Ciprian Draghici a demarat o leapsa intre bloggerii sibieni, pe care o primesc cu zambetul pe buze. Am fost nominalizata, desi sincer sa fiu, nu postez atat de des cat mi-as dori.
Propunerile mele sunt:
1. Calin
2. Baga
3. Tudor
4. Brylu
5. Jeanina si Seb

P.S. Dupa cum se vede, nu pot respecta instructiuni precise.

• vor posta insemnul sunt activ in blogosfera sibiana pe blogul lor cu link spre blogul de unde au primit nominalizarea

• vor desemna la randul lor 3 bloguri, tinand cont de periodicitatea si continutul postarilor, si ii vor anunta pe nominalizati printr-un comentariu

Tocmai am vizionat cel mai dragut documentar - ever! Are bebelusi, animale si multe situatii comice generate de cei amintiti. Este vorba despre 4 copii, care cresc separat, fiecare in mediul lui. In ordinea acelor de ceasornic: Ponijao (tribul Himba) din Namibia, Bayarjargal din Mongolia, Hattie din San Francisco si Mari din Tokyo.

Mai jos e trailerul, poate va convinge.
Later edit: Mi-am mai adus aminte de inca un doc - In the Womb :).



P.S. Thank you, thank you Mr. Rares :D

Daca aveti cateva minute, clatiti-va ochii cu un videoclip frumos.

In urma cu 30 minute twitteream cu baga despre telefoane nokia si schwarzberry, dell-uri si Apple. Of course, intr-un moment de sclipire l-am facut pe Gates actionar la APPL. Booing! Penalizare from iMaster?

Intre timp l-am cautat pe Steve Jobs pe Twitter si am ras sanatos:

1. If the glass on your iPhone cracked, you're dropping it the wrong way.
2. Friends don't let friends use Windows.
3. Once you go Mac, you can't go back.
4. Imitation is the sincerest form of flattery and will also get you sued for patent infringement.
5. I refuse to accuse Amazon of hijacking the ebook market. That would be the iPod calling the Kindle black.
6. Don't worry. Be appy.
7. When Chuck Norris holds the iPhone 4 the signal increases.
8. You can't "use" a Mac. The Mac uses you.
9. Just found a Microsoft Courier prototype in a bar... Left it there.
10. I renamed my iPod 'The Titanic.' Now when I plug it in, iTunes tells me 'The Titanic is syncing.'

Imi place libertatea, tot ce inseamna ea si vreau sa cred ca nu privez pe nimeni de sentimentul asta atunci cand vorbesc sau actionez. Si poate, uneori dau gres, insa mereu incerc sa indrept lucrurile. Incatusarea altei fiinte umane, fizic sau psihic nu se justifica. Gasesc o exceptie: delincventii, dar din punctul meu de vedere este o alegere voita. Consecinta unei crime o cunosc si totusi si-o asuma. Interesant e ca astia sunt liberi undeva in mintea lor...

Suntem invatati sa facem bine, insa nu gandim fiecare pas. Chiar si cei care vor sa fie corecti, buni crestini, fac lucrurile din obligatie. Pentru ca asa trebuie nu constituie un act liber. Traseul pe care il parcurgem este prestabilit, programat social si ca sa ne complicam, acumulam zilnic informatii how to do this and that. Cat de naturali am ramas? Ce vine din interiorul nostru? Ce se mai incadreaza in creatie proprie? Daca totul este la indemana, pe tava, de ce ne plangem ca nu mai avem inspiratie? 
Reversul medialiei: nici prea multa imaginatie nu e de bun augur, mai ales daca nu te incadrezi in tipare. Daca esti altfel, societatea te condamna sub voalul diplomatiei si celor 7 ani de acasa. Ajungi legat. Eu devin claustrofoba atunci cand ma gandesc la labririntul asta cu o singura varianta. 

P.S. Totul a pornit de la o poza si de la sambata asta frumoasa. M-am trezit de la 8:20 si ma bucur de fiecare moment. E o zi fara lista to do. Iar asta, pentru mine, inseamna libertate. 

Acum 6 ani, auzeam pentru prima data de Apple. Produsele lor mi se pareau dintr-un film SF - albe, cu putine butoane, compacte, diferite de tot ce vazusem pana atunci. Dupa 3 ani, am butonat pentru prima oara iMac-ul si iPod-ul, dar tot nu mi s-au aprins calcaiele, nici macar atunci cand C. a inceput primele achizitii. In prezent a adunat o colectie de iSomething, nu i-a scapat nici macar iPhone-ul - gadget care inlocuieste multe functii ale iPodului (avantaj moi, pentru ca mi l-a donat).

Sambata m-am apucat de butonat, sincronizat, instalat, downloadat etc, etc. Mwahahah. Nu ma mai puteam opri. Mi s-a parut foarte amuzant faptul ca din momentul in care mi-a ajuns in manute, l-am transformat intr-un iPod de fetite. Wallpaper rozaliu, aplicatii despre fashion, lifestyle si alte nebunii. Lucruri pe care un barbat nu le-ar aprecia, dar pe mine ma incanta. Mi-am pus Twitter, Messenger si am configurat cateva conturi de mail, dar am gasit si Facebook si Blogger. Nu-i asa ca suna bine? :D

Pe scurt: e un gadget pentru toata lumea. Parca nici nu-mi mai doresc C3-ul asa mult...

Acum trei nopti, cand somnul imi era mai lin si mai frumos, iar perna imi zambea... din parte opusa a camerei sunt trezita brusc de Stromae - Alors on dance. Imi suna telefonul de firma. Mi-au trebuit cateva secunde sa realizez ce se intampla, apoi m-am speriat. Ma uit la mobil, era ora 01:00 - 1 missed call (no number). Prapastioasa de fel, m-am gandit ca s-a intamplat ceva cu vreo marfa (domeniu de activitate - transporturi si logistica). Dar la ora asta? Ce pot face acum? Cat costa marfa aia?! Intrebarile imi zburau prin minte, dar nu puteam suna inapoi, nu aveam numarul!
M-am enervat si mi-am pus plapuma in cap. Dupa doua minute aceeasi chestie. Mai nervoasa, pun telefonul pe silentios banuind deja ca se joaca vreun individ cu mintea mea si ma intorc pe partea cealalta. Prea multa liniste n-am avut, m-am trezit la ora 3, am verificat telefonul: 2 apeluri pierdute. Go die! Daca era important primeam macar un sms.
La 7:30 deschideam ochii si ma gandeam cu ce sa ma imbrac. Mobilul imi arata un apel pierdut cu 30 de minute in urma. Ridic o spranceana si imi amintesc de liceu. Imaturitatea si insomnia celui care m-a apelat intrece orice limita...

Doua zile liniste. Azi iar s-a apucat de bipuri... WTF? Ma depaseste. Why do that?

I miss it.