Vineri seara am trecut pe langa un restaurant. Nu ii stiam numele, nu stiam strada pe care se afla. Cladirea avea niste geamuri imense, prin care vedeam toata clientela. Femei si barbati, cu pahare de vin rosu in mana, relaxati si zambareti, isi tineau povestiile sub sferele de lumina care atarnau din tavan.
Mi-am dorit sa fiu acolo. Nu stiu de ce, dar l-am trecut pe lista locurilor pe care vreau sa le vad. A doua zi, am ajuns din nou langa el. De data asta mi-am notat datele: Restaurantul Baracca - Cluj, Str. Napoca.
Nu-i asa ca pare frumos? :D
The paradox of insular language
Acum un an
Postări
Feedback-ul tau