Daca in mod normal netul este un ingredient nelipsit din viata mea, de cateva zile stau departe de el (fortat). Dupa ora 5 incerc sa imi ocup timpul altfel. Observati cuvintele cu italic... sufar :), insa pe de alta parte, am descoperit ca fac mult mai multe daca nu sunt conectata. Lucruri utile, frumoase, relaxante, in natura.
Scurt exemplu: cititul. Am o noua carte de pe noptiera - Arta simplitatii - Dominique Loreau. Acolo am gasit un cuvant care mi-a trezit interesul.

Ikebana este concretizarea cea mai reprezentativa a cultului pentru frumos, prezent de-a lungul istoriei in universul spiritual japonez. Este aducerea vietii vegetale la dimensiunile unei incaperi, unei vaze. Aranjarea florilor este o expresie a vitalitatii, a competitiei neintrerupte dintre viata si moarte, o arta incarcata de simboluri care a devenit o parte indispensabila a interioarelor japoneze. Placerea pentru aranjarea florilor cauta sa exprime pacea sufleteasca, echilibrul din natura si al naturii cu omul. In aranjamentul florilor se urmaresc cateva reguli specifice si necesare cum ar fi forma imperfecta, neregularitatea, infatisarea simpla, saraca, dar in acelasi timp delicata, fragila...    

Un samurai putea sa fie preocupat de actiunile sale mai mult decat orice dar in acelasi timp putea gasi o mare satisfactie si liniste sufleteasca privind o modesta floare, intr-un tot atat de modest vas. Conceptia care-l ajuta pe vechiul samurai sa imbine viaţa de razboinic, tumultoasa si aspra, cu celelalte preocupari, il ajuta pe japonezul de azi sa se adapteze trepidantei vieti moderne. Sa muncească intr-un ritm fascinant, dar sa poata ramane netulburat si linistit ore in sir in fata frumusetilor naturii, a unui aranjament floral sau a unei cesti cu ceai.

Am un nou scop pe termen scurt, sa studiez japonezii :))
Va rog contemplati!

Duminica seara, plimbandu-ne printre rafturile de la Selgros, am observat pastele Cannelloni. De aici pana la a cauta reteta si a incerca acest fel de mancare, nu a fost mult:). Desi pe net am gasit mai multe variante, spre dezamagirea vegetarienilor, am ales sa testez varianta cu carnita si sos Bechamel.

Asadar, e nevoie de urmatoarele ingrediente:

• 10 paste cannelloni / cantitatea difera in functie de vasul in care alegeti sa gatiti
• 300 de grame de carne de vita tocata
• 1 catel de usturoi
• 1 ceapa
• 2 linguri de ulei de masline extravirgin / eu am pus ulei de orez
• 25 de grame de unt
• sare, piper, frunze de busuioc
• 100 de grame de parmiggiano proaspat razuit / eu am pus branza Cheddar
• 500 ml de sos Bechamel // eu l-am cumparat, insa se poate prepara 
• optional, aproximativ 150-200 de ml. sos de rosii proaspete sau din conserva, condimentata cu sare, piper si busuioc 

 Varianta originala a retetei o gasiti aici, eu am adaptat-o dupa nevoi si preferinte :).

Pregatirea ingredientelor

Calirea cepei si a usturoiului

Umplerea pastelor

Ultimele retusuri

Adaugarea sosurilor si a branzei

Proaspat scoase din cuptor :)

Bon appetit!

Hope you will enjoy it!

Am o bucatarie frumoasa in care din cand in cand ma mai joc de-a mastersefa. Uneori chiar visez la bucate perfect pregatite; de la antreuri, feluri principale mai putin traditionale... la deserturi delicioase. Mi-ar placea sa inovez si sa imi vad musafirii lesinati de placere, dar pana atunci raman cu picioarele pe pamant si imi exersez ciorbita de vacuta (singura care imi place foarte mult).

Astazi i-am declarat din nou razboi; cred ca e a 8-a oara de cand o incerc, dar niciodata nu sunt complet multumita. Ba nu nimeresc carnea care trebuie, ba pun prea multe legumite si ii trec gustul spre veggies, ba imi lipseste cine stie ce condiment. Stiu, am probleme adevarate... dar in final voi fi geniala. Geniala, am zis!

Cateva pozici ca sa ilustreze mai usor ideile din mintea mea :).

Later edit: Tocmai am terminat ciorbita! Pare a fi cea mai reusita... dar astept si alta parere maine :)).

Va spuneam data trecuta ca o sa va povestesc cum mi-am "murat" iphone-ul. Simplu! Priviti prima poza si imaginati-va ca ma uitam prin mare dupa scoici (old habbit). Si apoi am facut ceea ce doar un copil prost putea face, m-am aplecat dupa doi pumni si asta a fost... valoarea telefonului meu :)). L-am dus noi la reparat la cateva ore dupa ce s-a uscat, insa saracutul a ramas cu sechele. Sa imi fie invatatura de minte sa nu mai iau tehnologie in preajma apei :)).

Sa fiu sincera, nu imi pare atat de rau de el. In final, l-am folosit doi anisori si ceva, nu l-am tinut nici in husa si m-am bucurat de el inca din prima zi. A fost (si inca mai e pentru o scurta perioada) telefonul de care m-am indragostit. E perfect in ochii mei indiferent cu ce alta marca il compar, chiar si acum ca e cu un picior in groapa :)).

Cam atat, ultima postare despre vara din 2013.

 P.S. Multumiri fotografului :))

Anul asta am ales sa mergem la Marea Neagra deoarece eu (spre surprinderea tuturor) nu am vazut-o. Am fost acum cativa ani la Tulcea si pe Sulina, insa chiar daca am fost pe plaja... tot nu puteam spune ca stiu cum sta treaba. Asadar, in pofida reclamei negative, am ales litoralul romanesc.

Vacanta a fost mai mult decat speram - de la cazare, peisaj, atmosfera, pana la servire. Cred ca ai toate sansele sa vii dezamagit daca mergi intr-o statiune care nu ti se potriveste, insa daca stii ce vrei si unde sa te duci... n-ai cum sa gresesti. Desi a fost ultima saptamana din august si am prins unele zile mai racoroase, ne-am bucurat de soare si ne-am plimbat in fiecare dimineata pe plaja. Cazarea a fost undeva in Mamaia-Nord, dar am stat relativ putin in statiune. Zilnic plecam in alta parte si desi a fost interesant sa testam energia fiecarei locatii... nu cred ca mi-as dori sa merg in alta parte inafara de Mamaia, Navodari, Olimp sau Vama. Restul sunt un pic cam prea "colorate" pentru gustul meu :)).

Anyway, m-am indragostit de Vama Veche (probabil s-a vazut si in pozele postate). Oamenii acolo n-au nici un stress. Fac plaja dezbracati, beau o berica, zambesc, papa un peste proaspat pe plita la Cherhana si sunt fericiti.

Ce sa zic, happy life... pana cand iti murezi iPhone-ul :)). Dar povestile tragico-funny le detaliez in alta zi :D.

Astazi a fost prima zi de munca dupa o vacanta de 7 zile. Nu mi-am revenit, bagajul sta la usa (si el cred ca e trist ca nu am ramas la mare), iar piesa lui Chirila inca imi rasuna in minte...

PERFEEEECT,
Fara tine,
E mai bine,
Am timp si pentru mine...
PERFEEEECT,
Nu ma doare,
Piesa asta, o cant in drum spre mare...

Revin cu detalii curand. Deocamdata cateva pozici din cele un milion pe care le-am facut :)).

 

De la sfarsitul toamnei 2012, sunt mandra posesoare a unei biciclete mult dorite.

Din nefericire, iarna a venit rapid si n-am apucat sa o folosesc, insa anul asta dupa verificarea "tehnica" am iesit cu ea la plimbare. Primul drum - un pic cam dificil pentru subsemnata - nu m-a "incantat" atat de mult precum credeam. Pedalam si ma gandeam ca trebuie neaparat sa ma reapuc de sala :)). 

De saptamana trecuta, m-am tot uitat lung la ea, iar ieri seara am iesit ca "fetele" prin oras si mi-am dat seama ca imi place la nebunie... aproape la fel de mult cat imi plac animalutele ;;). Astazi, fierbeam la lucru - vreau acasa! vreau acasa! - nu-mi statea mintea decat la ea. Zis si facut, mi-am definit un traseu de o ora, insa am prins gustul si am venit dupa doua :))). A fost prea placut ca sa nu profit de racoare si apus... In plus, am descoperit ca poate fi si utila. Ajunsa in zona pietei, m-am strecurat prin multime si am cumparat cate ceva proaspat... bun, bun, bun! Me happy :D.

In urma cu vreo doua saptamani, am fost plecata impreuna cu ai mei la bunici. Nu ma duc des, insa in ultimii ani am inteles ca trebuie sa profit de momentele cu ei deoarece au totusi o varsta – 87 si 89 de ani. Ei locuiesc undeva in nordul tarii, cam de pe unde se agata harta in cui. Atat de aproape de granita, incat cei de la Vodafone au senzatia ca sunt in Moldova si ma informeaza ca sunt pe roaming.

Acolo totul e frumos, verde, liniste, oarecum pur. Miroase incredibil de bine, aerul e curat si desi sunt nascuta in Ardeal, simt de fiecare data ca ma intorc la radacini. Am plecat oarecum trista din curtea lor, as mai fi ramas o saptamana.

Dupa vreo doua zile petrecute impreuna, bunicul nu s-a simtit foarte bine si l-am dus la spital. Am avut o noapte de stress, insa in final totul s-a terminat asa cum speram. Toata aceasta agitatie ne-a speriat, dar a adus si momente frumoase. Motiv pentru care am tinut sa bloguiesc :).

Mi-au ramas in minte conversatiile cu bunica; ne povestea cum s-au intalnit. Ca ea nu prea se dadea in vant dupa el - ea avand o personalitate mai puternica, i se parea ca bunicul e un pampalau :)). Ba chiar avea o porecla pentru el, pe care inca o mai foloseste cand face misto de el. Erau vecini, stateau vis-a-vis, iar cand se ara pamantul mereu aveau discutii pentru ca bunicul ii strica nu stiu ce delimitare intre terenuri pe care familia ei o facea (nu-mi aduc aminte regionalismul). Mi-o si inchipui boscorodindu-l, chiar si la varsta asta inaintata are sange in ea. Dar in final, asa moale cum e (cel putin aparent), bunicul a convins-o si au 60 de ani impreuna. O vesnicie, nu-i asa? Bineinteles, nu totul a fost roz, dar au fost mereu acolo unul pentru celalalt.

Cand l-am dus la spital, bunica a ramas acasa. L-a vizitat a doua zi, l-a si certat ca munceste prea mult (el inca se simte tanar :P), insa ce m-a marcat a fost o conversatie telefonica la care am asistat in ultima zi in care am fost sa il vedem (eu si sora mea am plecat mai repede decat ai mei). Bunicul ii vorbea cu dor, subiectele lor aveau continuitate, radea des, iar in final si-a luat la revedere si a spus: „te sarut!”. Hahahhaha, ce dragut!

A, si a mai fost o faza: l-am intrebat cum e in salon – mai statea cu 2 domni la vreo 55 si 65 de ani la care s-a referit numindu-i mosnegi… in conditiile in care el are 89 impliniti. V-am spus ca se simte tanar :)).

Mi-am dat seama ca ei sunt printre putinii oameni pe care ii apreciez cu adevarat. Cand ma gandesc la modul in care si-au trait viata, la cat au muncit si inca muncesc (gradina si pamanturile lor arata mereu ingrijite) sunt mandra ca sunt ai mei.

P.S. Pozica e de la Prut. Am mers cu sora mea intr-o zi pana la granita, era si pacat sa nu ajungem la cat de aproape era :).

Weekendul asta sunt la Sibiu; tocmai am venit de la o limonada si mi-am dat seama ca din punctul de vedere al teraselor si al atmosferei de vara... Sibiul este mai frumos ca Brasovul. Si nu, nu-s subiectiva deloc - pentru ca pana la urma nu am parasit orasul natal pentru ca era perfect, dar tanjesc din cand in cand dupa serile de vara si evenimentele organizate (in special FITS). Cand ajung aici nu fac altceva decat sa ma intalnesc cu oameni dragi, sa stau cu familia si sa merg pe jos. Da, imi place la nebunie sa imi pun castile in urechi, sa vin spre centru, sa iau o gura de aer din ceea ce inseamna "acasa" si sa ma intorc in acelasi mod. Masina o fur doar in timpul zilei cand e foarte cald si trebuie sa ma deplasez km buni si in zone mai putin estetice.

Brasovul ma atrage in continuare, imi place sa stiu ca muntele e atat de aproape de mine. Il vad oriunde imi intorc privirea si parca mereu sunt la un pas de natura. Iarna tocmai din punctul asta de vedere prefer sa stau mai mult acolo. Imi pare rau de Paltinis si de lipsa de interes... dar asta e alta discutie.

Imi place ping-pong-ul dintre orasele astea frumoase. Impreuna ma fac fericita :).

Piesa e de pe albumul "The girl who got away". L-am descoperit de curand, iar weekendul asta l-am si ascultat pe scurtele mele drumuri. Cel mai cool a fost sambata seara cand m-a cam prins furtuna :)))

Gasit soundtrack-ul verii 2013 :)

Muzica pentru (noi) amintiri de vara.

 

Nu stiu cum va priviti voi viata, insa eu ma uit la a mea si mi se pare ca unele lucruri mi s-au intamplat intr-un mod total imprevizibil. Mereu am crezut ca oamenii pe care ii cunoastem au un rol definit in existenta noastra. Pe cei importanti ii intalnim ca sa invatam o lectie, dar si ca sa le daruim o "amprenta" doar a noastra. Am scris despre asta prin 2011.

Aceeasi idee am mai studiat-o prin 2009. Viata mi se parea cel putin interesanta si am notat: "nu exista garantia ca nu o sa alegi ceva total opus mai tarziu". Dupa patru ani subscriu cu zambetul pe buze. Sa fie din cauza ca suntem mereu in schimbare? Raspunsul se lasa asteptat....

Postarea de astazi a plecat tot de la una mai veche. Un moment in care am lasat Sibiul pentru un weekend "al fetelor". Doua zile in care am descoperit o parte din ceea ce azi numesc prezent.

Viata e un joc de Tetris pe care nu il putem juca mereu asa cum vrem noi; apare piesa aceea care fie ne salveaza, fie ne strica jocul. Depinde de noi daca ne enervam sau luptam pentru un scor mai bun. Si va spun eu ca alegerea corecta e mereu: fight, fight, fight.

Cei care ma cunosc cat de cat stiu ca desi imi plac florile nu prea ma pricep sa le recunosc si nici sa am grija de ele. Eu in general primesc buchete si mai putin ghivece... I wonder why!

La cateva luni dupa migrarea in Brasov m-am dus la florarie. Am stat cateva minute bune sa decid care va fi "aleasa" si desi imi doream Orhidee, am optat pentru Dracaena. Logica a fost simpla: care imi poate rezista... In prezent traieste, ba chiar am observat ca arata foarte bine si sta "batoasa"... semn ca i-a placut zilele astea fara mine :)).

In decursul timpului am tot mutat-o: pe podea, pe comoda, pe noptiera, in bucatarie, pe pervaz... ca in final sa realizez ca ei ii place intr-un colt intunecat, aproape de draperie. Zic, bine tu vampiro, stai acolo!

De cand a dat caldura i-am cam dat atentie, am udat-o, am scos-o pe balcon (la lumina, fara soare direct), am curatat-o zilnic... ca e primavara si pentru ea. Ghiciti: se usca putin cate putin... M-am panicat! Am incercat sa o ud mai des, sa vorbesc cu ea... mai aveam putin si ii puneam niste Mozart (a primit doar Cafe del Mar). Ea - NIMIC. Pana saptamana trecuta cand am amenintat-o ca daca nu isi revine imi iau alta si am pus-o iar la colt, ignorand-o cateva zile. Si-a revenit obraznica! Imi place sa cred ca am speriat-o, dar ea fiind from the dark side nu are nevoie de atentie, soare... ci doar de putina apa si semi-intuneric :)).

In curand o sa ii aduc doi prieteni - un ficus si un trandafir chinezesc pe care momentan ii antrenez la birou. Sper sa nu sfarseasca precum Craciunita...

P.S. Textul e un pamflet. Oarecum... :D

Find light in the beautiful sea
I choose to be happy
You and I, you and I
We’re like diamonds in the sky
You’re a shooting star I see
A vision of ecstasy
When you hold me, I’m alive
We’re like diamonds in the sky
I knew that we’d become one right away
Oh, right away
At first sight I left the energy of sun rays
I saw the life inside your eyes
So shine bright, tonight you and I
We’re beautiful like diamonds in the sky
Eye to eye, so alive
We’re beautiful like diamonds in the sky

Chiar daca de Sarbatori voi fi la Sibiu, tot am simtit nevoia sa fac ceva si in noua mea casa - la Brasov. Asadar, plantuta mea are o noua prietena... Craciunita :). Imi mai lipseste catelusul... hmmm... ;;)