late pe care le voi petrece din plin. Plecam in Germania sa ii vedem pe cei de la U2 in turneul 360, iar la intoarcere ne vom opri o zi si o noapte in Viena. Bineinteles, pozele vor fi nelipsite, mai ales ca acum mi-am reluat activitatea pe Deviantart - am deja in minte cateva locuri pe care vreau sa le imortalizez.

        Imi place sa calatoresc. Nu sufar de "dorul de casa", nu ma simt legata de locul meu de nastere... doar de ce gasesc aici: familia si prietenii - iar acestia au telefoane :)).
        Ma gandesc cu mandrie la tot ce au vazut ochisorii mei in ultimii ani: orase, capitale, mari, oameni, apusuri, cladiri, muzee, magazine etc. Dar cea mai "speciala" amintire o am in Mallorca. Un moment doar al meu, de liniste, de bucurie imensa. Eram fericita ca exist, ca vad palmierii, marea, soarele de pe cer, ca am TOTUL. Imi repetam I'll never forget this si zambeam in coltul gurii. Nu lipsea nimic. Si cel mai important, nu lipsea el.

        See you soon.

        Madrid - partea a doua a concediului

        Am plecat din Palma, un pic trista, pentru ca stiam ca nu o sa mai pot face baie in mare, insa pe de alta parte ma consolam cu gandul ca se putea mai rau: sa vin direct acasa.

        In Madrid am stat la Best Western, un hotel central, curat si cu perne foarte confortabile. Oui, dormeam atat de bine pe ele incat imi venea sa fur una :).

        In prima zi, dupa ce ne-am cazat, am iesit la plimbare si ne-am oprit la un restaurant de prin 1949 sau 46, nu mai retin. Cert e ca bucatarul avea o pasiune pentru boia. Bleac. Imi venea sa plang cand am vazut ca si al doilea fel de mancare era acoperit de condimentul minune - iar eu, chiar nu fac fite la masa. In schimb, mi-a placut foarte tare cafeaua de la Starbucks. Yummie. De prajituri sau briose nici nu mai povestesc, erau dementiale... Ce frumos ar fi sa imi iau micul-dejun in fiecare dimineata acolo...

        Seara ieseam sa ne racorim la terase, cu Sangria! Of course. In timpul zilei vizitam muzee, ne plimbam prin Mall-uri/ magazine si ne hidratam intens. As minti daca as spune ca am fost deranjata de aceste "trasee". Sa fim seriosi... astia aveau 3 magazine Zara, 2 Mango, 2 H&M, 2 Springfield (majoritatea pe mai multe nivele), doar in centru!!! Paradisul meu...

        Se mai mira cineva ca am venit relaxata si fericita? :))

        P.S. De concertul lui Knopfler nu pot sa spun decat ca a fost de nota 10. E uimitor cand vezi atata lume la un loc. Toti se bucurau ca niste copii atunci cand EL - artistul, a aparut pe scena.

        Back to Top