Un oras anost, cu strazi gri si localnici care-si intorc privirea dupa zambetul lui. Curiosi de energia pe care o emana cand paseste jucaus peste craterele din trotuar, il urmaresc pana ajunge la semafor si se pierde in multime, apoi il zaresc din nou sarind pe liniile zebrei ca un copil. Un om nebun, gandesc majoritatea, rotindu-si ochii in orbite. Turistul traverseaza un bulevard pana ajunge in zona centrala, cumpara o apa plata si se aseaza pe banca. Cerul nu mai e albastru, se simte obosit si tot ce il inconjoara contrasteaza puternic cu ce i se citeste in ochi. O motivatie puternica si dorinta de a trai asa, acum.

Astazi, ca in fiecare zi de altfel, mi-am gasit cateva momente de liniste si m-am conversat cu piticii de la mansarda, mai exact cu Geani, masculul alfa. Am incercat sa le maresc chiria, dar se pare ca si la ei e criza si apoi, joaca dur... ba ca au copii mici (astia dau cea mai multa bataie de cap), ba ca multi dintre ei sunt acum disponibilizati sau ca le-au taiat sporurile.

Ma Geani, ma? Pe cine crezi ca impresionezi? Cum va expira contractul, cum va evacuez!

*

Bineinteles ca nu despre asta intentionam sa scriu, dar uneori incep sa tastez si ma trezesc in balarii, prin camp. De data asta, v-am luat cu mine.

P.S. Care cheama un taxi? :))