Am revenit online, iar ca sa marchez acest moment nu pot decat sa va aduc in playlist o noua piesa. Dar va rog, simtiti ritmul si atat :)

 

Daca in mod normal netul este un ingredient nelipsit din viata mea, de cateva zile stau departe de el (fortat). Dupa ora 5 incerc sa imi ocup timpul altfel. Observati cuvintele cu italic... sufar :), insa pe de alta parte, am descoperit ca fac mult mai multe daca nu sunt conectata. Lucruri utile, frumoase, relaxante, in natura.
Scurt exemplu: cititul. Am o noua carte de pe noptiera - Arta simplitatii - Dominique Loreau. Acolo am gasit un cuvant care mi-a trezit interesul.

Ikebana este concretizarea cea mai reprezentativa a cultului pentru frumos, prezent de-a lungul istoriei in universul spiritual japonez. Este aducerea vietii vegetale la dimensiunile unei incaperi, unei vaze. Aranjarea florilor este o expresie a vitalitatii, a competitiei neintrerupte dintre viata si moarte, o arta incarcata de simboluri care a devenit o parte indispensabila a interioarelor japoneze. Placerea pentru aranjarea florilor cauta sa exprime pacea sufleteasca, echilibrul din natura si al naturii cu omul. In aranjamentul florilor se urmaresc cateva reguli specifice si necesare cum ar fi forma imperfecta, neregularitatea, infatisarea simpla, saraca, dar in acelasi timp delicata, fragila...    

Un samurai putea sa fie preocupat de actiunile sale mai mult decat orice dar in acelasi timp putea gasi o mare satisfactie si liniste sufleteasca privind o modesta floare, intr-un tot atat de modest vas. Conceptia care-l ajuta pe vechiul samurai sa imbine viaţa de razboinic, tumultoasa si aspra, cu celelalte preocupari, il ajuta pe japonezul de azi sa se adapteze trepidantei vieti moderne. Sa muncească intr-un ritm fascinant, dar sa poata ramane netulburat si linistit ore in sir in fata frumusetilor naturii, a unui aranjament floral sau a unei cesti cu ceai.

Am un nou scop pe termen scurt, sa studiez japonezii :))
Va rog contemplati!

Saptamana trecuta, undeva cam la ora aceasta, porneam spre Terrois - un wine-bar relativ nou din Brasov unde se organizeaza degustari de vin, expozitii de fotografie, lansari de carte, conferinte sau alte evenimente culturale. In fiecare joi de la ora 19, cu o rezervare in prealabil, te poti strecura usor in lumea licorii bahice, iar daca esti un newbie, asemenea mie... ai toate sansele sa fii fascinat.

Am stat cumintica la masa, am degustat cateva vinuri si am ascultat atenta conversatiile libere iscate intre reprezentantul vinurilor Abruzzo, presedintele Asociatiei Somelierilor si restul invitatilor. A fost interesant sa aflu cum poti "analiza" compozitia unui vin, aroma, culoarea, gustul etc. O experienta pe care o recomand, macar de curiozitate daca nu din pasiune.

Tot in cadrul acestui eveniment, am avut ocazia sa imi imprietenesc papilele gustative (pentru prima data) cu trufele, dar sa acumulez si ceva informatii generale despre cum se cultiva, unde, cum se culeg si de catre cine.

Mmmm... deja imi e pofta de un pahar de vin rosu si sec, just the way I like it ;).

P.S. Pozicile nu imi apartin, le-am furat de pe net... insa sper sa fiu scuzata! A fost pentru o cauza nobila :)))

Ieri am trecut pe la Lidl si pentru ca m-am surprins in ultimele zile uitandu-ma cam lung la produsele lor pentru desen, am zis sa imi fac un moft si sa imi iau o trusa cu creioane si carbuni. Bun si facut. Azi, dupa o zi de munca si ultima pe anul acesta, am hotarat sa-mi incerc noua jucarie.

Tadaaaam. A iesit tipa asta un pic diforma :))... dar fiind prima din ultimii 10 ani, merge. Plus, ca ma relaxeaza...

Daca in anii trecuti, undeva in perioada asta faceam o balanta a lucrurilor pentrecute in decursul ultimelor 365 de zile, acum nu simt sa trag linie. Nu inca. Mai am inca 4 zile. It's not over until I say it's over! Mwahahhahahah.

Imi place sa ma trezesc sambata. E cea mai frumoasa dimineata; de multe ori incepe cu o cafea (sau micul-dejun) si emisiunea lui Cesar. Ma fascineaza tot ce tine de psihologie, fie ea si canina.

De multe ori ma intreb cum ar fi sa am un catelus. Stiu ca mi-l doresc, dar dilema mea este: ce fac cu el in timpul zilei? Mi-ar fi greu sa il stiu inchis in casa, asteptandu-ma. In urma cu cativa ani vroiam un Shar-pei, insa acum as prefera un Jack Russel terrier. De ce m-am razgandit? Pentru ca de o vreme sunt de parere ca un catel ar trebui sa fie vesel, activ si nu sa doarma zilnic pe canapea/podea. Cainii nu-s facuti sa fie smotociti de subsemnata. Trist, dar adevarat! Mi-a luat ceva timp sa ma resemnez... dar noroc ca exista si alte specii carora nu le dauneaza :)).

Mai jos gasiti o discutie interesanta intre Cesar si Eckhart Tolle, referitoare la oameni si caini. Enjoy!

Aseara in timp ce altii se inghesuiau in supermarketuri cumparand ingredientul lipsa pentru friptura de miel sau erau in cautarea rochitei perfecte care sa se asorteze cu noii pantofi cu toc, pe cer apunea soarele. Lumina lui strabatea milioane de km si se reflecta in asfaltul ce serpuia in fata masinii, dandu-mi impresia ca il urmez. Parbrizul era brazdat de picaturi reci de ploaie ce se preligeau pe lateral, dupa miscarea sincronizata a stergatoarelor. Muzica rasuna si imi intiparea incet, incet, o imagine pe care mi-ar fi imposibil sa o las vreodata uitarii si un sentiment greu de descris in cuvinte.
Ma gandeam atunci la cati oameni vin spre oras urmarind soarele si cati din ei aleg sa traga parasolarul, ca sa nu ii orbeasca apusul? Si pe cati nu i-a speriat ploaia de ieri, alegand in casa si pierzand "spectacolul" cerului?

Oamenii fac alegeri diferite, uneori bune, alteori neinspirate si din comoditate sau poate pur si simplu doar din corectul motiv ca asa simt. Unii indraznesc sa iasa din cercul monotoniei si risca totul pentru ca stiu ca e momentul, altii sar toata viata pe circumferinta acestuia dintr-un punct in altul, cu falsa impresie ca schimba ceva... ca in final sa se regaseasca la aceeasi distanta fata de centru, mai nefericiti, mai obositi si mai confuzi. Indiferent ce aduce ziua de maine, n-am de gand sa mai pasesc inapoi vreodata pentru ca aici am apusuri, am muzica, zambete, pomi cu flori albe, infloriti pe marginea soselei si libertate.



Later edit :). Muzica incepe pe la 0:16, so... patience.

Suna ceasul si inca stai culcat cu nasul in perna si plapuma in cap. Realizezi ca inca 5 minute au mai multa esenta dimineata decat seara. Alarma rasuna intre pereti si parca te zgarie pe timpan. Snooze nu e o solutie pentru ca telefonul e la o lungime mai mare de o mana si nu-l poti ajunge. Pfoai. Daca e si luni, viata ta pare brusc mai speciala decat a altora. Cafea, poate o felie de paine, niste cereale, un iaurt sau nimic. Nimic e in cazul in care esti in intarzaiere si trebuie sa fugi. Stomacul tau nu primeste nici in dimineata asta micul dejun.

Ajungi dupa birou, iar dupa cateva ore realizezi ca aranjezi scaunul, iti iei haina, cheile si pleci. Mai iesi la o poveste, o piesa de teatru, mergi la sport, iar duminica vine iarasi. S-a scurs si saptamana asta... intr-un final realizezi ca traiesti in rutina. Ca mereu te grabesti si fugi de parca ai avea un pitbull in spate.

Am decis sa respir mai profund. Sa aleg altceva decat ce am la indemana. Sa fac ce simt si ce vreau, sa ies sambata la amiaza si sa savurez o cafea irlandeza. Sa ma asez pe coltul barului, sa ascult muzica si vad roz. Sa schimb idei, sa apreciez, sa rad si sa ma intorc fresh in fiecare luni.

Aseara m-am intors de la Timisoara, impreuna cu colegii mei. Pe drum am ascultat Queen (long live rock!). Piesa asta mi-a ramas in minte alaturi de imaginea parbrizului pestritat de picaturile de ploaie si de farurile masinilor care veneau spre noi.

P.S. Incercati KARAOKE pe "We will rock you", "We are the champions", "I want to break free", "I want it now" si imaginati-va o masina gonind in viteza, cu muzica la maxim si 5 oameni cantand in ea (majoritatea fara voce)...

In perioada asta, din cand in cand, o sa scriu texte motivationale. Unele sunt inspirate direct din experienta mea, altele din ceea ce citesc.

Cat de greu e in ziua de astazi sa ai o coloana vertebrala, sa spui ceea ce gandesti, sa fii sincer, sa lupti pentru ceea ce iti doresti? Undeva, in mansarda, un pitic iti sopteste "nu poti face asta", "nu o sa reusesti", "nu esti suficient de bun, de frumos, de destept"... el trebuie sa isi faca norma zilnica si daca il lasi, te va infrange.

Nu cauta confirmari de la cei din jur. Ei nu te cunosc. Tunde-te daca ai chef, vopseste-te, cumpara-ti bocancii cu tinte sau camasa sclipicioasa care iti face inima si zambetul sa creasca. Ei judeca orice nu se incadreaza in limite, orice nu e "cool" si iesit din comun. Nu poti trai facandu-le altora pe plac.

Consider ca toti suntem invingatori. In primul rand TU ai castigat marea cursa in fecundarea ovulului. O cursa in care concurenta nu facea referire la un oponent, ci la milioane. 

Ai incredere in tine, indrazneste, experimenteaza, dezlipeste-te de restul si mareste-ti zona de confort. Nu fi imbufnat, fa lucrurile cu pasiune.

P.S. Am fumat iarba in week-end si-s mandra de mine :)). Mai am cateva idei, dar o sa le iau pe rand.

Joi dimineata, putin somnorosi dupa concertul de la Munchen, ne-am dus la Salzburg in plimbare. Eram aproape, iar decat sa ne odihnim am preferat sa mai vizitam cate ceva.

Am parcat in centrul orasului si am luat-o pe jos, trecand dintr-o curte in alta, pe langa catedrala Salzburgului si apoi ne-am lasat pierduti pe strazile inguste, sufocate de turisti. Sus, pe munte, fortareata Hofensalburg domina intreaga panorama.

Getreidegasse, strada pe care a locuit Mozart, unde a facut primii pasi in muzica, era sub picioarele noastre. Casa galbena, acum transformata in muzeu, era fotografiata din toate unghiurile.

M-au impresionat placut logo-urile magazinelor. Din cate am citit ulterior, se pare ca exista o lege prin care cei care inchiriaza spatii comericiale pe Getreidegasse sunt obligati sa respecte stilul machetelor de metal folosite în secolele trecute.

O armonie estetica de nedescris, pana si cei de la McDonalds erau in trend - un M din plastic ar fi aratat oribil!

N-am mai stat foarte mult deoarece drumul spre casa (in cazul asta, Germania) nu era scurt, dar totusi am mai facut o oprire intr-o statiune montana numita Berchtesgaden. Un mic paradis. O atractie pentru iubitorii de ski.

Inconjurat de munti, lacului Königsee iti atrage privirea prin culoarea si claritatea apei, un verzui curat in care se scalda o multime de ratuste. Unele mai mici, altele mai mari, cu penajul maro, negru sau crem. Imi venea sa le prind si sa le smotocesc, atat de dragute erau. Nu va spun cate poze le-am facut pentru ca imi e rusine... :-"

Coming next: Viena.

Am mai bifat un concediu, al treilea pe 2010. De data asta am plecat cu masina, iar prima oprire a fost in Neumarkt Saint-Veit - un orasel micut din Bavaria. Motivul principal al distractiei, asa cum am mai precizat, a fost concertul U2 planuit inca din toamna anului 2009.

Zilele au trecut rapid: duminica am ajuns, luni am facut shopping in Landshut, marti am repetat figura in alte orasele, miercuri U2 + muzeul BMW din Munchen, joi ne-am dus acasa la Mozart in Salzburg, ieri ne-am plimbat prin Viena, iar astazi ne-am repatriat. Pfiuuu!

Nu ne-am odihnit, dar macar am reusit sa vizitam ce era mai frumos si interesant. Cali a facut traseul in asa fel incat sa vad si eu locurile pe care le-a vazut el in delegatii, fapt pe care l-am apreciat si in plus mi s-a parut sweet ;;).

Maine seara revin cu detaliile. Acum tot ce imi doresc e sa ZzzzZzzz.

Weekendul asta am uitat de internet, semnal, cablu tv etc. si ne-am dus la Cheile Cibinului - un complex amenajat la aprox. 3 km de barajul Gura Raului. Natura, liniste, prieteni, un pic de alcool, o tigara pe terasa, muzica si multe zambete. Cuvintele astea descriu ultimele mele 48 de ore.

De ce m-as intoarce, pe langa relaxare si confort:
1. pentru trambulina (hahaha, ce copila sunt! BUT... nu stiti cat de misto e sa sari impreuna cu inca o persoana pana nu mai ai aeeeer :)))
2. n-am semnal pe Vodafone
3. pot inchiria o bicicleta daca am chef de o plimbare
4. aer curat (somnic garantat 100%)
5. e o alternativa buna dupa saptamani la rand de Oldies

Ce trebuie sa stii: peretii, desi par solizi, sunt ca inexistenti. Se aude orice. Pana si zgomotul pe care il face intrerupatorul cand stingi lumina. La un moment dat devii foarte precaut si nu deschizi gurita daca stii ca se poate interpreta.
De ex: Ai grija sa nu ma picuri! e o alegere f. proasta. Dupa ce C. a inclinat sticla de apa spre mine si i-am dat replica, de-abia ne-am oprit din ras. Ghiciti ce au spus vecinii: v-am auzit razand de dimineata. LOL.

Daca ai mai citit carti de psihologie sau esti pur si simplu curios/-a, ai putea sa incerci "Cum să te psihanalizezi singur" de A. Roberti. Din seara in care am luat-o (si in cele care au urmat), am citit-o pana nu mi-am mai putut tine ochii deschisi.
Mi-a dat cateva raspunsuri pe care le intuiam, dar nu tineam neaparat sa le recunosc. LOL, nu? Am invatat lucruri noi despre mine si am inteles de ce unii din jurul meu se comporta intr-un anumit fel. Recunosc, nu mi-am descoperit doar calitati, dar pana una alta, nu de asta am pornit la drum.

Imi place psihologia. Ma uimeste universul launtric pe care ni-l construim, constient sau inconstient si consider ca e bine sa facem curatenie "la mansarda" din cand in cand. Cine stie ce descoperim? Eu m-am amuzat un pic... :)
More.

Acum vreo 4 ani, imi descopeream pasiunea pentru fotografie. Cum prindeam un aparat, il chinuiam pana il lasau bateriile. Fie ca pozam la intamplare sau imi faceam autoportrete, petreceam ore in sir editand materia "bruta".
Uneori mergeam in parc, alteori ma plimbam singura prin locuri mai mult sau mai putin frecventate, doar ca sa surprind "ceva". Atunci visam sa am carnet, sa ma urc in masina, sa-mi pun muzica favorita si sa plec unde am chef. Sa pozez asfintitul.
Pana in prezent, desi mi-am dobandit acest drept din 07, tot n-am reusit sa bifez actiunea. Dar astept vara. Vreau sa fie o seara calduroasa...

Tot in perioada aia mi-am deschis un cont pe DeviantArt, un cont pe care intentionez sa-l readuc la viata.
P.S. Nu va imaginati ca-s talentata, e doar o pasiune.