Povestind cu un amic, mi-am adus aminte ca niciodata nu ma menaja cand venea vorba despre subiectul X. Ma scotea din sarite si nu ii intelegeam atitudinea pentru ca eram subiectiva. Ce zicea era in contradictie cu viziunea mea asupra situatiei si nu concepeam decat un adevar, al meu. Of course.
So let's listen more carefully next time. Poate ca toti (ma refer la prieteni) ne vor binele, dar doar unii din ei vor avea curajul sa ne spuna adevarul. Oare pe care ii preferam?
Later edit: A friend.
Postări
Pai e foarte simplu: numai cei ce au puterea sa iti spuna parerea lor sincera, care sa fie in interesul tau, se numesc prieteni. Restul se pierd pe drum. Acum, egoului nostru nemernic, ii place sa fie gadilat cu pareri pozitive. Sinceritatea dezinteresata este cea care trebuie sa primeze. Si la bine si la rau.
RăspundețiȘtergereNu ego-ul e nemernic... Prostia din spatele acestuia e doar a noastra.
RăspundețiȘtergere