Ca viata noastra e simpla si plictisitoare, daca ne-o dorim asa. Zilnic luam decizii. Alegem sa facem acelasi lucru, sa ascultam aceeasi muzica, sa ne cazam in acelasi loc. Odata ce am gasit ceva "frumos", care ne place, tinem cu dintii de el. Da, de-acord, sunt momente cand trebuie sa stii ca la unele NU trebuie sa renunti, insa maruntisurile merita incercate. Pana si un fruct nou aparut la Lidl. Ce se poate intampla? In cel mai rau caz iti descoperi o alergie :)). Uneori suntem in criza de idei si pur si simplu stam sa cada ceva din cer. Imi aduc aminte de o perioada in care nu vedeam nici un fel de pasiune posibila. Nu stiam ce imi place, dar atata timp cat nu incerci, nici nu ai de unde sa aflii. Mai nou astept vara sa invat sa calaresc. Stiu si unde. Cum mi-a venit ideea? Well, anul trecut am descoperit ca in locul unde eram cazata, se faceau si cursuri de echitatie. Din pacate nu s-a concretizat nimic atunci, insa a fost suficient pentru un nou plan. Acum am o imagine in cap pe care trebuie sa o transform in realitate :).

Am intalnit de curand doi oameni. Ea, o doamna profesoare iesita la pensie, cu mult bun simt si modesta. A intrat in vorba cu mine de la inceput si m-a facut sa renunt la cartea pe care o citeam, pentru ca desi nu schimbasem decat doua vorbe, stiam ca am destule de aflat de la dansa. A inceput prin a se mira de ce citesc, doar nu e sesiune. M-a facut sa rad. A continuat prin a-mi povesti ca desi pensia nu e mare, ea pleaca in fiecare an intr-o vacanta cu sotul. Au vazut Palma de Mallorca impreuna, prin nu stiu agentie care ofera reduceri de seniorilor, iar anul asta pleaca in Grecia. Si-au dat seama ca e mai rentabil sa plece in concediu, decat sa plateasca gazul iarna. Asa in extrasezon, cu o oferta buna, cheltuiesti mai putin ca acasa. El, un domn la 50 de ani, cu o experienta de 20 de ani in sistemul bancar, dar cu pasiuni de tot felul. Am vorbit de economie, de drumetii si munti, de religie, de cam tot ce ne trecea prin minte. Era un fel de ping-pong conversational, care s-a lungit 3 ore, pana am coborat din tren... Am ramas cu un sentiment tare placut. Desi intre toti era o diferenta de macar 15 ani in ordine crescatoare, am gasit multe in comun. Unii oameni au o atitudine diferita fata ponoseala zilelor. Una corecta. Zambesc si sunt deschisi la nou.

Mi-am dat seama ca atunci cand sunt pe skiuri nu simt frica. Am simtit la un moment dat ca vreau asta, ca o sa-mi placa si in final, o sa imi iasa! Saptamana asta am vorbit cu o prietena sa mergem la Gura Raului, ea vroia sa incerce skiurile (dupa ceva experienta pe snowboard), iar eu sa imi perfectionez cazaturile. Si le-am perfectionat, acum sunt ceva mai spectaculoase :)). Fac cateva cristiane in super viteza, apoi apare brusc un nor de zapada alb, iar dupa ce se aseaza fulgii pe sol, apar si eu: cu capul in jos. Mwahahhaha. Cred ca sunt un pic zdranga, dar imi place.

Initial ne-am inchiriat echipament, apoi am urcat pana la jumatate si ne-am cam demoralizat. De data asta a fost complicat si sa imi fixez claparii in skiuri. Dupa cateva minute de Stan si Bran si ceva socializare, am gasit binevoitori care sa ne mai arate cate una alta... Nu de alta, dar eu cred ca la inceput le cam atrageam atentia prin stangacia noastra. Insa important e sa exersezi, sa iti doresti sa mergi mai departe si sa nu renunti.

Austria, here I come.

De fiecare data cand ies in oras, mereu se ajunge la subiectul relatii. Chiar si doar in treacat, ca un simplu comentariu la vecinii din dreapta, care stau la cafea si bifeaza una din banalele intalniri. Probabil ca sarbatoresc ceva, sau pur si simplu petrec timp impreuna, dar "separat". Schimba replici, privesc in jur dupa orice altceva mai interesant, iar gesturile tandre par sa se fi pierdut in primele 6 luni de relatie. Concluzia mea: inca vreo 12 luni cu indulgenta.

Cred ca pretentiile cresc odata cu inaintarea in varsta si e absolut normal, pentru ca se presupune ca deciziile viitoare au la baza o experienta din care am invatat cate ceva, insa... cred ca de multe ori, te saturi. Nu mai speri. Renunti sau nici macar nu incerci sa mai cauti o persoana potrivita. Atunci e momentul in care faci primul pas spre o lunga intalnire, o intalnire pe care o sa o ai zilnic, iar daca persoana cu care iti bei cafeaua nu are mare lucru in comun cu tine... ai o mare problema.

Am in jurul meu exemple pozitive si negative, ambele categorii imperfecte, insa uimitor e faptul ca unele persoane care se complac in relatii "nesanatoase" nici macar nu realizeaza ca lucrurile merg prost. Rutina pare o scuza perfecta, iar comoditatea e mereu cea mai buna solutie. Trist, limitat si fara happy ending in majoritatea cazurilor.

De nelipsit: buna dispozitie, energie, incredere, chimie, atractie, afectiune, dor, joaca, pasiune, rasete, suport, respect, compromis etc. 

Cand statutul de "single" e mai bun: plictiseala, incapatanare, rutina, lipsa afectiunii si a zambetelor, comoditate, dependenta, principii & idei diferite, ritm incompatibil etc.

Pe 2012 m-am hotarat sa invat sa skiez. De ce? Pentru ca vreau sa ma intorc in Italia sau Austria, dar de data asta iarna. Sa beau bere nefiltrata cu Jägermeister (desi cred ca nu o sa-mi placa) si sa merg la après-ski. Motivul este mai mult decat suficient. In plus, trebuie sa incep sa imi iau concedii si prin iarna...

Asadar, ieri dupa o tura de Mall/Hervis dupa echipament si cateva momente de soc la vederea pretului unei perechi de pantaloni de fas, m-am dus acasa linistita si am scos din dulap ceva cat de cat decent. Decizie cantarita de multe ori si in final luata extrem de gresit. Again, de ce? Pentru ca am ales o pereche de pantaloni negri de material in locul salopetei de fas (pe care am gasit-o la sora-mea, in final). Evident ca nici nu am ajuns bine pe partie si eram leoarca... Cred ca am cazut de vreo 10 ori prima data. Am ajuns jos plangandu-ma ca ma dor gleznele, ca imi tremura picioarele si (aproape) hotarata sa ma duc sa-mi iau un vin cald si sa zic: adiooooo!, dar incapatanarea si-a spus cuvantul, iar la a treia tura lucrurile pareau sa capete o logica, chiar si cand zaceam cu capul la vale si injuram de mama focului... Csiuuuuu!

Concluzia zilei e ca nu ma las... cred ca incepe sa-mi placa ;;). Iar daca nu o sa-mi placa, inseamna ca nu m-am dat suficient de mult... :))