Daca aveti curiozitatea sa aflati ce e in spatele acestor cuvinte:
Aseara butonam telefonul si am gasit o aplicatie care sa-mi reaminteasca zilele de nastere. Foarte utila pentru un om cu memorie scurta. Am instalat-o si aveam doua optiuni: sa introduc manual datele sau sa sincronizez telefonul cu contul de facebook. Am ales varianta simpla. Asa m-am trezit cu o lista luuuunga de persoane pe nu le-am mai vazut de ani de zile sau pe care pur si simplu nu le cunosc atata de bine incat sa pun mana pe telefon si sa le urez diverse... hai, toti avem oameni de genul asta la "prieteni" la care le postam pe Wall un "LMA" doar din politete.
De trei ori pe saptamana, eu si vecinul ne sincronizam si ne stricam planurile unul, altuia. Eu ma grabesc spre job, el vrea sa parcheze. Mereu ne intalnim intr-un moment de maxima concentrare (pentru el) - cu ochii in oglinzi, volan stanga, volan dreapta pana reuseste sa o puna la milimetru... in fata scarii!!!
Aici apar eu in peisaj. Stau in fata blocului, blocata. N-am de gand sa cedez si sa o iau prin spate... asa ca isi muta masinuta, dar nu inainte sa schiteze o mica frustrare :))
Amuzant sau nu, tot nu inteleg ce vrea sa faca si de ce blocheaza intrarea cu atata minutiozitate.

Prin capul meu aglomerat trec multe ganduri. Unele-s importante si urgente, altele se strecoara fara sa imi dau seama si ma trezesc intrebandu-ma diverse.
Ca de exemplu, de vreo 2 saptamani ma tot gandesc de ce a uitat W de V si invers (observati ca V e jumatatea lui W).
El si ea par foarte departe unul de altul, desi probabil se regasesc in fiecare seara, in acelasi pat. Atmosfera se schimba mereu cand sunt in aceasi incapere. Totul devine rece.
Au doi copii impreuna, muncesc pentru acelasi scop, nu uita nimic din ceea ce trebuie rezolvat, iar timpul parca nu le mai ajunge... "Noi" pentru ei, a fost lasat undeva in urma.
Mereu cand stau intre V si W, imi vine in cap intrebarea: "ce v-a unit?".
Pacat ca nu ne putem nota in agenda lucrurile cu adevarat importante, sa nu le dam uitarii...
Ce ai face daca ai stii ca nu ai cum sa dai gres?
Ce ne impiedica sa facem ceea ce ne-am dori cu adevarat?
"Ce imi doresc EU sa incerc?" si NU: "Ce cred eu ca pot face?"
Poza asta mi-a dat de gandit.
Oare nu ne traim viata asa cum vrem tocmai din cauza ca ne e frica?
Frica de ce cred altii, frica de esec, frica.
(please light a cigar, for the drama effect...)