I see

Interviuri

Pe langa activitatea zilnica (care e total diferita de tot ce inseamna HR), atunci cand a fost nevoie am selectat oameni si i-am intervievat. Concuziile mele pana acum:

- regula lui Pareto functioneaza si aici. 20% din candidati se potrivesc cerintelor impuse, restul nu au nici o legatura

Probabil ca eu sunt construita altfel, insa e de bun simt sa stii la ce job aplici si ce presupune. Printre CV-urile triate gasesc de multe ori oameni care nu au nici macar cea mai mica legatura cu domeniul asta, insa isi depun candidatura. Mi se pare corect sa plec mereu de la premisa ca tot ce e trecut in CV e real, dar de multe ori descopar ca ma insel. Putin rezista tentatiei de a-si inflori putin (sau MULT) imaginea.

- aspectul unui CV spune multe despre cel care l-a intocmit
- cei mai buni oameni din domeniu nu au nevoie de un CV
- cei buni sunt cautati, nu isi depun candidatura
- daca intarzie la intalnire si nu anunta, cu siguranta nu e ceea ce cauti. In cazul in care nu vine, gandeste-te ca ti-a facut un bine. Noteaza-l si nu il mai chema in viitor.
- chiar daca un om ti-a placut prima data, cheama-l si a doua oara, chiar si a treia. E posibil sa descoperi o cu totul alta persoana.
- nu te grabi niciodata, chiar daca esti presat de timp
- cere si parerea echipei in care vrei sa il integrezi. E important sa il placa (small joke: daca e o tipa si arata bine, baietii vor spune in 90% din cazuri DA).

In final, ideea postului nu urmareste in nici un caz emiterea unor sfaturi, ci pur si simplu cred ca e reactia mea la discrepanta pe care o observ intre nivelul de pregatire si pretentiile emise de posibilul angajat. Ca in orice alt schimb, trebuie sa oferi... ca sa primesti.

Franturi din natura

Saptamana trecuta, in zilele in care ploaia s-a indurat, am iesit la plimbare cu bicicleta. Nu aveam o ruta stabilita, asa ca am decis sa explorez zona. Trei zile la rand am pedalat fara sa ma plictisesc.

Mirosul ierbii, adierea vantului, macii, cerul si cantecul pasarilor se imbinau perfect. M-am intors acasa multumita ca sunt atat de aproape de natura :).












How to plan a perfect w-end: you don't

Miercurea trecuta ne plimbam pe stradutele centrale are Brasovului cautand putina racoare  dupa o zi cu temperaturi ridicate;  la un moment dat conversatia ne este intrerupta de sunetul telefonului meu. La capatul firului – un bun prieten din Danemarca – imi propune sa vin la Sibiu in week-end ca sa ne vedem. Nu ii promit nimic concret deoarece nu planuisem nimic in sensul asta, dar ii spun ca ma gandesc si il anunt. Inchid, cantarim variantele, intrebam si alti prieteni daca sunt prin zona si ne hotaram sa plecam vineri dupa munca.

Joi dimineata, realizez ca avem o problema: cazarea. In oras era Artmania, totul rezervat, la ai mei eram prea multi pe metru patrat… asa ca incep un maraton al telefoanelor – de la pensiuni la hoteluri, de la 3 margarete la 4 stele :)). Intre timp, o prietena imi spune ca ei merg sambata pe valea Avrigului la o cabana si ne invita si pe noi. Realizez ca provocarea e si mai mare – cine iti inchiriaza doar pentru o noapte cand ar putea foarte simplu sa dea camera unora care vin si stau 2 nopti. Premisele week-endului perfect nu erau chiar cele mai bune… insa dupa vreo 11 telefoane si doua ore nemuncite, succesul se intrevedea.
Vineri ne echipam, plecam la drum si ne cazam. Doamna de la receptie ne intreaba daca dorim sa vedem camera inainte, ne uitam unul la altul, spunem „da” si dupa vreo doua culoare si trei scari, ajungem in fata usii. Spatioasa si curata, cu o baie mare, ne declaram multumiti. But waaait, tipa ne intreaba: ati luat cu aer conditionat? Mai schimbam o privire, zarim aparatul pe perete si raspund „da” din nou, dar cu jumatate de gura pentru ca nici macar nu mi-am pus problema ca ar trebui sa platim extra pentru serviciul asta… in Sibiu. Coboram sa completam fisa si aflam ca de fapt pretul gigantic nu contine decat micul-dejun. Aerul era inca 20 RON, nu de alta… doar ne aflam pana la urma intr-o tara in care costurile astea-s ridicate :D. Bineinteles ca nu avea sens sa ne zgarcim pe canicula, insa am avut grija sa abuzam de „generozitatea” gazdelor :)). Micul dejun – al campionilor – a fost decent… insa am papat mult mai bine in locuri unde nu m-as fi asteptat. Pana aici totul frumos, desi-s carcotasa :D…
Iesim in oras, cu stomacul lipit de sira spinarii, avem aceiasi surpriza: full peste tot. Luam Piata Mare la picior, Piata Mica, mai socializam cu oamenii, insa o ora mai tarziu eram la fel – morti de foame. Vorbim cu ceilalti prieteni, ei se opresc la Cotton, dar fara succes. In final ajungem pe terasa de la Vintage – care pentru mine a fost o surpiza placuta. Nu comentez nimic aici si nici sa am, nu vreau :)). Seara s-a terminat cu o plimbarica pe centru si cu vesnica discutie: Sibiu versus Brasov. Brasoveanu doar nu era sa laude Sibiul, desi ii placeeee… Pam-pam. 

A doua zi, mirificul mic dejun, o cafeluta cu prietenul de la care a pornit totul si pranzul la ai mei. Era 16:00 si deja ne intrebam cum mai papam si gratarelu’ de la cabana. Eh, ne-am sacrificat :D. Dupa cateva povesti, impreuna cu putina salatica, niste cartofi prajiti la ceaun si diverse bauturi… a alunecat usor :)). Duminica am vizitat Palatul Brukenthal din zona, am baut o socata, si ne-am intors acasa.

Concluzia: Never have plans for the future as you never know how things will turn out :)

1 mai in imagini

 
S-au gandit si la lenesi... ultima sansa spre statia de autobuz.


Life of Pi

Anul asta a inceput printr-o petrecere frumoasa, o noapte in care am dansat cateva ore incontinuu, am ras si m-am simtit extraordinar. Nu putea fi mai perfect de atat :). 

Aseara, dupa cateva ore de odihna, am iesit sa vedem filmul Life of Pi. Primele scene se deruleaza intr-o bucatarie, adultul Pi povestindu-i unui autor canadian fragmente din copilaria lui din India. De la micile rautati indurate la scoala din partea colegilor, pana la momentul in care parintii se decid sa plece in America cu singura lor avere - animalele, baietelul indian iti capteaza atentia prin diversitatea de emotii prin care te indruma. Crescut intr-o gradina zoologica, intr-o familie care isi castiga traiul de pe urma acestui business, Pi este un copil care cauta sa invete si sa inteleaga tot ce il inconjoara cu o seninatate pe care nu si-o pierde nici macar dupa ce ramane captiv in imensitatea oceanului Pacific cu un tigru bengalez, o zebra, o hiena si un urangutan. Noutatea, daca mai ar fi fost nevoie de asa ceva tinand cont de compania neobisnuita de pe barca, nu vine cu micile probleme ale neufragiatilor - lipsa apei si a mancarii, ci cu provocarea pe care Richard Parker - felina impresionata - o aduce in viata de zi cu zi a personajului principal. 

Mie mi-a placut povestea, dupa cum probabil se vede in randurile de mai sus :). Vi-l recomand cu drag.

Oktoberfest Brasov 2012


Tocmai m-am intors de la Oktoberfest, varianta de sub Tampa. Am facut ce face orice om care se duce la acest festival: baut bere, papat weisswurst, cantat si dansat (mai mult pe bancuta, dar se pune). A fost frumos, nu ma asteptam sa fie asa o atmosfera faina... au fost doua formatii - una locala - Sase, care a cantat mai mult coveruri din anii '80/'90 si inca niste nemtalai cu mult chef de viata. Nemtalaii au cantat Macarena si Ai se te pego... deci va puteti imagina ce nebunie a fost :)). Vreau si in 2013!


The Way

Fixatia mea legata de Camino nu s-a sfarsit si nici nu pot sa imi explic de ce imi doresc eu sa fac pe jos vreo 800 km, insa exista oricand si alternativa cu bicicleta, ceea ce nu suna atat de complicat cu putina determinare. Pana atunci... ma mai documentez. Asa am gasit The Way. Simteam nevoia sa "vad" mai mult decat o harta pentru a-mi face o idee despre ce ar insemna. Filmul nu vi-l povestesc, va trebui sa aveti incredere in mine ca e bun si merita. Imdb / Trailer. 

Ceva ma atrage, poate chiar faptul ca nu e o destinatie de concediu obisnuita. Cu siguranta valoreaza mai mult ca toate plajele insorite pe care le-am vazut sau urmeaza sa le vad in urmatorii ani. Singurul impediment consta in perioada destul de mare in care va trebui sa ma "rup" de tot ce inseamna viata mea, familie, job, prieteni... dar mereu exista solutii! Nu vreau sa renunt la idee doar pentru ca pare complicat, tocmai asta cred ca ma tenteaza. I know, I'm a cool freak :)).

Revenind la capitolul "ce mai vizionam inainte de un somn odihnitor" - cam 20 de minute in cazul meu, va recomand cateva seriale de comedie pe care le gasiti pe vplay.ro: 
Anger Managment 
Don't Trust the Bitch in Apartment 23
The Exes
Happy endings

Actiuni si reactiuni bazate pe emotii

Un prieten de-al meu imi povestea ca lui ii place sa priveasca oamenii. Sa stea pur si simplu la o cafea, la o masa si sa studieze persoanele care roiesc in jurul lui. La vremea aceea mi s-a parut un hobby cam ciudatel, dar de curand mi-am dat seama ca toti o facem chiar daca nu constientizam momentul "interpretarii". In fiecare dintre noi zace un mic detectiv al gesturilor, cuvintelor etc. care preia informatia si ne ajuta sa reactionam in functie de cum se afiseaza persoana din fata noastra.

Cel mai simplu exemplu e cu copilasul timid caruia ii este teama sa interactioneze cu adultii darnici sa vorbeasca sau sa se joace cu el. Il vezi tinandu-se de manuta parintelui, rozaliu in obraji si mereu in cautarea unui loc care sa ii ofere siguranta si confort. Desi la varsta lui un comportament de genul acesta e amuzant, in momentul in care crestem si ne manifestam asemanator, ni se pune eticheta lipsei de incredere. Zic asemanator gandindu-ma la orice ne da libertatea sa ne simtim in largul nostru. Cred ca e o calitate usor de pierdut daca suntem influentabili si nu stim sa ne apreciem corect, dar de asta exista etapa maturizarii...

Din nefericire pentru cei atenti (si deloc perfecti), devenim o carte deschisa. Am observat oameni care spun ceva si de fapt vor sa transmita opusul. Linia fina a minciunii se observa in ton, in actiunile constante si in micile reactii pe care nu avem cum sa le stapanim indeajuns. Cel mai usor e sa studiezi oamenii comunicativi, cei care mereu spun ca sunt extrem de fericiti, ca totul e perfect si roz... cand de fapt daca ar simti mai mult, ar verbaliza mai putin. E cumva trist si amuzant in acelasi timp, dar cand poti lucra cu materialul clientului... de ce sa nu o faci? Bine, stiu ca nu e frumos sa manipulezi si nici nu instig la asa ceva, dar pana in acel punct cred ca e doar o chestiune de talent in a prelua informatii utile (in special in business).
Revenind la prietenul asta al meu, cred ca e printre cei mai priceputi psihologi-nativi. Ma exaspereaza uneori inclinatia lui catre latura asta umana si ma fascineaza in acelasi timp dovada de control de care da dovada. E unul din oamenii de la care "fur" cu drag.

Anyway, ieri la nunta, fiind atat de multi invitati, cativa mi-au starnit interesul. A fost un deliciu sa ii vad in reactiune! Va recomand exercitiul :))

Design/ Marketing online

Poate sunt eu pretentioasa, insa cred ca atunci cand iesi in blogosfera/ piata cu niste produse sau cu o imagine, trebuie sa aloci resurse pentru aspectul blogului / site-ului. Vad zilnic pagini care lasa de dorit: culori nepotrivite, font nearanjat, wedget-uri trantite doar ca sa existe, continut slabut, fotografii cu rezolutie proasta etc. Ma intreb, de ce sa faci o asemenea greseala?
Cu siguranta nu as cumpara lucruri de pe un site care arata groaznic. Din start as intelege ca persoanele responsabile nu sunt preocupate de business sau de clienti, ci doar de bani. Nu-mi plac lucrurile facute in graba si cred ca e mai ok sa iti faci un blog care sa arate bine si sa te concentrezi pe promovarea lui decat sa faci un site de comenzi de prost gust. 
In ziua de azi e simplu sa te promovezi, mai ales in mediu online: Facebook, Twitter sunt primele la care ma pot gandi. Bloggingul e important, schimbul de bannere si linkuri cu alti parteneri, personalizarea fotografiilor, alegerea unui favicon, RSS-ul, mail/sms marketing-ul and so on... altfel pot sa garantez ca oricat de bun e ceea ce oferi, va ramane in stoc.

Prin Romania - Moldova si Bucovina

Mi-am propus inca de anul trecut sa povestesc despre locurile pe care le-am vizitat in tara, iar acum, dupa cateva zile petrecute la bunici consider ca e momentul potrivit sa bifez macar partea de nord. Asa cum spuneam si in postul anterior, mare parte din copilarie am petrecut-o la Moldova si imi amintesc cu drag de o perioada in care nu simteam nici o lipsa - nici macar a parintilor, care se topeau de dor la Sibiu. Anual ne strangeam cate 10 copii, de prin toate partile tarii, plus cei care locuiau deja acolo. Era o nebunie... :)

Traseul nostru pe tur-retur a fost Sibiu - Sighisoara - Reghin - Toplita - Borsec - Targu Neamt - Suceava - Botosani - satul bunicilor - Botosani - Suceava - Gura Humorului - Vatra Dornei - Bistrita - Reghin - Tarnaveni - Sibiu. Ca de fiecare data, am incercat sa ne informam asupra drumului pentru ca e o calatorie de durata si nimeni nu isi doreste sa faca 12 ore prin gropi sau cu 40 km/h. Pe tur a fost ok, am avut noroc de vreme frumoasa si ne-am oprit din cand in cand, insa la intoarcere singura bucurie a fost ca am trecut Vatra Dornei... Nu am vazut mai nimic din cauza ploii exceptand Castelul Dracula din pasul Tihuta, iar concluzia mea dupa atatia ani e ca o pensiune in zona muntoasa poate fi o optiune minunata, fie vara, fie iarna. In schimb nu cred ca as alege vreodata ca loc de relaxare vreun oras mai mare, cu exceptia Iasului care e cu totul diferit fata de ce ofera regiunea aceasta. Cu toate magazinele de pe Balcescu si din Promenada Mall nu ajungem nici macar la 50 % din ce ofera Iulius Mall Iasi, dar asta e alta poveste...

Transalpina

Weekend-ul trecut pe vremea asta imi reveneam dupa o lunga plimbare pe urcusurile si coborasurile Transalpinei. Am plecat impreuna cu alti 29 de oameni (7 masini!) din Sibiu, spre Valcea, Horezu, Novaci, Ranca, Obarsia Lotrului, Sugag, Dumbrava si inapoi in oras. Traseul a fost bun, cu mici exceptii si a durat 16 ore cu tot cu opriri.
Prima oprire a fost la Cozia, desi nu era pe lista, dar ne-am bagat nasucul si pe acolo cateva minute bune, apoi ne-am indreptat spre Manastirea Polovragi si pestera cu acelasi nume. In final am bifat toate punctele mentionate mai sus. 
Am urcat pana la 2150 de m, apoi am luat-o pe jos spre varful Carbunele. Mentionez faptul ca daca aveti chef de o excursie la inaltime trebuie sa va luati cu voi un fular, geaca si caciula. Pe mine m-a bufnit rasul la insistentele altora, dar acolo sus m-am bucurat ca i-am ascultat.

Spre uimirea mea, anul asta a fost un an in care nu a trecut luna sa nu vad un loc nou sau chiar mai multe din tara (poate va scriu de ele, pe rand) si am descoperit ca weekendurile pot fi un prilej bun de a scapa din rutina zilnica. "Concediu" nu trebuie sa insemne doar saptamana aia in care fugim din tara pe o plaja cu nisip fin si la care visam cu 3 luni inainte.

Recomand cu multa caldura muntii Apuseni, e locul meu de suflet :). Oamenii sunt primitori, zona nu e comerciala sau impanzita de turisti, iar cazare gasesti in functie de cate pretentii ai.

Mai multe detalii despre Transalpina pe site-ul lui Alin - www.transalpina.biz.

Snowflakes

Prima gura de aer am luat-o in decembrie, dar pentru asta niciodata nu m-am considerat un om al iernii. Nu ma impac prea bine cu frigul sau cu fulgii (mai ales de cand port ochelari). Sau cel putin asta era impresia mea, pana de curand...

Imaginea seamna mult cu ce vedeam printr-un geam dreptunghiular, de pe marginea unei canapele. Stateam cu capul pe bratele incrucisate, la caldurica si visam. Urmaream cum cad fulgii, si se contureaza tot mai clar pe fundalul verzui-inchis al brazilor. Am stat asa vreo 10 minute...

Zilele astea a nins si mi-am adus aminte de momentul ala. Acum bucatelele de zapada imi par inofensive si nu cred ca e din cauza lentilelor de contact, cred ca e altceva...

A great documentary on babies

Tocmai am vizionat cel mai dragut documentar - ever! Are bebelusi, animale si multe situatii comice generate de cei amintiti. Este vorba despre 4 copii, care cresc separat, fiecare in mediul lui. In ordinea acelor de ceasornic: Ponijao (tribul Himba) din Namibia, Bayarjargal din Mongolia, Hattie din San Francisco si Mari din Tokyo.

Mai jos e trailerul, poate va convinge.
Later edit: Mi-am mai adus aminte de inca un doc - In the Womb :).



P.S. Thank you, thank you Mr. Rares :D

Breathturn

Daca aveti cateva minute, clatiti-va ochii cu un videoclip frumos.

Wien

Cu esarfa la gat si umbreluta in mana, ghidata de the traveler (se vede ca e sagetator) am vizitat ce a considerat el ca e mai frumos. Inafara de obiectivele turistice pe care le bifeaza toata lumea am fost la o cafeluta la Julius Meinl, la un Irish Pub cu mancare super buna numit Molly Darcy's, la Hotel Sacher (pentru tortulet) si seara la un film - The American cu George Clooney.

Am plecat cu o amintire frumoasa din capitala austriaca. I had fun. Lots of fun.

P.S. La film nu m-am dus cu Mr. Clooney :))

Salzburg (A) & Berchtesgaden (D)

Joi dimineata, putin somnorosi dupa concertul de la Munchen, ne-am dus la Salzburg in plimbare. Eram aproape, iar decat sa ne odihnim am preferat sa mai vizitam cate ceva.
Am parcat in centrul orasului si am luat-o pe jos, trecand dintr-o curte in alta, pe langa catedrala Salzburgului si apoi ne-am lasat pierduti pe strazile inguste, sufocate de turisti. Sus, pe munte, fortareata Hofensalburg domina intreaga panorama.


Getreidegasse, strada pe care a locuit Mozart, unde a facut primii pasi in muzica, era sub picioarele noastre. Casa galbena, acum transformata in muzeu, era fotografiata din toate unghiurile.

M-au impresionat placut logo-urile magazinelor. Din cate am citit ulterior, se pare ca exista o lege prin care cei care inchiriaza spatii comericiale pe Getreidegasse sunt obligati sa respecte stilul machetelor de metal folosite în secolele trecute.
O armonie estetica de nedescris, pana si cei de la McDonalds erau in trend - un M din plastic ar fi aratat oribil!

N-am mai stat foarte mult deoarece drumul spre casa (in cazul asta, Germania) nu era scurt, dar totusi am mai facut o oprire intr-o statiune montana numita Berchtesgaden. Un mic paradis. O atractie pentru iubitorii de ski.
Inconjurat de munti, lacului Königsee iti atrage privirea prin culoarea si claritatea apei, un verzui curat in care se scalda o multime de ratuste. Unele mai mici, altele mai mari, cu penajul maro, negru sau crem. Imi venea sa le prind si sa le smotocesc, atat de dragute erau. Nu va spun cate poze le-am facut pentru ca imi e rusine... :-"

Coming next: Viena.

Munchen & U2 360 Tour

Miercuri, 15.09.2010. Ziua pe care o asteptam de aproape un an.

De dimineata ne-am dus la aeroport dupa niste prieteni care au venit special pentru eveniment, iar apoi am reunit o parte din gasca in Marienplatz cu alti 3. Planuri mari nu aveam, asa ca am stat la o bere/ pahar vin/ cafea/ pranz si ne-am plimbat prin magazine cateva ore.

Concluzia mea e ca Kaufingerstraße (Munchen) este mai frumoasa ca Mariahilferstrasse despre care am citit ca e cea mai importanta strada de shopping din Viena. N-am fost deloc impresionata, mai mult, Kohlmarkt, Graben si Kärtner Strasse sunt mult mai speciale (& exclusiviste). In plus, Parndorf poate fi o alta varianta, accesibila si la bani, dar si ca locatie.
Spre seara am luat metroul pana la Olimpic Stadium si am vizitat Muzeul BMW. Am facut multe poze, cam 1 la fiecare masina (trigger happy!). Albinuta galbena era cea mai cute de pe acolo, pare proiectata special pentru o femeie. I'll trade a mini for this...

So, concertul U2.
In deschidere au cantat cei de la One Republic, iar marele spectacol a inceput la ora 09:00.  In total am fost 80.000 de oameni. A fost un moment memorabil, istoric din cauza scenei 360 (The Claw), pe care ma bucur ca nu l-am pierdut. 

Am fost emotionata, mai ales la prima piesa "Beautiful Day" pe care am si filmat-o. Senzatia pe care o ai atunci cand canti alaturi de Bono si restul lumii "With or without you" e priceless. Atmosfera de acolo nu o poate reda nici un DVD sau Blu-ray.

Maine trecem granita in Austria si va povestesc despre Salzburg ;).

SUMAR


Am mai bifat un concediu, al treilea pe 2010. De data asta am plecat cu masina, iar prima oprire a fost in Neumarkt Saint-Veit - un orasel micut din Bavaria. Motivul principal al distractiei, asa cum am mai precizat, a fost concertul U2 planuit inca din toamna anului 2009.
Zilele au trecut rapid: duminica am ajuns, luni am facut shopping in Landshut, marti am repetat figura in alte orasele, miercuri U2 + muzeul BMW din Munchen, joi ne-am dus acasa la Mozart in Salzburg, ieri ne-am plimbat prin Viena, iar astazi ne-am repatriat. Pfiuuu!
Nu ne-am odihnit, dar macar am reusit sa vizitam ce era mai frumos si interesant. Cali a facut traseul in asa fel incat sa vad si eu locurile pe care le-a vazut el in delegatii, fapt pe care l-am apreciat si in plus mi s-a parut sweet ;;).

Maine seara revin cu detaliile. Acum tot ce imi doresc e sa ZzzzZzzz.

My luggage

De astazi incepand, am 9 zile lungi si late pe care le voi petrece din plin. Plecam in Germania sa ii vedem pe cei de la U2 in turneul 360, iar la intoarcere ne vom opri o zi si o noapte in Viena. Bineinteles, pozele vor fi nelipsite, mai ales ca acum mi-am reluat activitatea pe Deviantart - am deja in minte cateva locuri pe care vreau sa le imortalizez.

Imi place sa calatoresc. Nu sufar de "dorul de casa", nu ma simt legata de locul meu de nastere... doar de ce gasesc aici: familia si prietenii - iar acestia au telefoane :)).
Ma gandesc cu mandrie la tot ce au vazut ochisorii mei in ultimii ani: orase, capitale, mari, oameni, apusuri, cladiri, muzee, magazine etc. Dar cea mai "speciala" amintire o am in Mallorca. Un moment doar al meu, de liniste, de bucurie imensa. Eram fericita ca exist, ca vad palmierii, marea, soarele de pe cer, ca am TOTUL. Imi repetam I'll never forget this si zambeam in coltul gurii. Nu lipsea nimic. Si cel mai important, nu lipsea el.

See you soon.

Leaves, rain and memories

Iubesc toamna. Vara ma distrez, dar de anotimpul ploios ma bucur. Imi plac sunetele, imi place mirosul ei si mereu am senzatia ca imi amintesc ceva frumos... dar gandurile alea nu ajung niciodata in mintea mea. Sunt undeva acolo, imi dau o stare de bine, dar se pierd undeva pe drum...
Din septembrie totul incetineste. Totul se armonizeaza, ritmul meu interior nu mai este acelasi. Ma linistesc. Hohotele de ras se transforma in zambete si fiecare clipire e cuantificata... Pana si acum, tastez cu grija. Pasesc incet pe litere ca o pisicuta, mintea mea e libera...

Imi place ploaia, adierea vantului, fosnetul frunzelor.
Dupa ce se scutura norii, nu vad noroiul. Toamna nu inseamna melancolie si tristete pentru mine, e doar o schimbare (frumoasa) de peisaj.

Back to Top