Chiar daca 31 decembrie semnifica un sfarsit de an, practic, o zi in plus nu aduce peste noapte nimic nou. Avem senzatia unui inceput care de fapt nu exista, e cam acelasi principiu pe care merg femeile cand incep o noua dieta cu ziua de luni. Acum e cel mai bun moment atunci cand e vorba de schimbari. Din pacate (sau fericire), nimic nu se sterge cu buretele la ora 12 :), lucrurile continua asa cum le-am lasat la 11:59 pm.

Caut aceleasi lucruri ca in trecut, insa acum cred ca prioritizez altfel. Stiu ce e important pentru mine si incerc zilnic sa merg spre ce ma face fericita. Daca inainte lista mea era "to do", acum e mai mult "to be" pentru ca am senzatia ca facem mai multe de dragul altora, decat de dragul inimii noastre. Nu e nimic rau nici in asta, insa e o linie prea fina spre a deveni o imagine si nu un om autentic.

La multi ani!

Ieri am trecut pe la Lidl si pentru ca m-am surprins in ultimele zile uitandu-ma cam lung la produsele lor pentru desen, am zis sa imi fac un moft si sa imi iau o trusa cu creioane si carbuni. Bun si facut. Azi, dupa o zi de munca si ultima pe anul acesta, am hotarat sa-mi incerc noua jucarie.

Tadaaaam. A iesit tipa asta un pic diforma :))... dar fiind prima din ultimii 10 ani, merge. Plus, ca ma relaxeaza...

Daca in anii trecuti, undeva in perioada asta faceam o balanta a lucrurilor pentrecute in decursul ultimelor 365 de zile, acum nu simt sa trag linie. Nu inca. Mai am inca 4 zile. It's not over until I say it's over! Mwahahhahahah.

Conversatie in taxi:

Eu: Buna dimineata, pe strada X va rog.

Taximetristul: La liceu?

Eu: Nu... dar multumesc! :))

Find light in the beautiful sea
I choose to be happy
You and I, you and I
We’re like diamonds in the sky
You’re a shooting star I see
A vision of ecstasy
When you hold me, I’m alive
We’re like diamonds in the sky
I knew that we’d become one right away
Oh, right away
At first sight I left the energy of sun rays
I saw the life inside your eyes
So shine bright, tonight you and I
We’re beautiful like diamonds in the sky
Eye to eye, so alive
We’re beautiful like diamonds in the sky

Chiar daca de Sarbatori voi fi la Sibiu, tot am simtit nevoia sa fac ceva si in noua mea casa - la Brasov. Asadar, plantuta mea are o noua prietena... Craciunita :). Imi mai lipseste catelusul... hmmm... ;;)

Piesa relativ noua. I like it :)

Anul trecut mi-am propus sa invat sa skiez. Am inceput in Paltinis, pe Arena Platos, iar prima zi pe skiuri a fost in ianuarie anul acesta. Varul meu a avut o rabdare de fier si s-a distrat de minune invatandu-ma "primii pasi". Dupa vreo 2 saptamani, am schimbat partia si mi-am exersat cazaturile. La vremea aceea nu-mi puteam inchipui o zi fara sa musc din zapada, insa astazi s-a dovedit contrariul.

Mi s-a tot spus ca e important sa ma indrume un instructor, iar de dimineata am urcat in Poiana si am inceput prima lectie oficiala. Au urmat doua ore in care am invatat sa imi pun skiurile in picioare in diferite conditii, sa le dau jos, sa fac plugul, sa fac viraje si cel mai important... sa exersez fara viteza. Tehnica, tehnica, tehnica. Postura e importanta de asemenea, plus ca exersand iti dai seama ca sportul asta poate fi facut cu o eleganta deosebita. A doua lectie va fi pe Postavarul, iar apoi voi putea merge si singura sa acumulez "km". Se pare ca am ceva talent ;;).

Sunt bucuroasa si mandra de progresele facute, in mod clar instructorul isi merita banii. Indiferent cat de bine intentionati sunt prietenii nostrii, un profesionist te poate corecta si din nefericire nu-l poti pacali... vede fiecare miscare executata gresit.

O sambata frumoasa!

“I'm selfish, impatient and a little insecure. I make mistakes, I am out of control and at times hard to handle. But if you can't handle me at my worst, then you sure as hell don't deserve me at my best.” - M. Monroe

Caut fericirea in trecutul meu si pot sa enumar cateva momente depline. Unele de durata, altele efemere, unele intense. Toate au aceeasi aroma, dar gust diferit. In prezent, fericirea isi gaseste radacinile in secundele care se scurg zilnic si care au inceput de mult sa contureze o traire perfecta si unica.

Uneori fericirea te gaseste cand te astepti mai putin. Trebuie doar sa iti ingadui sa fii liber, sa iti asumi ce simti, sa zambesti, sa traiesti frumos si mai ales... pentru tine, iar cei ce te iubesc te vor urma.

Cum vi se pare noul template? :D

Astazi pap muffins. Ce ziceti, au iesit bine? :). Mi-au "aromat" toata casa :))

Imi place sa ma trezesc sambata. E cea mai frumoasa dimineata; de multe ori incepe cu o cafea (sau micul-dejun) si emisiunea lui Cesar. Ma fascineaza tot ce tine de psihologie, fie ea si canina.

De multe ori ma intreb cum ar fi sa am un catelus. Stiu ca mi-l doresc, dar dilema mea este: ce fac cu el in timpul zilei? Mi-ar fi greu sa il stiu inchis in casa, asteptandu-ma. In urma cu cativa ani vroiam un Shar-pei, insa acum as prefera un Jack Russel terrier. De ce m-am razgandit? Pentru ca de o vreme sunt de parere ca un catel ar trebui sa fie vesel, activ si nu sa doarma zilnic pe canapea/podea. Cainii nu-s facuti sa fie smotociti de subsemnata. Trist, dar adevarat! Mi-a luat ceva timp sa ma resemnez... dar noroc ca exista si alte specii carora nu le dauneaza :)).

Mai jos gasiti o discutie interesanta intre Cesar si Eckhart Tolle, referitoare la oameni si caini. Enjoy!

Nu stiu de ce am senzatia ca piesa asta are un ton de tristete in ea... Ma insel?!

Tocmai m-am intors de la Oktoberfest, varianta de sub Tampa. Am facut ce face orice om care se duce la acest festival: baut bere, papat weisswurst, cantat si dansat (mai mult pe bancuta, dar se pune). A fost frumos, nu ma asteptam sa fie asa o atmosfera faina... au fost doua formatii - una locala - Sase, care a cantat mai mult coveruri din anii '80/'90 si inca niste nemtalai cu mult chef de viata. Nemtalaii au cantat Macarena si Ai se te pego... deci va puteti imagina ce nebunie a fost :)). Vreau si in 2013!

Mi-as dori sa citesc mai mult decat o fac acum, dar pana si eu, care nu ma pot lauda cu un program super-incarcat, parca tot nu am suficient timp. Zilele trec uimitor de rapid... iar eu chiar nu pot sa citesc inainte de somn ca adorm instant. Si nu, nu e faptul ca ma plictiseste cartea... dar linistea, lumina calda si difuza care se reflecta de la lampa, perna moale si pufoasa... sunt factori care nu ma ajuta deloc.

Numerati am inceput-o in urma cu o luna si am citit-o aproape integral pe tren, terminand-o astazi. Este o carte despre "traseele" pe care le lasam pe Google, despre arhiva pe care o creem cu ajutorul tuturor sistemelor informatice pe care le folosim: site-uri accesate constant, plati online etc. Toate aceste sunt detalii pe care le lasam in urma noastra zilnic si care sunt folosite de cei interesati de comportamentul nostru in era digitala. Decideti voi cat de ok sau nu, este.

Enjoy!

Fixatia mea legata de Camino nu s-a sfarsit si nici nu pot sa imi explic de ce imi doresc eu sa fac pe jos vreo 800 km, insa exista oricand si alternativa cu bicicleta, ceea ce nu suna atat de complicat cu putina determinare. Pana atunci... ma mai documentez. Asa am gasit The Way. Simteam nevoia sa "vad" mai mult decat o harta pentru a-mi face o idee despre ce ar insemna. Filmul nu vi-l povestesc, va trebui sa aveti incredere in mine ca e bun si merita. Imdb / Trailer. 

Ceva ma atrage, poate chiar faptul ca nu e o destinatie de concediu obisnuita. Cu siguranta valoreaza mai mult ca toate plajele insorite pe care le-am vazut sau urmeaza sa le vad in urmatorii ani. Singurul impediment consta in perioada destul de mare in care va trebui sa ma "rup" de tot ce inseamna viata mea, familie, job, prieteni... dar mereu exista solutii! Nu vreau sa renunt la idee doar pentru ca pare complicat, tocmai asta cred ca ma tenteaza. I know, I'm a cool freak :)).

Revenind la capitolul "ce mai vizionam inainte de un somn odihnitor" - cam 20 de minute in cazul meu, va recomand cateva seriale de comedie pe care le gasiti pe vplay.ro: 

Anger Managment 

Don't Trust the Bitch in Apartment 23

The Exes

Happy endings

De dimineata m-am trezit ca intr-o vineri - lenesa si cu gandul la weekend. Am aprins televizorul si m-am uitat pentru cateva minute la emisiunea Superhomes: A Question of Taste, apoi mi-am facut o cafea in mega-cana pe care o detin. Parca as mai fi stat in pat... macar pana la 09.

Casele prezentate m-au dus cu gandul la o pozica pe care o am din concediu. Nu mai retin daca eu am facut-o sau nu... dar imi aduc aminte restaurantul si modul in care am zambit in momentul in care mi s-a aratat incaperea. Era atat de zen, naturala si simpla... dupa cum puteti observa si voi:

 

Mi-ar placea o casa in genul acesta.

Un prieten de-al meu imi povestea ca lui ii place sa priveasca oamenii. Sa stea pur si simplu la o cafea, la o masa si sa studieze persoanele care roiesc in jurul lui. La vremea aceea mi s-a parut un hobby cam ciudatel, dar de curand mi-am dat seama ca toti o facem chiar daca nu constientizam momentul "interpretarii". In fiecare dintre noi zace un mic detectiv al gesturilor, cuvintelor etc. care preia informatia si ne ajuta sa reactionam in functie de cum se afiseaza persoana din fata noastra.

Cel mai simplu exemplu e cu copilasul timid caruia ii este teama sa interactioneze cu adultii darnici sa vorbeasca sau sa se joace cu el. Il vezi tinandu-se de manuta parintelui, rozaliu in obraji si mereu in cautarea unui loc care sa ii ofere siguranta si confort. Desi la varsta lui un comportament de genul acesta e amuzant, in momentul in care crestem si ne manifestam asemanator, ni se pune eticheta lipsei de incredere. Zic asemanator gandindu-ma la orice ne da libertatea sa ne simtim in largul nostru. Cred ca e o calitate usor de pierdut daca suntem influentabili si nu stim sa ne apreciem corect, dar de asta exista etapa maturizarii...

Din nefericire pentru cei atenti (si deloc perfecti), devenim o carte deschisa. Am observat oameni care spun ceva si de fapt vor sa transmita opusul. Linia fina a minciunii se observa in ton, in actiunile constante si in micile reactii pe care nu avem cum sa le stapanim indeajuns. Cel mai usor e sa studiezi oamenii comunicativi, cei care mereu spun ca sunt extrem de fericiti, ca totul e perfect si roz... cand de fapt daca ar simti mai mult, ar verbaliza mai putin. E cumva trist si amuzant in acelasi timp, dar cand poti lucra cu materialul clientului... de ce sa nu o faci? Bine, stiu ca nu e frumos sa manipulezi si nici nu instig la asa ceva, dar pana in acel punct cred ca e doar o chestiune de talent in a prelua informatii utile (in special in business).

Revenind la prietenul asta al meu, cred ca e printre cei mai priceputi psihologi-nativi. Ma exaspereaza uneori inclinatia lui catre latura asta umana si ma fascineaza in acelasi timp dovada de control de care da dovada. E unul din oamenii de la care "fur" cu drag.

Anyway, ieri la nunta, fiind atat de multi invitati, cativa mi-au starnit interesul. A fost un deliciu sa ii vad in reactiune! Va recomand exercitiul :))

In weekend am venit la Sibiu pentru a participa la nunta unei prietene foarte apropiate si trebuie sa spun ca a fost printre cele mai frumoase mirese pe care le-am vazut pana acum. Va spun sigur ca nunta era neinteresanta fara zambetul si energia pe care o emitea. Am privit-o cu mult drag pana la sfarsitul petrecerii cand a trebuit sa conving gasca sa vina la nani. Era 3 am, tocurile de 10 cm ma omorau, iar cafeaua pe care am baut-o la 11 nu mai avea nici un efect.

Am avut o zi incarcata, mai ales ca a fost prima mireasa la care am fost sa o ajut sa se imbrace and other stuff. Imi tremurau mainile de emotie in timp ce ii strangeam corsetul :)), am fost mai ceva decat familia... dar macar eu n-am plans! Pe tot parcursul zilei am glumit in stilul caracteristic si ca sa vezi... unii au ras! In  drumul spre biserica imi imaginam ce fain ar fi ca mirele, mireasa si invitatii sa stea pe scaune si nu in picioare (tocurile ma influentau!)... iar spre fericirea mea lucrurile au stat exact asa, ceremonia avand loc la biserica evanghelica din Cisnadioara. A durat putin pe langa cea pe care mi-o aminteam la ortodocsi, dar mi-a facut placere si chiar am fost atenta la tot ce a spus preotul. Scurt si la obiect, asa cum imi place mie. Oricum, ce urmeaza dupa conteaza mai mult.

Desi am facut multe pozici, nu am decat una cu rochita mea si nu ma pot abtine sa nu ma laud cu ea. Nu-i asa ca e foarte frumoasa? :D :D :D

Later edit:

 

Aseara stateam in pat si ascultam ploaia. Aerul umed si rece imi inunda plamanii in acelasi ritm in care amintirile isi faceau loc printre gandurile prezente. De obicei in perioada asta sunt aeriana, visatoare si nu prea duc dorul soarelui. Acum tanjesc dupa frunze aramii, multimi de oameni cu umbrele deasupra capului, adierea vantului si plecari la munte. Carti frumoase citite in liniste, pe o terasa in aer liber sub lumina cerului, inconjurata doar de caldura puloverului si de mireasma cafelei proaspat turnata in ceasca. Ce lipseste? Cohen. Vreau sa il revad...

O piesa pe care am auzit-o acum vreo doua saptamani pe o terasa... Enjoy! :)

In weekend am venit acasa si mi-am dat seama ca mi-a fost dor de Sibiu insa tot n-am avut senzatia ca as vrea sa raman, desi a fost ataaat de bine. Incepand de la mesele mamei si prezenta familiei, continuand cu plimbarile prin oras sau revederea prietenilor, am realizat ca imi place mai mult postura de vizitator/ musafir chiar daca ma tine pe drumuri.

In ultimele 72 de ore am fost tot pe picior de plecare si in mod miracolos am reusit sa prind trenul atat la dus, cat si la intorcere. Vineri am lenevit pana in ultimul moment si ca sa intelegeti ce inseamna asta, inchipuiti-va ca eram la coada de bilete (a treia) si in fundal se auzea: Trenul xxxx spre Sibiu pleaca de la linia 4. Va rog sa urcati in vagoane! Da, era cat pe ce! Astazi in schimb, m-am gandit sa fiu mai smart si sa merg putin mai repede, insa surpriza nu a intarzaiat sa apara. In fata mea erau cativa bucuresteni care se intorceau de la Artmania si ii auzeam vorbind ca nu se mai dau bilete. In cateva minute mi s-a confirmat faptul ca nu mai sunt locuri nici in picioare, dar tot am facut rost de bilet. Aproape trei ore am stat pe culoar, pe geanta, cu o carte interesanta in mana :)). Noroc cu ea! Partea amuzanta a fost ca unii s-au uitat ciudat la mine cand m-au vazut ca ma instalez cu atata naturalete pe jos, insa in 30 de minute au cedat si ei :)). Eram niste sardine in mizerie, iar eu am fost prima care a acceptat asta...

O seara frumoasa,

De o saptamana vreau sa scriu despre Camino si vad ca Brylu mi-a luat-o inainte... iar eu, care credeam ca subiectul asta o sa fie unul SF pentru multi... tz tz.

Camino este un pelerinaj celebru care a fost facut in nordul Spaniei secole de-a randul. Se spune ca "El Camino" se asterne sub Calea Lactee si urmeaza liniile de forta magnetica ce reflecta energia primita de la acele asezari de stele de deasupra lui. Aceasta energie vibreaza la o frecventa foarte inalta si, atunci cand este experimentata de o constiinta umana, induce claritate in gandire, o traire deosebita a unor experiente prezente si trecute, activand in acelasi timp amintiri de mult uitate. Suna interesant, nu-i asa? Pentru mine a sunat inca din prima clipa.

Intr-o sambata, in urma cu vreo luna, ma uitam la TV si am vazut-o pe Mihaela Tatu dand un interviu. Nu sunt un fan, insa subiectul mi-a captat atentia. Am ascultat cum isi descria calatoria pe El Camino Santiago de Compostela si mi-am dat seama ca este cu siguranta o experienta inedita. Dar oare as putea sa fac asta vreodata? Vocile rautacioase (si nu cele din mintea mea!) spun ca eu ma plang si doar la o plimbarica, dar pe Camino... Bla bla...  

Revenind - dupa ce am stins TV-ul mi-a ramas ideea asta in cap, apoi am uitat-o. Intr-una din zile, dupa ce am venit la Brasov, ma plimbam cu sora-mea prin oras si am intrat intr-o librarie. Ghiciti peste ce am dat! O carte despre aceast drum - CAMINO - O calatorie a spiritului de Shirley MacLaine. Nu m-am putut abtine, am cumparat-o, iar in concediu am citit-o cu mult drag. Am trait fiecare descriere a autoarei ca si cum as fi fost acolo langa ea (cu mici exceptii cand se abera, iar mintea mea se desprindea de unele filozofii care nu erau in concordanta cu propriile idei... deh... de asta suntem diferiti!).

Mai jos, un video cu mai multe info. Ma tot gandesc daca o sa conving pe cineva sa faca asta cu mine... dar daca ei s-au hotarat, inseamna ca nu e imposibil! :)). Mai sunt oameni cu idei traznite!

Pe repeat. In minte si playlist.

S-a terminat si vacanta, am inceput un job nou, iar Brasovul imi place pe zi ce trece tot mai mult. Nu stiu cum e posibil sa ma simt atat de confortabil, dar in final asta a inclinat balanta atunci cand am luat decizia sa ma mut. Ieri ma gandeam ca n-am nici macar o luna aici, dar deja stiu magazinele interesante, piata (aha, sunt gospodina in weekend!), traseul autobuzelor care ma intereseaza (this is interesting! mai ales ca n-am mai fost cu transportul in comun de prin liceu) si aproape zilnic descopar sau mi se intampla ceva interesant sau funny. Deocamdata nu ma intorc la Sibiu, poate in vreo doua saptamani... sa ma plictisesc un pic si pe aici! :))

Azi e zi de plimbareala. Ma duc pe Republicii sa imi clatesc un pic ochisorii pana nu isi intra soarele in drepturi... Caaaald!

Duminica frumoasa!

Ieri de-abia am adormit, iar astazi, desi m-am trezit din nou la 6... doar acum incep sa functionez normal. Am nevoie de o pauza. In curand o sa stau cu burtica sub soare si nu o sa-mi mai pese de nimic. 14 zile minunate de liniste.

Amin.

Una din prietenele mele alearga sambata viitoare pentru a sustine proiectul Voluntarilor SMURD. Daca sunteti interesati si vreti sa contribuiti si voi cu niste banuti, va rog sa intrati aici si sa o alegeti pe Maria Cismaru.

Cateva detalii gasiti mai jos:

Numele organizatie: Grupul Voluntarilor SMURD Sibiu

Nevoia/problema careia ii raspunde proiectul: Dotarea ambulanței de terapie intensivă tip C cu echipamentul necesar pentru suplimentarea echipajului de intervenție cu încă un paramedic.
Beneficiarii si care este grupul tinta : Voluntarii și colectivul SMURD Sibiu și implicit toți cetățenii județului Sibiu care au și vor avea nevoie de intervenția SMURD.

Ideea proiectului si activitatile ce vor fi derulate: Achiziția unui scaun pentru paramedici și  amenajarea unui spațiu de lucru pentru echipajul de gardă.

Bugetul necesar pentru implementarea proiectului: Scaun paramedici – 7000 RON, Amenajarea spațiu de lucru-10000 RON.

Schimbarile pe care le va produce proiectul: eficientizare serviciilor echipajului SMURD prin mărirea echipajului cu un membru și scăderea timpului de intervenție.

Cine se va implica in implementarea proiectului?: Voluntarii SMURD Sibiu, Pompierii SMURD.

Va multumesc! :)

Am primit pe mail textul de mai jos si m-am prapadit de ras :)). Enjoy!

Va scriu in raspuns la cererea dvs. de a va da amanunte suplimentare in Sectiunea 3 a Raportului de Accident de Munca unde am completat ca drept cauza “slaba planificare” ca fiind cauza accidentului meu. Ati cerut in mod expres explicatii amanuntite cu privire la accident si sper ca detaliile care urmeaza vor fi suficient de clarificatoare.

Eu sunt zidar de meserie. In ziua accidentului lucram singur pe acoperisul unei cladiri inalte de 6 etaje.

Dupa ce mi-am terminat treaba, am realizat ca mi-au ramas caramizi nefolosite, care, cintarite mai tirziu, au fost gasite a cintari aproximativ 270kg.

Decit sa car caramizile jos in brate, in mai multe etape, am considerat ca e mai bine sa le cobor toate odata intr-un butoi, folosind scripetele instalat in acest scop in spatele cladirii.

Am asigurat fringhia la nivelul solului, am urcat pe acoperis, am impins butoiul in afara cladirii si am incarcat caramizile. Dupa aceea am coborit de pe acoperis sa dezleg fringhia, tinind-o foarte strins ca sa asigur o coborire lenta a caramizilor. Veti observa in Sectiunea 11 a Raportului de Accident de Munca intocmit ca eu am o greutate de 72 kg.

Datorita surprizei pe care am avut-o cind am fost literalmente SMULS de la sol intr-un mod complet neasteptat, mi-am pierdut prezenta de spirit si am uitat sa dau drumul la fringhie. Cred ca nu este nevoie sa va mai spun, am inceput o ascensiune rapida catre acoperis. In apropierea etajului 3, m-am intilnit cu butoiul incarcat cu caramizi care acum se indrepta vertiginos catre sol, intilnire in urma careia m-am ales cu capul spart, zgirieturi minore si o clavicula fracurata.

Datorita impactului, ascensiunea mea a incetinit pentru o secunda dupa care a continuat rapid catre nivelul acoperisului, neoprindu-ma decit atunci cind degetele minii drepte au intepenit in scripete pina la nivelul celei de-a 3-a falange. Din fericire, intre timp mi-am recapatat prezenta de spirit si am fost in stare sa ma tin strins de fringhie in ciuda faptului ca incepusem sa am dureri. Aproape simultan, oricum, butoiul cu caramizi a lovit solul si ca urmare a impactului, fundul butoiului a cedat. Acum, saracit de greutatea caramizilor, butoiul cintarea doar 27 kg. Ma refer din nou la greutatea mea; cum probabil v-ati imaginat deja, am inceput o coborire rapida.
In vecinatatea etajului 3, am intilnit butoiul care acum urca; ca urmare a intilnirii m-am ales cu fracturi la glezne si cu mai multe taieturi si zgirieturi la picioare si in general.

Aici, norocul meu a inceput sa se schimbe usor. Intilnind butoiul, a fost bine ca mi-a incetinit usor caderea doar in masura sa-mi limiteze ranile, cind, am cazut pe gramada de caramizi si din fericire, am scapat doar cu 3 vertebre fisurate.

Imi pare rau sa va spun, asa cum stateam intins pe gramada de caramizi, cu dureri atroce, incapabil sa ma misc, din nou mi-am pierdut prezenta de spirit si am scapat fringhia din miini. Asa cum stateam intins, pe spate, am putut sa vad cum butoiul gol si-a inceput calatoria in jos, catre mine, care explica cele 2 fracturi la picioare.

Sper din tot sufletul ca acest raport raspunde la toate intrebarile dvs.

Sa nu mergi niciodata odata cu valul, incearca sa fii mereu pe el.

Asta era ce imi repeta unul din profesorii mei de mate. Era un tip cu un zambet imens, care traia cu intensitate fiecare cale spre solutia problemelor. Imi aduc aminte ca atunci cand se gandea la o rezolvare tragea din tigare ca un flamand, apoi expira imprastiand fumul in largul camerei. Veneam de la meditatii cu hainele imbacsite, mai rau ca dupa o noapte de club. Era un tip care locuia singur si avea o pisica la fel de stinghera ca el. Nu-mi aduc aminte sa o fi mangaiat vreodata. Statea cuminte si torcea, plictisita probabil de atata geometrie si algebra...

Am plecat de la lucru repetand faptul ca sunt plictisita, dar nu in sensul ca stau si ma joc Solitare, ci pentru ca imi dau seama ca vreau si astept cu nerabdare sa se schimbe mai multe lucruri. Prezentul e definit de rutina si singurul moment in care simt fericire e cand ma urc in masina si ajung pe autostrada. E ceva cu portiunea aia de asfalt, parca imi reda libertatea... pacat ca trebuie sa virez mereu la stanga.  

Din pacate suna asa cum suna: real. Nimeni nu isi doreste cu adevarat sa fie doar unul din boii de la caruta.

Astazi am aflat de un accident rutier si-s cam intoarsa pe dos. Nu cunosteam persoana, doar munca lui si ce a construit in ultimii 20 de ani. Sunt impotriva vitezei exact din acest motiv, ca intr-un moment judecat gresit se poate termina totul. Si pentru ce? Ca sa scutesti 15 minute?!

Cei care ma cunosc mai bine, stiu ca sunt cu capul si am tendinta sa fac "instructajul" inainte de orice drum mai lung: "sa conduci incet", "sa-mi dai beep cand ajungi", "nu te urca la volan daca ai baut un pahar de vin" etc. Imi aduc aminte ca la un moment dat renuntasem si eu la centura in semn de protest pentru a convinge pe cineva ca sa o poarte... iar acum am zile cand nu mi-o pun pentru ca imi e lene. Da, foarte smart din partea mea.

Ideea e ca atunci cand suntem la volan nu ar trebui sa ne gandim doar la noi sau la cei pe care ii avem ca pasageri, ci si la cei care asteapta beep-ul ala.

Ehe... clipul asta ma face sa zambesc larg. Sunt multe imagini carora le gasesc corespondenta. Sweet :).

Tocmai mi-am inundat biroul cu cappuccino. Nu stiu ce e cu mine, dar sunt cam stangace de cateva zile.

Saptamana trecuta am inceput-o excelent. Era 8 dimineata, picura, m-am dat jos din masina si am pornit spre birou. Colega mergea in fata mea. Mult mai treaza si vesela, sare peste un melc pe care il si saluta, eu in urma ei nebagand in seama ce se intampla... CRUSH. Mda, l-am ucis. Cateva zile mai tarziu, tot pe alee, veneam eu alergand zglobiu. Al doilea melc si-a gasit sfarsitul. I knooooow! Jesus!

Mereu mi s-a parut interesant sa inteleg dincolo de cuvinte, sa descopar ceea ce nu e neaparat evident. Mi s-a intamplat deseori sa pricep mai multe decat imi doream si apoi sa ma conving ca mi se pare, insa dupa o perioada sa ajung la aceleasi concluzii. 

Prima data cand am vazut serialul "Lie to me" am fost fascinata de limbajul nonverbal si mi-am dat seama ca desi minciuna e greu de sesizat, trebuie sa am incredere in instinctul meu si chiar sa il dezvolt. De atunci daca vad vreo carte mai stralucita pe tema asta, nu ma pot abtine sa nu o cumpar. Asa am patit si cu "Secretele comunicarii nonverbale" - am citit-o cap-coada in doua ore si m-am studiat in timp ce vedeam imaginile din carte incercand sa "verific" daca imi spun acelasi lucru sau daca si in ce circumstante am reactionat asa. E un exercitiu interesant, daca va intereseaza o gasiti online.

Mai jos e un video cu Joe Navarro. Enjoy!

Eheeee, am primit de pe blogul Levender Thoughts cateva intrebari. Iata-le:

1. Dacă ai putea să intri şi să trăieşti într-o carte, care ar fi aceasta? Motivează alegerea făcută! (Dar într-un film? Dar într-un cântec?)

Pentru ca de vreo 2 anisori majoritatea cartilor pe care le-am citit au fost de dezvoltare personala, motivationale, de psihologie, de vanzari sau biografii, nu imi vine in cap nici un exemplu care sa se potriveasca cu intrebarea. Cred ca nu sunt genul care sa isi doreasca sa fie in locul altcuiva, fie chiar si ipotetic. Sunt de parere ca suntem cine suntem cu un scop chiar daca uneori ne-am dori ca lucrurile sa fie diferite.

 2. Dacă ai putea să-ţi alegi prenumele care ar fi acesta? Dar în cazul în care ai fi de gen opus? Amalia (desi nu consider ca mi se potriveste, dar mi-ar placea sa il folosesc daca as avea o fetita)/ Alin LOL

3. În ce altă ţară ai vrea să trăieşti pentru un an şi de ce?

Grecia sau Italia. Nu ma pot hotara! Mancarea, istoria, marea si amintirile frumoase ma leaga destul de strans de aceste locuri. Sa nu mai zic de mostenirea genetica (aha, strabunicul a fost grec si nu pierd ocazia sa ma laud)! Oh, astept iulie ca un copil...

4. Care e visul cel mai neobişnuit ce l-ai avut şi ţi-l aminteşti?

Can't remember.

5. Povesteşte o zi din viaţa ta imaginându-ţi că eşti un animal.

Catelus. Trezit de dimi, cersit mancare cu fatuca mea de lenes incurabil, lins farfuria... urcat pe canapea la caldurica. Atipit. Trezit pentru plimbare. Baut apa. Jucat. Nani. :))

6. Dacă ai putea trăi în pielea altcuiva pentru o perioadă limitată de timp, cine ar fi această persoană şi de ce ai ales-o? 

Vezi 1. Sunt bine asa cum sunt :).

7. Dacă te-ai trezi singur pe lume, care crezi că ţi-ar fi primele gânduri şi ce ai face prima dată? 

Cred ca as fi trista si plictisita rau. Desi nu fumez, mi-as aprinde o tigara... macar sa se termine mai rapid. 

Privesc pe geam imaginile ce se schimba precum diapozitivele unui diafilm. E insorit, padurea e stapanita de un verde greu de asortat si am senzatia ca am luat prea in serios codul galben de care ne-au atentionat meteorologii. Sper totusi sa nu ma topesc pana la destinatie. Mintea mea zboara acompaniata de albumul "Viva la vida" al celor de la Coldplay. Imi dau seama brusc ca pot spune ca ma simt bogata, desi in acelasi timp am senzatia ca am 16 ani si sunt obligata sa astept varsta majoratului pentru a intra in posesia mostenirii.

M-am saturat sa observ in jur zambete din complezenta, oameni care inconstient spera ca relatia pe care o au e mai buna decat ce au avut odata, sa aud ca va declarati iubirea si ca sunteti indragostiti, dar mintiti atunci cand vi se pare ca adevarul v-ar "dezbraca" de putere in fata celuilalt. Halal dovada de incredere.

Citeam weekendul trecut cartea "Dragostea dureaza 3 ani" de Frederic Beigbeder. Mi-a imprumutat-o cineva si trebuie sa recunosc ca  m-am simtit revoltata de titlul ei, dar cu rasfoirea paginilor m-am emotionat, am ras si m-am intristat gandindu-ma ca unii nu au puterea sa lupte pentru ceea ce simt, iar in final am ajuns sa o recomand ca o lectura usoara, dar frumos construita. 

Un scurt fragment:

A fi singur a devenit o boală ruşinoasă. De ce oare fuge lumea de singurătate? Pentru că ea te obligă să cugeţi. În zilele noastre, Descartes n-ar mai scrie "Cuget, deci exist". Ar spune: "Sunt singur, deci cuget". Nimeni nu vrea singurătatea, pentru că ea îţi lasă prea mult timp pentru cugetare. Or, cu cât cugeţi mai mult, cu atât eşti mai inteligent, deci mai trist.

Daca aveti curiozitatea sa aflati ce e in spatele acestor cuvinte:

Am citit un studiu care sustinea ca 66% din oameni sufera de aceasta fobie si se refera la teama de a ramane fara telefon mobil, mai exact la limitarea accesului la tot ce inseamna comunicare internautica. Majoritatea dintre noi avem mailuri de verificat, conturi de Twitter sau Facebook active, bloguri (yeah, very important stuff) - pe care le intretinem cu sudoare si pasiune chiar daca nu avem intotdeauna lucruri interesante de impartasit. De ce ne irosim timpul cu aceste automatisme? Poate din cauza ca e cel mai comod mod de a pierde vremea fara sa ne plictisim.

Zilele astea ma plangeam de ochi, imi erau obositi. Si pe buna dreptate - minim 8 h in fata PC-ului la lucru, inca vreo 2 pe acasa... plus ca butonez telefonul in fiecare minutel liber. Azi de exemplu am mancat in timp ce ma jucam Haunted Manor, iar de dimineata nu m-am ridicat din pat pana nu am citit ziarul. Sunt dependenta, iar faptul ca am un smartphone care imi ofera posibilitatea sa fac o groaza de lucruri... nu ma ajuta deloc. Dar cred ca ma resemnez. Am si eu dreptul la vicii, mai ales ca m-am cam lasat de cafea, Cola si junk food.

Atunci cand ne simtim lezati sau cand o persoana nu se ridica la inaltimea asteptarilor, reactionam. Memoria noastra devine brusc foarte buna, ba chiar furnizeaza informatii noi pe care pana in acel moment nu le-am fi luat in considerare in caracterizarea lui X. Parsiv si nesanatos. 

De cateva luni bune mi se tot spune ca oamenii sunt diferiti si ca atunci cand incerc sa inteleg o situatie nu trebuie sa ma raportez la mine. Pana acum munca de convingere nu a dat rezultate, insa daca mi se mai repeta vreo 2 anisori... cine stie? Poate ma transform intr-un Gandhi mic si mult mai aratos :))

Lasand gluma la o parte, imi plac cuvintele astea. Sunt foarte bine alese :).

Ieri seara am fost la sport. Dupa cum spuneam, am gasit o sala foarte aproape de mine, atat de aproape incat n-am nici o scuza sa nu ma duc. Deocamdata merg de doua ori pe saptamana pana ma reacomodez cu efortul. Sedinta dureaza 90 de minute si facem si step aerobic, dar si pilates. E destul de solicitant, iar eu am o rezistenta peste medie sau cel putin asa imi place sa ma laud. Nici pe scaunul de la birou nu mai stau confortabil... visez la o ora de masaj. Sunt atat de praf incat daca respir adanc imi simt muschii de pe spate :)). Lovely, inseamna ca functioneaza!

Imi place aici pentru ca: e aproape, au program de luni pana sambata (foarte flexibil), pretul abonamentului e decent, iar antrenoarea e tare draguta. Singurul ei defect e ca imi spune Alinuta. Diiii ce, Doamneee? :))

De foarte multe ori ma conectez la Internet si imi doresc sa citesc altceva decat lista de site-uri/ bloguri pe care le vizitez constant. Vreau sa descopar lucruri noi, idei si concepte diferite... Mi se pare stupid sa avem acces la atata informatie si sa nu "ajungem" la ea.

Pentru mine Stumble Upon e o metoda anti-plictiseala. Detalii aici.

E simplu: faceti un cont (desi e posibil sa mearga si fara), selectati domeniile preferate si apasati butonul de Stumble. O sa va placa daca sunteti genul care spune: surprinde-ma...

In ultimul an am citit despre zodii km intregi. O fac din pura curiozitate pentru tot ce se incadreaza in sfera asta, dar in acelasi timp sunt absolut constienta ca horoscopul nu inseamna o previziune/ descriere exacta a viitorului sau a unei persoane. Trebuie sa fii un pic limitat sa le iei asa cum se servesc si fara sa tii cont de propria personalitate, mai ales daca informatia o gasesti dintr-o revista glossy (such an ugly word).

Subsemnata e un Iepure (de Foc), un Sagetator, un Carpen, o Scoica, un Mac. Pentru un pic de distractie dati click aici pentru horoscopul european, chinezesc, druic, indian si floral. Plus: aztec si mayas. 

Concluzia mea e ca multe informatii sunt vagi si foarte putini oameni vorbesc pe subiect si cu directie. Recomand Steve Judd si Diana Garland - fac update-uri lunare pe canalele lor de pe Youtube si inca un site - Grupo Venus destul de ok realizat, dar care mi se pare ca se adreseaza persoanelor care au aprofundat un pic domeniul asta.

Have fun!

Daca as fi intrebata care sunt premisele de la care ar trebui sa porneasca o relatie, as raspunde: iubire, atractie, comunicare si flexibilitate.

De ce? Sa le luam pe rand:

1. Iubirea, conditia suprema. Totul incepe cu niste fluturasi in stomac pe care nu ii intelegi, o cafea sau un ceai; o intalnire de la care vii, iar zambetul ala tembel inca iti lumineaza fata... La momentul asta incepi sa te ingrijorezi, parca ai o senzatie de deja-vu si totusi nimic nu se poate compara cu noul feeling. Bla, bla, trec saptamani, luni si deja "te iubesc" e la ordinea zilei. Esti prins/ -a in cel mai frumos mod. Toate astea impreuna cu amintirile si trairile pe care le ai cu celalalt, te sudeaza, iar la prima discutie in contradictoriu (pe care puteai jura ca nu o vei trai alaturi de ea/el) mai cobori un km spre Pamant. Hello, reality! Distanta ramasa se tot miscoreaza in timp, insa cred ca o doza trebuie sa ramana indiferent in ce stadiu al relatiei ajungi. Cine spune altfel, s-a plictisit deja... da, crede-ma pe cuvant. Nu cred ca o iubire seamana cu alta si in final e natural, nu poti face avea acelasi rezultat daca combini ingrediente diferite.

2. Atractie. Aici nu e nevoie de cuvinte. Atractia se simte, se vede si doar daca nu stii ce inseamna te poti resemna intr-o relatie care nu are strop de pasiune.

3. Comunicare. Pentru comunicare din pacate e nevoie de mai mult decat de gura, urechi, ochi. Fie ca e verbala sau nonverbala, trebuie sa existe permanent indiferent cat de greu ne-ar fi sa ne exprimam. Cred ca aici se impiedica multi. Sa te indrgostesti e simplu, insa sa fii in stare sa duci o relatie si sa nu o pierzi din prostie, e complicat pentru majoritatea, indiferent de varsta. Unii asa sunt construiti, sa ignore problemele sau pur si simplu sa le ascunda sub covoras... sa nu invete din greseli, sa traiasca orbeste pentru ca asa au vazut la parintii lor. E dovedit ca modelul de acasa conteaza, iar faptul ca femeile isi aleg parteneri asemanatori cu tatal sau barbatii cu mamele... nu e doar o poveste. E absurd sa ceri de la celalat sa fie la fel ca tine sau sa te astepti la o comunicarea excelenta... mai ales in prima perioada in care inca va reglati frecventele. Unii inteleg prin comunicare - cearta, ceea ce e gresit. De asta nici nu am ales o poza care sa transmita lucrul asta, insa de curiozitate... daca dati un search pe Google "comunicarea in cuplu" veti vedea ca am dreptate in ceea ce priveste insemnatatea acestui cuvant pentru multi.

4.Flexibilitate. Asta e cuvantul pe care eu l-am ales pentru ca nu-mi place cum suna compromis. Atunci cand iubesti pe cineva, ar trebui sa fii mult mai deschis spre o varianta de mijloc sau un "da", decat daca ai primi o propunere de la unul de pe strada. Dar asta e doar o parere personala.

Trebuie sa recunosc ca nu imi place sa fac sport dupa cum imi dicteaza cineva. Imi place libertatea de a alege cum imi consum energia si prefer sa ma plimb, sa ma dau cu bicicleta, sa urc pe un munte, sa inot, sa ma dau cu rolele, sa joc volei. Sunt mult mai deschisa la activitati de astea decat la sala.

Cred ca atunci cand nu faci ce iti place, vei renunta foarte repede, insa pe de alta parte dupa 8 h de munca in birou daca te misti inca 40 de minute inchis intr-o incapere... tot e mai sanatos decat sa mananci si sa te pui in fata televizorului.

De cateva luni bune merg la masaj si daca in vreo saptamana nu am minutele de relaxare, parca tot corpul ma doare. E clar o chestiune de obisnuinta si lipsa de activitate fizica. Maine va fi ultima sedinta si mi-am propus sa renunt in favoarea fitnessului si a alergatului prin parc, cel putin acum cat e cald afara. Azi am rezistat vreo 20 de minute, dar perseverez... am aflat si de o sala noua, veste ce nu putea veni intr-un moment mai potrivit. In plus, e la 2 minute de casa! Me happy.

P.S. Ma bate gandul sa imi cumpar bicicleta... si cred ca o sa o comit anul asta, ca prea ma tenteaza :)).

Poate sunt eu pretentioasa, insa cred ca atunci cand iesi in blogosfera/ piata cu niste produse sau cu o imagine, trebuie sa aloci resurse pentru aspectul blogului / site-ului. Vad zilnic pagini care lasa de dorit: culori nepotrivite, font nearanjat, wedget-uri trantite doar ca sa existe, continut slabut, fotografii cu rezolutie proasta etc. Ma intreb, de ce sa faci o asemenea greseala?

Cu siguranta nu as cumpara lucruri de pe un site care arata groaznic. Din start as intelege ca persoanele responsabile nu sunt preocupate de business sau de clienti, ci doar de bani. Nu-mi plac lucrurile facute in graba si cred ca e mai ok sa iti faci un blog care sa arate bine si sa te concentrezi pe promovarea lui decat sa faci un site de comenzi de prost gust. 

In ziua de azi e simplu sa te promovezi, mai ales in mediu online: Facebook, Twitter sunt primele la care ma pot gandi. Bloggingul e important, schimbul de bannere si linkuri cu alti parteneri, personalizarea fotografiilor, alegerea unui favicon, RSS-ul, mail/sms marketing-ul and so on... altfel pot sa garantez ca oricat de bun e ceea ce oferi, va ramane in stoc.

Astazi am gasit un boutique cu rochii de seara si nu m-am putut abtine sa nu probez cate ceva. Nu toate produsele sunt pe gustul meu, insa rochita albastra e eleganta, lunga, simpla si 38 - exact ce vreau, dar cu 2 nr. mai mica :)) . Albastrul electric e indraznet, insa mi se potriveste.

Alte recomandari prin Sibiu?

Online va recomand eu - Bien Savvy si Cristallini -  asta e pe wishlist.

Later edit:

Dupa o noapte de somn profund cu capul in perna moale si pufoasa, ultimul lucru pe care mi-l doresc e sa ma trezesc brusc. Am cautat intr-o perioada un rington decent care sa nu semene cu alarma de la masina sau cu Tanta de peste drum care striga dupa Veta si am descoperit unul perfect: cantec de greierasi. Atat de cool suna incat nu ma enerveaza nici daca nu am chef sa ma ridic sa-l pun pe snooze. Nup, nici macar dupa 2 minute.

Partea proasta:

Sora-mea se trezeste cu 30 de minute mai repede si are un Samsung care strica totul :)). Imi sperie greierasii...

De cateva luni am descoperit site-ul vplay. Initial am inteles ca se platea o suma pentru accesarea filmelor, insa aceasta regula a fost scoasa spre fericirea mea. De multe ori in weekend cand vreau sa vad un serial, un documentar sau un film artistic ma loghez si uit de mine. In final, chiar daca ar fi o taxa, tot e mai comod decat sa inchiriezi filme sau sa le downloadezi (nu ca as face eu chestii de astea abstracte ;;)).

E un site curat, frumos, organizat si pe care ar trebui sa il adaugati in Bookmarks daca conexiunea la net este una peste medie.

Daca exista alternative, please inform :).

Mi-am propus inca de anul trecut sa povestesc despre locurile pe care le-am vizitat in tara, iar acum, dupa cateva zile petrecute la bunici consider ca e momentul potrivit sa bifez macar partea de nord. Asa cum spuneam si in postul anterior, mare parte din copilarie am petrecut-o la Moldova si imi amintesc cu drag de o perioada in care nu simteam nici o lipsa - nici macar a parintilor, care se topeau de dor la Sibiu. Anual ne strangeam cate 10 copii, de prin toate partile tarii, plus cei care locuiau deja acolo. Era o nebunie... :)

Traseul nostru pe tur-retur a fost Sibiu - Sighisoara - Reghin - Toplita - Borsec - Targu Neamt - Suceava - Botosani - satul bunicilor - Botosani - Suceava - Gura Humorului - Vatra Dornei - Bistrita - Reghin - Tarnaveni - Sibiu. Ca de fiecare data, am incercat sa ne informam asupra drumului pentru ca e o calatorie de durata si nimeni nu isi doreste sa faca 12 ore prin gropi sau cu 40 km/h. Pe tur a fost ok, am avut noroc de vreme frumoasa si ne-am oprit din cand in cand, insa la intoarcere singura bucurie a fost ca am trecut Vatra Dornei... Nu am vazut mai nimic din cauza ploii exceptand Castelul Dracula din pasul Tihuta, iar concluzia mea dupa atatia ani e ca o pensiune in zona muntoasa poate fi o optiune minunata, fie vara, fie iarna. In schimb nu cred ca as alege vreodata ca loc de relaxare vreun oras mai mare, cu exceptia Iasului care e cu totul diferit fata de ce ofera regiunea aceasta. Cu toate magazinele de pe Balcescu si din Promenada Mall nu ajungem nici macar la 50 % din ce ofera Iulius Mall Iasi, dar asta e alta poveste...

Anul asta am hotarat de comun acord cu ai mei sa plecam de sarbatori la bunici. Eu cred ca nu am mai fost de vreo 6 ani si mereu mi-am gasit scuze, insa acum ca oamenii care m-au crescut veri intregi si consecutive, tind spre 90 de ani nu mai pot spune NU atat de usor.

Va fi interesant fara internet (in caz de urgenta am pe telefon) si fara semnal full, dar o sa imi iau laptopul in cazul in care ma plictisesc... Sper totusi sa fie vreme frumoasa, sa stau cat mai mult in natura si sa ma relaxez.

Va las, ma duc sa imi negociez niste km din drum, ca nu am de gand sa stau pe bancheta din spate cu sister si sa numar stalpii in timp ce tata conduce legal...

Later edit: 

Ne-am intors. Drumul a fost asa cum mi-l aminteam - adica lung si obositor, insa pe langa acesta toate lucrurile erau neschimbate. Bunicii arata la fel de bine si sunt la fel de voiosi. Sunt convinsa ca asta se datoreaza miscarii zilnice, alimentatiei si bineinteles... genelor. Recordul in neam (cel mai recent) e de 93 de ani... awesooome.  

Eu inseamna nerabdare, schimbare, inseamna putere si incapatare, capacitate de a face orice imi doresc sa realizez. Inseamna incredere in unele zile si mai putina in altele. Inseamna munca si joaca in acelasi timp - pentru ca nu pot trai la tipar si nici nu cred ca pot fi ingradita in vreun fel decat daca imi doresc. Cand spun eu ma gandesc la fata pe care o cearta mama atunci cand vrea sa corecteze cate ceva, la un copil obraznic care poate fi cel mai profesionist sau sobru om in momentele in care situatia o impune. La o persoana care isi cunoaste limitele si stie ca daca nu se forteaza nu o sa se dezvolte niciodata. Eu inseamna un proces continuu. Fiecare caramida pe care o adaug temeliei primite de la parinti inseamna ceva - nu mereu ceva bun si niciodata prost din propria initiativa. Inseamna respect, inseamna un proiect pe care o sa il finalizez doar la multi zeci de ani in domeniu. Un proces caruia o sa ii duc dorul si pe care il voi transmite celor care imi vor mosteni genele si nu numai... Sunt cineva care iubeste detaliul si se pierde in el, dar care le pune cap la cap cu o viteza uimitoare atunci cand totul cade.

Eu nu inseamna go with the flow. Nu o sa imi doresc niciodata ce isi doresc majoritatea doar din simplu motiv ca mereu exista lucruri noi de descoperit si apoi altele... aici intra tot ce inseamna trend in ziua de azi, eu ma aflu mereu unde imi doresc, nu unde mi se dicteaza. Asta cred ca e cel mai important lucru in a fi cu adevarat un EU. 

Vara asta ma reintorc la origini... Iar o sa numar zilele...

Cand ascult piesa asta imi imaginez ca dansez. E printre putinele piese pe care le simt in sange si care ma fac sa vibrez. Ma duce cu gandul la noptile de vara petrecute aproape de plaja, la pasiunea si curiozitatea pentru nou, la miros de trabuc imbinat cu Disaronno...

This is a very important chess rule, when you move your chess piece and let go, you're beyond the point of no return.  The move is final.  Now, if you move it to a square and keep your finger on top while pondering the genius or folly of the move, it's okay to backtrack and decide on a different move.  So be certain about your move before you let go!

Una din putinele reguli care imi plac.

Daca in 2011 mi-a placut Lilly's si am observat ca si alte fete au inceput sa migreze in acel loc, de data asta recomand PardonCafe. E un local cochet, cu mult bun gust, o atmosfera calda si placuta. Ma duce cu gandul la calatorie, la suveniruri... parca e plin de amintiri.

Gasiti mai multe pozici aici. Cea de pe blog am luat-o tot de pe facebook-ul lor, sper sa nu se supere :).

Sunt deja multi ani de cand am o pasiune pentru propia fiinta. O fi si un strop de narcisim, dar mi-l asum si chiar il recomand intr-o oarecare masura. Imi aduc aminte ca aceasta curiozitate a pornit din pragul adolescentei si s-a materializat la inceput printr-o joaca: am descoperit testele de numerologie, psihologia si cartile de astrologie care ma descriau intr-un fel care uneori imi convenea, alteori nu. Oricum, mare importanta nu avea, eu oricum preluam doar ce vroiam, lucru pe care il fac si in prezent cu precizarea ca acum stiu daca vreun defect imi apartine. Acum am minimul de experienta, pe care pot sa bazez concluzia si sa compar fara sa construiesc o imagine de sine deformata.
In urma cu cativa ani nu-mi cunosteam limitele si nici macar acum nu am cum sa am o imagine de ansamblu, insa realizez ca singurele momente in care am "evoluat" au fost acelea in care m-am lovit de noi situatii si a trebuit sa imi pun mintea la contributie ca sa trec peste obstacole. Reinventarea e benefica si probabil ca o voi mai face de vreo cateva ori in urmatorii ani pentru ca in final, cui ii strica un refresh?
Aminteam de cateva moduri aleatorii prin care am inceput sa ma descopar inafara de trairile zilnice pe care altii le considera neimportante, tocmai pentru ca eu consider ca e mai mult decat corect sa acorzi macar o sansa unei idei anume chiar daca la inceput nu o intelegi. Daca nu experimentezi mintea ta va "vedea" doar intre punctele in care tu ai "plimbat-o", iar eu una nu optez pentru asa ceva.