I wonder

Tacerea

Cainele care latra nu musca, insa la ce sa ne asteptam de la cel care doar ne priveste?

Ma gandeam astazi ca tacerea este periculoasa si parsiva. In spatele unor ochelari de soare, acolo unde ajunge lumina cand trece de cornee, stau in liniste gandurile noastre. Unii le impartasesc, altii le ascund pentru a-si atinge scopurile sau a-si masca suferinta. Ofera doar un strop de informatie, cat sa nu fie banuiti, judecati sau invinsi de catre adversari. Atunci cand cuvintele sunt putine, mintea e ocupata cu detaliile noilor planuri.

Tacerea.
Atunci cand te intorci acasa dupa o zi de munca infernala si ajungi in fata usii fara sa iti amintesti ce ai intalnit pe traseul tau.

Tacerea.
Dupa o cearta.

Tacerea.
Dupa o impacare, cand nu mai e nevoie decat de priviri si zambete cu subinteles.

Tacerea.
Mie personal imi displace (stiu ca stiti asta :)))



Biblia, taximetristul, colegul si politistul

Ieri unul dintre colegii mei a plecat cu masina sa duca niste acte unor clienti. La scurt timp, ne informeaza ca a avut accident. Nimeni nu a fost ranit; un taximetrist i-a taiat calea intr-un sens giratoriu. Nimic surprinzator pana aici... si asta pentru ca, fie vorba intre noi, unii brasovenii au propriile legi cand vine vorba de aceste intersectii circulare...

In prima faza au incercat sa se inteleaga pe cale amiabila si bineinteles ca taximetristul a incercat sa fenteze si sa il convinga pe colegul meu ca o sa ii ia carnetul (desi nu era vina lui), ba mai mult, i-a cerut si 100 de coco (aka EUR). In mod evident, s-a ajuns la Politie, iar acolo lucrurile s-au schimbat... la fel ca declaratia taximetristului. Dupa cateva ore in care nu s-a ajuns la nici o concluzie, politistul i-a trimis acasa si le-a spus ca o sa ii cheme in fiecare zi pana unul dintre ei nu o sa mai minta. Halal pedeapsa, d-le psiholog...

Astazi, colegul meu si-a pregatit ordinul de deplasare si dus a fost. A socializat din nou cu nea' politaiu si cu taximetristul, insa nu au ajuns la nici o intelegere. Maine se va duce iarasi, insa de data asta au primit si tema de casa... sa se prezinte la urmatoarea intalnire cu o... Biblie. Whaaat??? 

To be continued.

Feisbuc mania

Aseara butonam telefonul si am gasit o aplicatie care sa-mi reaminteasca zilele de nastere. Foarte utila pentru un om cu memorie scurta. Am instalat-o si aveam doua optiuni: sa introduc manual datele sau sa sincronizez telefonul cu contul de facebook. Am ales varianta simpla. Asa m-am trezit cu o lista luuuunga de persoane pe nu le-am mai vazut de ani de zile sau pe care pur si simplu nu le cunosc atata de bine incat sa pun mana pe telefon si sa le urez diverse... hai, toti avem oameni de genul asta la "prieteni" la care le postam pe Wall un "LMA" doar din politete.

Mi-am adus aminte de ce nu ma pasioneaza reteaua asta de socializare si ma intrebam care sunt motivele reale pentru care oamenii se lasa prinsi in nebunia asta lipsita de intimitate (aici ma refer la cei cu sute de prieteni). In mod normal, nimeni nu posteaza nimic care sa ii umbreasca "imaginea", dimpotriva, mi se pare ca se munceste prea mult pentru marketingul asta virtual. De la poze, la replici sau comentarii, totul e ales.

Da, ma repet, caut esenta si-s selectiva, dar nu vad nimic rau in asta. Fiecare are dreptul la replica si optiuni personale.

Later edit: Cel mai mult a durat dezactivarea contului. M-am chinuit cateva minute sa gasesc linkul, dar vorba unui coleg, ce te asteptai? sa il puna la vedere? :))

Feteleeeeee?

Faceti cumva Zumba? Cum e?
Detalii am gasit aici, dar vroiam si cateva pareri :D.

Strange

Astazi toti sunt imbracati ca ieri. Am impresia ca e marti, 09.11.
Ce sanse exista? :))

Vecinul

De trei ori pe saptamana, eu si vecinul ne sincronizam si ne stricam planurile unul, altuia. Eu ma grabesc spre job, el vrea sa parcheze. Mereu ne intalnim intr-un moment de maxima concentrare (pentru el) - cu ochii in oglinzi, volan stanga, volan dreapta pana reuseste sa o puna la milimetru... in fata scarii!!!
Aici apar eu in peisaj. Stau in fata blocului, blocata. N-am de gand sa cedez si sa o iau prin spate... asa ca isi muta masinuta, dar nu inainte sa schiteze o mica frustrare :))

Amuzant sau nu, tot nu inteleg ce vrea sa faca si de ce blocheaza intrarea cu atata minutiozitate.

The best things in life aren't things


Prin capul meu aglomerat trec multe ganduri. Unele-s importante si urgente, altele se strecoara fara sa imi dau seama si ma trezesc intrebandu-ma diverse.
Ca de exemplu, de vreo 2 saptamani ma tot gandesc de ce a uitat W de V si invers (observati ca V e jumatatea lui W).
El si ea par foarte departe unul de altul, desi probabil se regasesc in fiecare seara, in acelasi pat. Atmosfera se schimba mereu cand sunt in aceasi incapere. Totul devine rece.
Au doi copii impreuna, muncesc pentru acelasi scop, nu uita nimic din ceea ce trebuie rezolvat, iar timpul parca nu le mai ajunge... "Noi" pentru ei, a fost lasat undeva in urma.
Mereu cand stau intre V si W, imi vine in cap intrebarea: "ce v-a unit?".

Pacat ca nu ne putem nota in agenda lucrurile cu adevarat importante, sa nu le dam uitarii...

I wonder...

Ce ai face daca ai stii ca nu ai cum sa dai gres?
Ce ne impiedica sa facem ceea ce ne-am dori cu adevarat?
"Ce imi doresc EU sa incerc?" si NU: "Ce cred eu ca pot face?"

Poza asta mi-a dat de gandit.

Oare nu ne traim viata asa cum vrem tocmai din cauza ca ne e frica?
Frica de ce cred altii, frica de esec, frica.
(please light a cigar, for the drama effect...)

Back to Top