Mi-am dat seama ca atunci cand sunt pe skiuri nu simt frica. Am simtit la un moment dat ca vreau asta, ca o sa-mi placa si in final, o sa imi iasa! Saptamana asta am vorbit cu o prietena sa mergem la Gura Raului, ea vroia sa incerce skiurile (dupa ceva experienta pe snowboard), iar eu sa imi perfectionez cazaturile. Si le-am perfectionat, acum sunt ceva mai spectaculoase :)). Fac cateva cristiane in super viteza, apoi apare brusc un nor de zapada alb, iar dupa ce se aseaza fulgii pe sol, apar si eu: cu capul in jos. Mwahahhaha. Cred ca sunt un pic zdranga, dar imi place.

Initial ne-am inchiriat echipament, apoi am urcat pana la jumatate si ne-am cam demoralizat. De data asta a fost complicat si sa imi fixez claparii in skiuri. Dupa cateva minute de Stan si Bran si ceva socializare, am gasit binevoitori care sa ne mai arate cate una alta... Nu de alta, dar eu cred ca la inceput le cam atrageam atentia prin stangacia noastra. Insa important e sa exersezi, sa iti doresti sa mergi mai departe si sa nu renunti.

Austria, here I come.

Pe 2012 m-am hotarat sa invat sa skiez. De ce? Pentru ca vreau sa ma intorc in Italia sau Austria, dar de data asta iarna. Sa beau bere nefiltrata cu Jägermeister (desi cred ca nu o sa-mi placa) si sa merg la après-ski. Motivul este mai mult decat suficient. In plus, trebuie sa incep sa imi iau concedii si prin iarna...

Asadar, ieri dupa o tura de Mall/Hervis dupa echipament si cateva momente de soc la vederea pretului unei perechi de pantaloni de fas, m-am dus acasa linistita si am scos din dulap ceva cat de cat decent. Decizie cantarita de multe ori si in final luata extrem de gresit. Again, de ce? Pentru ca am ales o pereche de pantaloni negri de material in locul salopetei de fas (pe care am gasit-o la sora-mea, in final). Evident ca nici nu am ajuns bine pe partie si eram leoarca... Cred ca am cazut de vreo 10 ori prima data. Am ajuns jos plangandu-ma ca ma dor gleznele, ca imi tremura picioarele si (aproape) hotarata sa ma duc sa-mi iau un vin cald si sa zic: adiooooo!, dar incapatanarea si-a spus cuvantul, iar la a treia tura lucrurile pareau sa capete o logica, chiar si cand zaceam cu capul la vale si injuram de mama focului... Csiuuuuu!

Concluzia zilei e ca nu ma las... cred ca incepe sa-mi placa ;;). Iar daca nu o sa-mi placa, inseamna ca nu m-am dat suficient de mult... :))