In urma cu cateva saptamani, la redeschiderea salii mari a teatrului brasovean "Sica Alexandrescu", am urmarit un spectacol plin de umor si emotie - Caramitru si Malaiele / cate-n luna si in stele. Au fost doua ore din viata pe care le-am trait intr-un mod atat de placut, incat si la cateva zile dupa aceea, am rememorat cateva scene si nu m-am putut abtine sa nu caut o alta doza din ceea ce se pare ca a fost un drog. De la glumele celor doi artisti, la muzica (geniala) a lui Adrian Naidin... totul mi s-a parut perfect.

In dimineata aceasta, o poezie de-a lui Malaele mi-a readus pofta de scris:

A fost odata un om

Ce-a vrut... a fost un pic...

Si el acolo un om...

Un fel de... cum sa zic?...

Natura noastra condamnata,

Sa-ncapa in "a fost odata..."

... si mi-am amintit ca in urma cu cativa ani, de fiecare data cand aveam ceva in minte, imi transformam gandurile in strofe... acum ele se regasesc aici, asa cum ale altora raman in culorile tablourilor pe care le picteaza sau in notele muzicale pe care le canta.

Vreau la teatru!

Fixatia mea legata de Camino nu s-a sfarsit si nici nu pot sa imi explic de ce imi doresc eu sa fac pe jos vreo 800 km, insa exista oricand si alternativa cu bicicleta, ceea ce nu suna atat de complicat cu putina determinare. Pana atunci... ma mai documentez. Asa am gasit The Way. Simteam nevoia sa "vad" mai mult decat o harta pentru a-mi face o idee despre ce ar insemna. Filmul nu vi-l povestesc, va trebui sa aveti incredere in mine ca e bun si merita. Imdb / Trailer. 

Ceva ma atrage, poate chiar faptul ca nu e o destinatie de concediu obisnuita. Cu siguranta valoreaza mai mult ca toate plajele insorite pe care le-am vazut sau urmeaza sa le vad in urmatorii ani. Singurul impediment consta in perioada destul de mare in care va trebui sa ma "rup" de tot ce inseamna viata mea, familie, job, prieteni... dar mereu exista solutii! Nu vreau sa renunt la idee doar pentru ca pare complicat, tocmai asta cred ca ma tenteaza. I know, I'm a cool freak :)).

Revenind la capitolul "ce mai vizionam inainte de un somn odihnitor" - cam 20 de minute in cazul meu, va recomand cateva seriale de comedie pe care le gasiti pe vplay.ro: 

Anger Managment 

Don't Trust the Bitch in Apartment 23

The Exes

Happy endings

Sa nu mergi niciodata odata cu valul, incearca sa fii mereu pe el.

Asta era ce imi repeta unul din profesorii mei de mate. Era un tip cu un zambet imens, care traia cu intensitate fiecare cale spre solutia problemelor. Imi aduc aminte ca atunci cand se gandea la o rezolvare tragea din tigare ca un flamand, apoi expira imprastiand fumul in largul camerei. Veneam de la meditatii cu hainele imbacsite, mai rau ca dupa o noapte de club. Era un tip care locuia singur si avea o pisica la fel de stinghera ca el. Nu-mi aduc aminte sa o fi mangaiat vreodata. Statea cuminte si torcea, plictisita probabil de atata geometrie si algebra...

Am plecat de la lucru repetand faptul ca sunt plictisita, dar nu in sensul ca stau si ma joc Solitare, ci pentru ca imi dau seama ca vreau si astept cu nerabdare sa se schimbe mai multe lucruri. Prezentul e definit de rutina si singurul moment in care simt fericire e cand ma urc in masina si ajung pe autostrada. E ceva cu portiunea aia de asfalt, parca imi reda libertatea... pacat ca trebuie sa virez mereu la stanga.  

Din pacate suna asa cum suna: real. Nimeni nu isi doreste cu adevarat sa fie doar unul din boii de la caruta.

In decursul anului trecut m-am plans in repetate randuri ca nu am timp sa scriu, iar spre sfarsitul lui m-am decis sa iau o pauza. Spre uimirea mea post-urile nu s-au inmultit, dimpotriva. Am realizat ca nu am inspiratie daca creierul imi este odihnit sau daca traiesc in rutina.
In prezent am revenit la norma de 8h si imi vine greu sa ma trezesc din betia "concediului", dar trebuie sa recunosc ca prefer sa am mai putin timp, decat sa il irosesc aiurea. Mai nou mi-a revenit si entuziasmul. Bineinteles. Acum ca nu mai pot lenevi, vreau sa fac cat mai multe...

Am inceput 2010 fara sa concep o lista scrisa. Am in cap foarte clar ce trebuie sa fac, ce o sa schimb, ce vreau de la urmatoarele 353 de zile. Nu sunt multe sau necesare, doar lucruri micute si importante pentru mine. In plus, anul asta voi vizita Madridul si poate Viena. Sweet. I can't wait :)

P.S. Vreau sa vina vara...

Poza asta mi-a adus aminte de partea a doua a concediului. Am plecat din Romania dis-de-dimineata ca sa ajungem seara in Germania. Dupa ore bune de condus (nu ale mele, ale lui) eram obositi, autostrada austriaca parca nu se mai termina, iar soarele apunea in fata ochilor nostrii...
Ce am vazut pe geam? Baloaneeee. Se ridicau incet spre cer. M-am uitat la ele pana au disparut. Atunci mi-am dat seama ca mi-ar placea sa zbor intr-o zi cu unul.

Imaginea e de la Campionatul mondial al baloanelor cu aer cald din Lorraine, Franta. Anul acesta s-a stabilit un nou record la numarul de baloane care si-au luat zborul simultan (329). Urmatorul se va organiza in 2011. Video aici, de pofta :P.

P.S. De ce credeti ca am subliniat cine a condus? Pentru ca mon betărhef nu m-a lasat si pe mine decat vreo cativa km si aia, probabil din mila... tz tz...