Saptamana asta am fost la o intalnire cu un client, care din intamplare imi este si prieten, iar in timpul discutiei am ajuns si la capitolul angajari.
El spunea ca se confrunta cu multe pretentii din partea persoanelor care isi depun CV-urile, dar mai ales din partea celor tineri. Nu au experienta, dar cer salar mare si nu vor sa lucreze ore suplimentare (platite, bineinteles). Evident, din cercul intrebarilor legate de tinerii din ziua de astazi, a rasarit si cea din titlu. Din unele puncte de vedere tin sa ii dau dreptate. Cei de varsta mea, abia acum incep sa lucreze, dar pentru ca majoritatea nu inteleg ca in aceasta perioada este mai important sa cresti dpdv al cunostiintelor decat al salariului, nu-si gasesc joburi. Toti viseaza ca ies de pe bancile facultatii si se angajeaza intr-un birou luxos, pe o suma importanta si bineinteles, in domeniu lor.
Eu am schimbat cateva joburi si am invatat ca singurul lucru important e
sa imi placa. Nu poti face in scarba un lucru timp de 8 h, 5 zile din 7. Se vede si in plus, te consuma.
Primul meu job a fost perfect pentru un invatacel. Un sef excelent, un domeniu interesat (brokeraj de actiuni), o echipa extraordinara. Multi dintre colegi mi-au ramas si acum prieteni. Nu am avut niciodata gandul "iar e luni, incepe munca". Totul era roz: atmosfera din birou era placuta, nu aveam responsabilitati mari si castigam un ban de buzunar.
Dupa un an si jumatate, am plecat. Am fost consultant financiar, apoi contabila, dar nu pot spune ca ma simteam multumita din punct de vedere profesional, desi invatam lucruri noi. Cresteam, dar nu vedeam un viitor. Prin septembrie anul trecut am luat o pauza, nu merita sa-mi pierd timpul acolo. Aveam senzatia ca n-am o directie, desi la 21 de ani nu aveam cum sa stiu ce mi se potriveste. Un lucru bun, a iesit totusi. Am cunoscut niste fete foarte misto, care imi sunt tare dragi.
In prezent, fac ceva ce imi place si ma bucur ca fac parte din compania la care lucrez. Zilele mele nu sunt plictisitoare, nu-s mereu usoare, invat in continuare, iar lucrurile incep sa prinda contur. Munca nu e facuta doar pentru bani, doar ca sa acumulez experienta in CV, ci si pentru ca simt ca adaug o caramida viitorului meu.
Ce nu inteleg la unii:
1.
Atitudinea de superioritate.
2.
Titlu pompos/ impingator de vant. Nu e rusine sa muncesti, indiferent ce faci, dar nu veni cu texte gen "sunt consultant/consilier pe vanzari", iar tu vinzi Orbit la chiosc. Please.
Persoanele care intr-adevar depun un efort fizic sau intelectual si au un rol important, nu o sa se ascunda niciodata dupa titlu functiei. Nu o sa afirme ca sunt mai mult decat par.
3. Nu-i inteleg pe cei care inca spera ca daca iau 10 pe linie, au un post asigurat.
4. Nici pe cei care mint la interviuri si in CV. Pe cine si pentru cat timp credeti ca pacaliti?
Postări
