Imi place sa ma trezesc sambata. E cea mai frumoasa dimineata; de multe ori incepe cu o cafea (sau micul-dejun) si emisiunea lui Cesar. Ma fascineaza tot ce tine de psihologie, fie ea si canina.

De multe ori ma intreb cum ar fi sa am un catelus. Stiu ca mi-l doresc, dar dilema mea este: ce fac cu el in timpul zilei? Mi-ar fi greu sa il stiu inchis in casa, asteptandu-ma. In urma cu cativa ani vroiam un Shar-pei, insa acum as prefera un Jack Russel terrier. De ce m-am razgandit? Pentru ca de o vreme sunt de parere ca un catel ar trebui sa fie vesel, activ si nu sa doarma zilnic pe canapea/podea. Cainii nu-s facuti sa fie smotociti de subsemnata. Trist, dar adevarat! Mi-a luat ceva timp sa ma resemnez... dar noroc ca exista si alte specii carora nu le dauneaza :)).

Mai jos gasiti o discutie interesanta intre Cesar si Eckhart Tolle, referitoare la oameni si caini. Enjoy!

Nu stiu de ce am senzatia ca piesa asta are un ton de tristete in ea... Ma insel?!

Aseara stateam in pat si ascultam ploaia. Aerul umed si rece imi inunda plamanii in acelasi ritm in care amintirile isi faceau loc printre gandurile prezente. De obicei in perioada asta sunt aeriana, visatoare si nu prea duc dorul soarelui. Acum tanjesc dupa frunze aramii, multimi de oameni cu umbrele deasupra capului, adierea vantului si plecari la munte. Carti frumoase citite in liniste, pe o terasa in aer liber sub lumina cerului, inconjurata doar de caldura puloverului si de mireasma cafelei proaspat turnata in ceasca. Ce lipseste? Cohen. Vreau sa il revad...

O piesa pe care am auzit-o acum vreo doua saptamani pe o terasa... Enjoy! :)

Pe repeat. In minte si playlist.

Dupa o noapte de somn profund cu capul in perna moale si pufoasa, ultimul lucru pe care mi-l doresc e sa ma trezesc brusc. Am cautat intr-o perioada un rington decent care sa nu semene cu alarma de la masina sau cu Tanta de peste drum care striga dupa Veta si am descoperit unul perfect: cantec de greierasi. Atat de cool suna incat nu ma enerveaza nici daca nu am chef sa ma ridic sa-l pun pe snooze. Nup, nici macar dupa 2 minute.

Partea proasta:

Sora-mea se trezeste cu 30 de minute mai repede si are un Samsung care strica totul :)). Imi sperie greierasii...

Vara asta ma reintorc la origini... Iar o sa numar zilele...

Era o dimineata de august ca oricare alta. Il asteptam pe colegul meu ca sa mergem impreuna la lucru. Tineam in mana o sticla de Lipton cu gust de piersica si priveam pe marginea cealalta a soselei. O duzina de oamenii in statia de autobuz, unul mai plictisit decat altul... isi cercetau pe rand ceasurile. Am strambat din nas gandindu-ma la tiparul in care ajungem multi sa ne incadram si m-am indreptat spre masina alba. Doua replici cu "neata" s-au petrecut, iar rotile au inceput sa se invarta. Muzica asta rasuna pe fundal... de atunci e inca in mintea mea. Ma intreb ce anume ma fascineaza atat de tare.

Intre timp a devenit un fel de soundtrack al unei calatorii anume. Daca inchid ochii revad autostrada, campul si imi dau seama ca sunt fericita.

Suna ceasul si inca stai culcat cu nasul in perna si plapuma in cap. Realizezi ca inca 5 minute au mai multa esenta dimineata decat seara. Alarma rasuna intre pereti si parca te zgarie pe timpan. Snooze nu e o solutie pentru ca telefonul e la o lungime mai mare de o mana si nu-l poti ajunge. Pfoai. Daca e si luni, viata ta pare brusc mai speciala decat a altora. Cafea, poate o felie de paine, niste cereale, un iaurt sau nimic. Nimic e in cazul in care esti in intarzaiere si trebuie sa fugi. Stomacul tau nu primeste nici in dimineata asta micul dejun.

Ajungi dupa birou, iar dupa cateva ore realizezi ca aranjezi scaunul, iti iei haina, cheile si pleci. Mai iesi la o poveste, o piesa de teatru, mergi la sport, iar duminica vine iarasi. S-a scurs si saptamana asta... intr-un final realizezi ca traiesti in rutina. Ca mereu te grabesti si fugi de parca ai avea un pitbull in spate.

Am decis sa respir mai profund. Sa aleg altceva decat ce am la indemana. Sa fac ce simt si ce vreau, sa ies sambata la amiaza si sa savurez o cafea irlandeza. Sa ma asez pe coltul barului, sa ascult muzica si vad roz. Sa schimb idei, sa apreciez, sa rad si sa ma intorc fresh in fiecare luni.

Acesta este un post dintr-un ciclu de postari "borrowed", ales de subsemnata cu grija. Creeaza imagini, se asociaza foarte bine cu muzica si porneste de la o poveste reala, prelucrata de Dorian intr-un mod de apreciat.

Tocmai am primit pe e-mail un link spre piesa In the year 2525 de la o persoana pe care nu o cunosc, dar ii multumesc frumos (mai ales ca a facut public video-ul).

P.S. Daca nu mai retineti, a inceput aici.

P.S.S. Blogul meu devine strict muzical, dar asa nu-mi pasaaaaaaaaaa :)).

Vroiam sa postez piesa asta de cateva zile... imi rasuna in minte si nu o pot pune pe pause :).

Later edit: Vama Veche - Epilog, Nu am chef azi, Vara asta...

Niciodata sa nu uiti... de inima ta...

Clipul l-am gasit intamplator pe youtube. Nu stiu ce anume imi place la piesa asta sau la videoclip si nici nu vreau sa ma chinui sa-mi explic, dar cert e ca de 3 saptamani e tot acolo, in topul meu.

She said, hello mister/ Pleased to meet ya...

Cu riscul ca transform blogul intr-unul doar cu muzica, astazi impartasesc cu voi o piesa draga mie :). Santana - While my guitar gently weeps

Aseara m-am intors de la Timisoara, impreuna cu colegii mei. Pe drum am ascultat Queen (long live rock!). Piesa asta mi-a ramas in minte alaturi de imaginea parbrizului pestritat de picaturile de ploaie si de farurile masinilor care veneau spre noi.

P.S. Incercati KARAOKE pe "We will rock you", "We are the champions", "I want to break free", "I want it now" si imaginati-va o masina gonind in viteza, cu muzica la maxim si 5 oameni cantand in ea (majoritatea fara voce)...

Imi place piesa asta. O aud zilnic pe Guerilla, dar nu o gasesc nicaieri, nici macar online.
Un preview scurt, pe linkul de mai sus.

Later edit: Ia ghiciti ce am eu. Mwhahahhaha. Thank you, A.I :)