Zile astea am fost unfriendly. Motivul: lipsa entuziasmului. Nimic nu mi-a trezit interesul si credeti-ma ca mi-am dat idei. N-am avut chef sa ies la cafea/bere sa-mi revad fostii colegi, n-am mai avut pofta de Cola (iar eu nu refuz niciodata un pahar), n-am vrut nici macar sa ies la cumparaturi (that was strange).
Am stat. Am pus in balanta tot ce am, ce imi mai doresc, am tras concluzii (preponderent pozitive) si tot nu am reusit sa-mi inteleg starea. Asa ca am facut ceea ce orice om normal ar fi facut: am lasat-o balta si m-am hotarat sa-mi fac planuri pentru 2010.

Anul asta a fost un an al experientelor, de tot felul.

Am calatorit. Revelionul trecut l-am petrecut la Amsterdam, in concediu ne-am dus pe Zakynthos, am fost in Germania la Coldplay si am vizitat Budapesta.

Am absolvit facultatea, m-am apucat de un master (in Finante), am facut pe profesoara, am schimbat 2 joburi, iar din 4 ianuarie incep o noua sesiune din punct de vedere profesional.

Am acumulat mult mai multa experienta la volan si n-am avut parte de incidente, nici macar pe locul din dreapta.

Am legat noi prietenii si am renuntat la altele. Mi-am dat seama ca nu toate persoanele sunt ceea ce par, iar uneori trebuie sa analizez de doua ori inainte sa imi fac o parere. Fie ea buna sau rea.

Am invatat sa ma organizez mai eficient, sa "mesteresc" in web 2.0 si sa-mi ondulez parul in timp record.

Mi-am dat seama ca sanatatea e foarte importanta. Atat a mea, cat si a oamenilor pe care ii iubesc.

Am avut pentru prima data animalute cu 4 picioare. Itzi 1 si 2. Doi pisoiasi cu personalitati diferite, dar care reuseau sa smulga un zambet oricui.

In mare, cam astea au fost capitolele pe care le-a incheiat subsemnata (cu gratie si fara regrete).
Va doresc un 2010 excelent! Un 2010 in care sa gasiti si voi barca potrivita, eu stiu sigur ca nu mi-as dori sa navighez in alta :).

Anul trecut, pe vremea asta creierasul meu era in durerile nasterii cu Brunette. Dupa abandonarea vechiului blog de pe 360, aveam nevoie de un nou loc - doar al meu. Timp de cateva zile l-am personalizat: i-am ales un nume, o tema, iar in 28.12 am postat pentru prima oara.
Eram entuziasmata si aveam o groaza de subiecte despre care vroiam sa scriu. Despre locurile pe care le vad, despre ce cred, simt etc.

In 2009 am castigat cativa vizitatori fideli, iar in prezent am ajuns la 33000 views. Sunt multumita si surprinsa in acelasi timp. Nu va cunosc pe toti, dar ma bucur cand veniti pe la mine.

Sailing to Philadelphia by Mark Knopfler

Anxiety is love's greatest killer. It makes others feel as you might when a drowning man holds on to you. You want to save him, but you know he will strangle you with his panic.

Anais Nin

Not everything that counts can be counted, and not everything that can be counted counts.

Albert Einstein

In seara asta am fost cu o prietena la Filarmonica la concertul simfonic "Anotimpurile", iar acum ma intreb de ce n-am avut norocul sa-mi puna ai mei o vioara sau un pian (metaforic vorbind) in brate. Sau macar sa ma dea la balet...
(Bineee, ma trezesc la realitate si-mi accept rolul de spectator!)

Nu sunt pasionata de genul clasic, dar mi-a placut Vivaldi foarte mult. Am stat nemiscata aproape o ora bucurandu-ma de muzica lui, iar acum ca am ajuns acasa inca il mai ascult.
Cine stie? Poate nu o sa mai postez piese tehno cand sunt vesela si ma reprofilez :)). Sau?!

Afara ninge linistit, eu stau sub paturica si-mi sorb cafeaua... iar singurul meu plan pe ziua de azi include o plimbare pe centru.
Life's good.
Pe la 2 ma duc dupa ochelari si apoi ata in Piata Mare sa-mi cumpar castane. Imi e pofta de mor...

Stiu, in perioada asta sunt un om extrem de ocupat si stresat, dar e placut sa lenevesti pana la 10 dimineata in timp ce altii fug la serviciu cu noaptea in cap.
La inceput ma simteam ciudat, eram agitata si aveam in mod constant senzatia ca uit sa fac anumite lucruri... dar acum pur si simplu ma bucur de libertate.
Libertatea de a-mi face singura planuri.

O zi frumoasa va doresc!

I've learned that people will forget what you said, people will forget what you did, but people will never forget how you made them feel.

Maya Angelou

Sunt momente in care prefer cartile audio in schimbul celor clasice. Mult mai simplu de parcurs, acestea nu imi obosesc ochii si in plus pot sa folosesc timpul facand si alte lucruri (un vot de la cei care sufera de sindromul Napoleon).
Majoritatea audiobook-urilor pe care le-am ascultat au fost motivationale. Ultima aleasa a fost in perioada in care jobul mergea in paralel cu examenele si licenta, iar nervii mei erau intinsi la maxim. M-a ajutat sa ma relaxez/calmez foarte bine (in combinatie cu sportul).





Recomand:
How To Stop Worrying And Start Living by Dale Carnegie
The Six Pillars of Self-Esteem by Nathaniel Branden
How To Win Friends & Influence People by Dale Carnegie (pentru cei care lucreaza in vanzari)

P.S. Daca nu va plac titlurile de mai sus, poate v-am nimerit cu piesa.
Mda, iar sunt in perioda tehno... dar la mine e un semn de fericire.

Weekendul trecut, mi-a cazut o lentila de la ochelari si s-a spart. Deci multe lucruri in perioada asta imi par neclare, la propriu. Ca sa remediez situatia m-am dus la magazinele de pe centru, iar astazi am ajuns si pe la Belle Optique.

Produsele sunt frumoase, dar angajatele n-au maniere. Am intrat in magazin, ele povesteau. Nici macar nu s-au deranjat sa salute. Apoi, una din ele m-a intrebat plictisita, citez: "ce v-ar interesa?".
Putina politete. Nu aveti? Probabil ca nici nu primiti curand...

Sounds nice!

Later edit: Nadia Ali are un nou album, Embers. I looove it!

Be more concerned with your character than your reputation, because your character is what you really are, while your reputation is merely what others think you are.

John Wooden

A fost odata ca niciodata un Mos pe care il chema Nicu, cam betiv de felul lui... dar prietenos. Intr-o seara, la un chef, a intalnit cea mai frumoasa puicuta pe care a vazut-o vreodata. Avea picioarele lungi, buzele rosii, gene mari si pielea alba. Au dansat pana in zori, apoi a invitat-o la el. Dar de dimineata s-a trezit singur... Ea plecase. I-a lasat drept amintire o pana alba pe perna si un bebelus cu un biletel semnat: Barza.

Asa m-a adus pe mine Mosul. True story :))

Later edit: Oooooo... ultimul cadou pe ziua de azi.

Am descoperit pe youtube, horoscopul Uraniei. Nu-s fan, dar de data asta imi place ce aud. Sper ca si voua vi se potriveste!

P.S. Daca nu credeti in ce zice U, macar distrati-va cu un alt fel de horoscop. Hohoscopul!

Keep away from people who try to belittle your ambitions. Small people always do that, but the really great make you feel that you, too, can become great.

Mark Twain

Poza asta mi-a adus aminte de partea a doua a concediului. Am plecat din Romania dis-de-dimineata ca sa ajungem seara in Germania. Dupa ore bune de condus (nu ale mele, ale lui) eram obositi, autostrada austriaca parca nu se mai termina, iar soarele apunea in fata ochilor nostrii...
Ce am vazut pe geam? Baloaneeee. Se ridicau incet spre cer. M-am uitat la ele pana au disparut. Atunci mi-am dat seama ca mi-ar placea sa zbor intr-o zi cu unul.

Imaginea e de la Campionatul mondial al baloanelor cu aer cald din Lorraine, Franta. Anul acesta s-a stabilit un nou record la numarul de baloane care si-au luat zborul simultan (329). Urmatorul se va organiza in 2011. Video aici, de pofta :P.

P.S. De ce credeti ca am subliniat cine a condus? Pentru ca mon betărhef nu m-a lasat si pe mine decat vreo cativa km si aia, probabil din mila... tz tz...

Daca va place muzica rock, acum puteti urmari in fiecare marti si joi de la 20-22 emisiunea Metalyt brought to you by Ana-Maria (aka "sora-mea").

Desi Radio Lyt poate fi ascultat doar online, promite mult. Cu singuranta cei care il placeau pe Borco pe vremuri o sa-l aprecieze. Enjoy! ;)

Some cause happiness wherever they go; others, whenever they go.
Oscar Wilde

Aseara am fost in Liquid. Invitati: Deepside Deejays. Nu pot sa zic decat ca muzica a fost buna, pana au inceput ei sa mixeze/cante... nu imi e clar ce faceau pe scena.
Anyway, am fost placut surprinsa sa aud o piesa care mie imi place mult. ENJOY!

Atunci cand facem cunostinta cu o persoana noua, ne cream o impresie despre aceasta care nu intotdeauna coincide cu realitatea. Cei care stiu sa se prezinte "frumos" nu inseamna ca si detin calitatile respective.
Nu de putine ori mi s-a intamplat sa ma insel. Subiectivitatea mea si-a spus cuvantul in privinta unor persoane pe care acum, ca le cunosc, le vad total altfel decat in prima zi in care am vorbit cu ele. E un pic cam superficial sa etichetez asa usor sau sa preiau impresia lui X in privinta lui Y.

Nu toata lumea ma place si nu plac pe toata lumea. Poate din cauza ideilor pe care le am, faptelor mele, ceea ce zic sau nu zic sau poate pur si simplu nu le place cum arat. ;;) Bling-Bling.

Apropo de Psycho Girlfriend, am observat ceva legat de comportamentul (sa nu zic behaviorismul) fetelor geloase. Daca cumva ele gasesc o tipa atragatoare, o sa incerce din rasputeri sa-i altereze imaginea (vezi faza cu herpesul).
- Iubi, ai observat ca Z are o mana mai lunga decat cealalta? (asta e din South Park, poate nu-i un exemplu f. bun :))).
- Yack, ce mustata are! Ai vazuuut?
- Fata asta nu are deloc simtul penibilului, ce naspa e imbracata!
Newsflash: Daca vrea sa plece cu Z, oricum pleaca. O duce la mall, o imbraca, ii rade mustata si... voilà! Cuplu perfect! :))

Tu ai spatiu pe tastatura? Si de ce nu-l folosesti corect?

Nu fac pe desteapta. Si eu gresesc. Dar incerc sa ma corectez sau macar sa ascult cand altii ma trag de maneca. Mi se pare jenant ca o persoana cu un liceu, o facultate sau chiar cu master sa faca greseli de genul asta. Ma intreb... tot in stilul asta si-au "scris" si lucrarea de diploma/ licenta?

Gheorghe,de ce nu vrei sa gandesti? NO!
Gheorghe , de ce nu vrei sa gandesti? NO!
Gheorghe, de ce nu vrei sa gandesti? YES!

Deci:
Inaintea unui semn de punctuatie de tipul punct, virgula, punct si virgula, semnul exclamarii, semnul intrebarii, doua puncte etc. NU SE LASA SPATIU.
Dupa folosirea unui semn de punctuatie de tipul punct, virgula, punct si virgula, semnul exclamarii, semnul intrebarii, doua puncte etc. INTOTDEAUNA SE LASA SPATIU.

Azi am dat peste filmutele astea. Sunt geniale :)). No comment.

Psycho girlfriend 1
Psycho girlfriend 2
Psycho girlfriend 3
Psycho girlfriend 4
Psycho girlfriend 5
Psycho girlfriend 6

Uitandu-ma la clipul cu pestisorii de pe blogul lui Cippy, mi-am adus aminte ca anul trecut cand am vizitat Barcelona, ne-am dus si noi sa vedem L'aquarium.

Later edit: Despre Barcelona si L'Aquarium puteti citi la Catalin.

Aseara mi-a trimis un prieten o piesa pe net. Numele Kun for Mig nu mi-a zis nimic. M-am gandit ca o fi vreun hit de pe la ei, din Danemarca.
Baietu' de care va povestesc se titreaza pe acolo de cateva luni.
In dimineata asta am cautat videoclipul si spre surpinderea mea am gasit mai multe variante in engleza, remixate de mai multi DJ cunoscuti. Ne place. O postam aici si il rugam pe nenea Rares sa ne mai trimita :)).


Later edit: Alta piesa frumoasa. Late Night Alumni - Light Reading

Mai am o luna si un pic din anul asta si trebuie sa ma gandesc la o noua lista pentru 2010. Cea in curs e in proportie de 90% bifata. Restul 10% sunt mici scapari legate de proastele obiceiuri pe care n-am reusit sa le educ in totalitate, dar nu pot spune ca nu ma asteptam. E un proces de durata.

Anul asta am invatat lucruri noi despre mine si de la ceilalti. Anul asta v-am studiat si am incercat sa fur ce-i mai bun in voi.

There is only one corner of the universe you can be certain of improving, and that's your own self. (Aldous Huxley)

Eu nu mananc tot. Am mai precizat asta. Eu gust, decorez. Calin imi zice des ca farfuria mea arata ca dupa o implozie. Nu stiu de ce nu o curat. Poate ca inseamna ceva (avem vreun psiholog prin sala?). Mutter e de parere ca intr-adevar e o problema, una grava. Ea o numeste risipa. Am analizat problema in amanunt si mi-am dat seama ca n-am nici o vina (how convenient). De fapt, ea e cea care imi face portile prea mari.

Treaba asta cu hranitul copiilor e o chestie bine inradacinata in creierul oricarei mame. Intrebarea clasica "ai mancat?", e la ordinea zilei. Uneori, ca sa te verifice, te intreaba si ce. Dar nu te gandi ca ai scapat. Vine si raspunsul: "aia nu-i mancare!".

Sa nu credeti ca mor de foame. Sunt o pofticioasa. Gust aproape orice, macar o data. Am o pasiune pentru mancarea mexicana, fructele de mare si branzeturi. Iar in ceea ce priveste dulciurile, probabil ca v-ati prins. Haribo. (My name is HHW and I'm a hariboholic).

Azi am facut o porcarioara. Una noua. Nu pot sa zic ce, dar toata ziua am fost ranjita. Ma dor obrajii. Nu a fost nimic evil, dimpotriva.

Ca sa nu ziceti ca ma laud cu obraznicia mea si doar va fac curiosi, o sa lansez o intrebare. Mai destindem un pic atmosfera. M-am saturat de subiecte serioase. Toata lumea are un ton dramatic zilele astea...
Deci: Care a fost ultima voastra porcarioara? Genul de fapta care nu se poate adauga pe lista Mosului pentru cadoul de Craciun, dar pentru care nu ajungeti nici in Iad. Hmmm?

In fiecare zi, un brainiac mai scoate ceva pe piata. Azi va prezint Pokenul. La noi bineinteles ca nu exista, asa ca nu va aventurati in trafic.

Ce e Pokenul?

V-ati facut o idee? Oare o sa prinda si in Romania? Eu asa tind sa cred... mai ales ca nu e asa de scump incat sa necesite un credit (nu ca asta ne-ar fi impiedecat pe noi vreodata sa achizitionam diverse chestii inutile). L-am gasit pe net cu 13 lire. Il vad ca pe o extensie de memorie personala si l-as folosi... asa o sa stiu (in sfarsit) cum se numesc persoanele cu care socializez :)).

Later edit:
V-am dezinformat. E in Romania. Aici sau aici.

... asta ar zice Itzi, daca ar putea vorbi.
Despre el am mai scris, il avem de 4 luni, l-a adus Ana cand avea doar cateva saptamani.

E sanatos, plin de viata si nazdravan. Inca nu i-am gasit stapan pentru ca exista mici cerinte care trebuie respectate. Nu vrem doar sa il dam...
Asadar si prin urmare, daca:
- iti plac animalele
- stai la casa (de preferat)
- ne convingi ca o sa il ingrijesti
Lasa un comentariu sau trimite-mi un e-mail (vezi profil).

Am mai scris despre ei si ii sustin in continuare. Nu pentru ca ii cunosc personal sau pentru ca sunt subiectiva, ci pentru calitatea produselor oferite, seriozitate si promptitudine.

Frunzarind site-ul am gasit o galerie cu niste postere inramate, o idee excelenta in cazul in care doriti sa va decorati casuta intr-un mod unic sau chiar sa faceti un cadou.

Alte produse preferate:
Insigne
Autocolante (fiind fan South Park, eu il am pe Cartman)
Postere

Nu e o promisiune, ci un serial. L-am descoperit din intamplare si pentru ca pe mine ma binedispune inca de la prima poanta, m-am hotarat sa vi-l recomand. Daca v-ati uitat la Everybody Loves Raymond, cu siguranta o sa imi apreciati sugestia (detalii gasiti aici).

Desi "'Til Death" suna ca o pereche de catuse zornaind in mana partenerului, parerea mea e ca nu are de ce sa te sperie atata timp cat totul vine natural: zbieratul, privirea "you're so dead", zambetul tamp sau altele... cu un pic de imaginatie, catusele alea nu suna deloc rau :)).

Avantajul barbatilor care au ales o cariera in domeniul medicinei: femei dezbracate.
Luni m-am dus la consultatie de specialitate si pe post de cobai. Intru in sala de tratament, full, dar nu de pacienti. Primul lucru pe care il zic doctorii dupa ce te saluta e "sa te vedem". Metafora ideala pentru striptease. Te conformezi, n-ai ce face... partea enervanta e cand prinzi niste rezidenti entuziasmati care de abia asteapta sa isi dea cu parerea cand vine vorba de diagnosticul tau (si te studiaza si te studiaza...). Pana la sfarsitul saptamanii, ne tutuiam. Era inevitabil...
Nu zic ca la spital ajung doar tinere, dar unde altundeva mai poti vedea ceva mai mult decat un picior, umar, gat, decolteu fara sa faci macar un compliment? La Radiologie! Am fost si pe acolo. Gheorghe Plaman & amicii au asistat la sedinta "foto" ca niste profesionisti.

Oare ar trebui sa ma spovedesc? :))

Mi-as fi dorit sa scriu mai mult, dar parca n-am avut dispozitia necesara. M-am oprit. De aici si linistea "blogoristica" din ultima perioada. De data asta nu am fost obosita, ocupata, ci doar un pic sensibila in ceea ce priveste sanatatea. Dupa o saptamana agitata (care nu credeam ca se mai termina) si diverse analize, am aflat ca n-am nimic serios. Bun, excelent!
Bineinteles ca in capsorul meu s-au creat tot felul de scenarii subiective si deloc plauzibile. Mi-a fost frica. Cred ca e foarte dificil sa te lupti zilnic cu o boala. Zic, cred, n-am de unde sa stiu feeling-ul si nici nu-mi doresc sa aflu. Eu am indurat doar cateva injectii, cateva pastile si toanele unor asistente, dar am avut norocul sa intalnesc si oameni politicosi si intelegatori, iar asta a mai diminuat din neplacere. Am tras cateva concluzii din sperietura asta, m-a trezit un pic.

Dar nu vreau sa termin intr-o nota trista, sunt fericita, calma, multumita. Cum zice si titlul: I feel powerful.
Later edit: Tocmai a aterizat Tucu si mi-a adus hariboi. U! Yummi! Ce altceva mi-as mai putea dori? :))

A venit frigul, cluburile nu mai sunt ce erau, pub-ul e la putere. Oldies, Atrium, Old friends sunt variantele pe care le prefer in momentul de fata.
OLDIES
Inafara de muzica, cei de la Oldies organizeaza in fiecare duminica un show de Stand-Up Comedy cu diferiti invitati. Saptamana asta: Deko Cafe. Au mai fost in Sibiu, ne-au distrat, ne ducem. O sa va povestesc daca a meritat reclama gratis sau nu.
ATRIUM
De Atrium nu pot sa zic decat de bine. Localul e frumos, atmosfera e relaxanta (romantica as indrazni sa o descriu) dar asta doar in zilele in care nu sunt concerte. Anul asta am vazut doua formatii live, Bere Gratis si Vita de vie. Bere Gratis mi-au placut mai mult, dar Despot face mai mult show...
OLD FRIENDS
Deseara mergem in Old friends, la karaoke. Eu sigur nu o sa cant, desi nu mi-ar fi stricat un pic de talent in domeniul asta. M-as fi prostit si eu un pic... dar asta e. Raman la dat din cap :).

In seara asta mi-am ales vreo 3 filme, dintre care unul horror. Nu de alta, dar asa mai schimb si eu subiectul viselor mele. De ce sa ma odihnesc? Mai bine bag un cosmarel, asa macar imi fac noptile mai palpitante. Nu ca nu as fi avut una de curand (vezi blogul lui Calin).

Filmul de groaza se numeste The last house on the left.
Pe scurt: Doua tinere sunt sechestrate de un evadat, iar acesta le maltrateaza impreuna cu banda lui. Ele incearca sa fuga, pe una o ucid, pe cealalta o impusca etc.
E tipic, stiu, dar totusi m-a captivat. Si asa captivata cum eram, cu ochii atintiti pe monitor, ghemuita intr-un colt al canapelei cu paturica peste nas, ma trezesc cu mama in camera.
- Hai sa-mi tai o ceapa si un morcov!
- Acu'? Stai sa o omoare pe asta, zic eu zambind... dar n-am induiosat-o.
Si asa s-o dus si pasiunea si cosmaru', asta daca nu o visez pe mutter la noapte cu un cartof in mana...

Astazi mi-am petrecut nici mai mult nici mai putin de o ora, uitandu-ma la pozele unei tipe narcisiste de vreo 30 de ani. Boala asta n-are riduri. Nu zic ca la 20 de ani e o chestie frumoasa, dar parca odata cu inaintarea in varsta devine mai penibila. Nici nu vreau sa deschid subiectul hi5 si Photoshop, desi are legatura.
Cu totii simtim nevoia sa fim admirati, placuti, sa primim complimente si asta din cauza ca ego-ul nostru de oameni increzatori in propria putere, in propria persoana trebuie sa se hraneasca si el cu ceva. Aici nu ma refer doar la aspectul nostru fizic, frumusetea se stinge zilnic cate un pic... iar peste ani, persoanele care toata viata au crezut ca au un as in maneca, devin depresive.
Primul fir de par alb, primul rid, nu e perceput altfel decat ca o povara. Dar de ce? Eu zic ca experienta din clasa a doua, cand mi-au cazut dintii de lapte (din fata) a fost mult mai aiurea. Serios acum, pentru par exista vopsea, iar pentru riduri, creme sau chiar bisturiu... in schimb, la 8 ani nu-ti pune nimeni proteza :)). Nu sunt toate aceste schimbari naturale?

Timpul trece, iar eu sunt specialista cand vine vorba de trucul "uite-l, nu-i!". Numai cand afirmam faptul ca am 19 ani, iar azi am aproape 22... deci nu ma mir ca intr-o zi sa realizez ca am ajuns la 30. Si nu-i chiar la fel, dar asta e. Generatia mea si nu numai a mea, nu stie ce e ala sport, hobby. Nu se ingrijeste in mod sanatos. Noi luam pastile si ne dam cu creme in loc sa alergam in parc. Noi mancam chipsuri si bem cola. Hobby-urile noastre sunt legate de internet sau shopping.
Sau gresesc?

Imi place tot ce inseamna "frumos", dar cred ca "to enjoy" e mai potrivit in situatia asta decat "to search".

E vineri, vine weekend-ul iar eu am intrat deja in atmosfera. Ascult piesa asta de cateva zile si nu ma satur, ma binedispune. Sper sa aiba acelasi efect si pentru voi.

Week-end-ul asta nu am iesit in oras, deloc. A fost foaaarte ciudat, dar odihnitor. Am lenevit in casa uitandu-ma la sezonul 1 din Lie to me.

Pe scurt:
Personajul principal este Dr. Cal Lightman care impreuna echipa lui, detecteaza minciunile analizand limbajul corpului si microexpresiile fetei. Ideea serialul se bazeaza pe experienta psihologului american Paul Ekman, autorul cartilor "Telling lies" si "Emotions Revealed".
















Later edit:
Take the test. Va pot minti? :))

O poza cu Itzi, pisoiul nostru. Il stiti, l-am mai barfit pe blog.

P.S.
Nu stiu daca animalele seamana cu stapanii, dar asta micu' e plangacios, vrea atentie mereu, e obraznic si uneori amuzant in modul lui stupid... dar fiind crescut si rasfatat de mama... cumva treaba asta nu ma surprinde deloc...

Later edit: il dam, daca ne convingi ca poti sa ai grija de el si o sa il iubesti.

Ieri i-am acceptat invitatia unei tipe - Catrinel Chiriac. Astazi am primit mail:

Subiect: Fashion Show Adrian Oianu Sibiu
Buna Aly! Numele meu este Catrinel Chiriac, sunt Pr-ul designerului Adrian Oianu si avem un show foarte misto, cu ultima colectie a lui in Sibiu sambata seara si vroiam sa te invit. Este deja a 6-a oara cand venim la Sibiu. Nu stiu daca ai mai fost la noi la prezentari pana acum. Eu fac acum un fel de "head-hunting" :) - cu alte cuvinte, imi face o mare placere de fiecare data sa imi extind baza de date cu fete faine din Sibiu! Trimite-mi pls o adresa de email unde sa iti pot trimite invitatia noastra!
Te pup,Catrinel

Probabil ca a mai trimis la inca 100 :)). Mai recunoaste careva mesajul asta? :P.

Later edit: Are loc in Kapital... m-au convins!
Later later edit: Am primit si invitatia.

Pe Gabriel Iglesias l-am descoperit acum vreo 2 ani de zile, iar azi sper sa va inveseleasca si pe voi.

Eu nu le-am avut niciodata cu gatitul si nu pentru ca sunt anti-talent in bucatarie, dar pur si simplu ce facea tata prin casa parea mult mai interesant. Mama, bineinteles, m-a tot certat: ca nu vreau sa invat, ca o sa-mi moara sotul de foame etc. Replica mea a avut mereu doua variante: 1. imi iau sot bucatar, 2. imi comand mancarea pe internet. De bucatar nu am avut noroc, de sot nici atat, dar de interneeet:Uhuuu! Asta-i vital in bucatarie, mai ales pentru mine.

Am mai gatit o data si v-am povestit atunci de VideoJug.com. De data asta, l-am pus pe Calin sa aleaga o reteta de pe site, iar duminica mi-am petrecut doua ore printre rafturile de la Real si de la Carrefour si inca doua in bucatarie, dar nu singura. Am lucrat in echipa.

Ce am mesterit noi? Burrito. Iar pentru sosuri (guacamole, salsa), am luat retetele tot de pe internet. Lipie nu am gasit, asa ca ne-am apucat sa o facem. Apropo de asta, unde gasesc de cumparat? Mda, nu a iesit tocmai... comestibila.

In rest, eu zic ca ne-au reusit. Am invitat inca doi prieteni la masa si nu s-au plans :).

Astazi m-am dus cu sora-mea... la veterinar. Cu ea si cu pisicii :P. Am stat la coada, impreuna cu alti iubititori de necuvantatoare, toti cu animalutele in lesa sau infasurati in prosopele ca sa nu le fuga. Ai nostri?
Stateau cuminti pe banca, langa noi, jucandu-se cu o planta :)). Bila alba.

De ce m-am hotarat sa scriu de fapt?
Micutii nu au supt suficient la mama lor astfel ca nu si-au format anticorpi, ajungand sa faca o boala de piele si in plus, unul din ei a si racit. Dupa doua saptamani de tratament - recomandat de un alt veterinar din Sibiu, nu am avut nici un rezultat. Vineri s-a dus sora-mea cu ei din nou, ca sa ii consulte. D-l dr. nici macar nu a vrut sa ii vada, pe motiv ca tratamentul nu e finalizat... ca sa aflam astazi ca de fapt medicamentul respectiv se administreaza cailor.
Nu o sa-i fac numele public, in schimb am sa ii laud pe cei de la Hermann Vet. Sotii Iosif sunt doi oameni calzi, draguti, implicati. S-au ocupat de pisoi, s-au jucat cu ei, ne-au sfatuit... iar intr-o saptamana o sa mergem iarasi la control. Pe pisi cu labute albe, deja l-am dat... mai avem unul... "ala micu' care respira greu" si stranuta des :)). Dar se face el bineee. Acum ii dam si ceva pentru imunitate.

Sanatate!

Daca nu ati aflat, s-a deschis un nou outlet in Sibiu. Tocmai l-am vizitat (e exact sub biroul meu), in Piata Mare, langa Steilmann.
Se lauda cu Mango, Zara, Esprit, S. Oliver si inca vreo cateva firme, probabil in functie de stocul de reduceri pe care il gasesc. Nu vreau sa ii critic, e o initiativa buna, mai ales ca in Sibiu nu gasesti lucruri dragute.
Try it.

Poza a fost facuta in oglinda de la baza scarilor.
Despre abatia Melk.

Poza asta e tot dintr-o delegatie. Am adunat niste resturi de pepene intr-o punga ca sa nu facem mizerie... si apoi am "fixat-o".

Clema - proprietate personala.
Cutitul - acest obiect are o istorie amuzanta. Mie imi era pofta de pepene si nu aveam la mine de unelta sus mentionata, asa ca i-am spus colegului meu ca daca nu are cutit, nu-i barbat adevarat.
Ce a facut? Si-a cumparat unul :)))

(acum cateva minute, in timp ce ii aratam poza)
HHW: nu mai stii?
RP: parca imi amintesc
RP: ce tare
RP: ii faina asta :D
RP: cutitu il mai am :D
RP: deci is barbat :P
HHW: =)))

In a doua parte din concediu, dupa Germania, ne-am intors prin Ungaria si am dormit o noapte in Budapesta.
Ne-am cazat la un hotel in apropierea centrului, iar seara am iesit la plimbare pe malul Dunarii si pe centru, apoi ne-am asezat la terasa unui restaurant si am comandat ceva specific unguresc si bineinteles... bereee (pentru cele care au strambat din nas, gandind berea e amaaara - cititi apa plata cu lamaie).

Multe nu pot sa zic, nici nu am vizitat decat o particica din oras pentru ca am ajuns dupa-masa si a doua zi de dimineata, ne-am repatriat.
Dar asa, la noroc, ghiciti care capitala e mai frumoasa... a noastra sau a ungurilor?

Amvelope.
Poza facuta prin 2008, intr-o delegatie.

He, he... am gasit o piesa interesanta...


"I don't know what you've done to me,
But I know this much is true:
I wanna do bad things with you.
I wanna do real bad things with you."

Trebuie sa recunosc faptul ca inainte de a-i vedea la Munchen, nu eram atat de pasionata de ei. Imi placea muzica, insa nu mi-as fi facut un CD doar ca sa ii aud. Acum, vad ca nu trece o zi in care sa nu ascult macar o piesa... la lucru, in masina, acasa.

Cateva secvente de la concert:

The Hardest Part

Fix you

In my place

Yellow - desi la mine nu a ajuns nici un balon :(

Japonezii au mai inventat ceva, tatuajul pe inima. Care se baga la o operatie? :P

Mai multe aici.

Ceva care sigur o sa va descreteasca fruntea :))

Daca acum cativa ani invatam adevarata utilitate a parului lung (inafara de a-mi face codite), adica de a da din el, de cateva luni incoace piesa "Thunderstruck" scoate rockerita din mine.
De la primele note, zambetul meu devine tot mai generos, renunt la ochelari si incep cu miscari lente - pentru incalzire. Iar restul... e usor de inchipuit! :)))

Anul asta m-a apucat prima data in Fellini - a doua zi dimineata, dupa ce am analizat bine tavanul, mi-am adus aminte: Oh shit!
Pentru siguranta mi-am pus prietenul sa-mi promita ca daca o sa mai am tentative, sa-mi interzica in mod explicit - asa s-a nascut amintirea numarul 2. Acelasi tavan, acelasi: Oh shit!
Amintirea nr. 3 a fost la o nunta. Eu, mirele si inca un tip... dar de data asta, era tarziu, eram doar intre prieteni si a fost distractiv... daca nu iau in considerare durerea. Am avut gatul in pioneze vreo 3 zile...
Ce facea dragostea vietii mele in loc sa ma opreasca? Poze!

Later edit:
Alice Cooper - Poison.

Totul e rutina si daca inca nu e, o sa devina.
Pana si eu parca ma repet, in cuvinte, in fapte, in tot.
Ma simt ca intr-un cerc.
Imi fac planuri si ma plictisesc ele, inainte sa le pun in practica.
Am nevoie de ceva nou, ceva sa ma incante mai mult de 2 zile.
Nu mai am chef, entuziasm, nimic.
O fi de la toamna?
Dar mie imi place anotimpul asta...
Sunt satula sa incerc sa-mi fac existenta altfel.
Sa schimb. Sa caut.
Sa tin cont...

Good night, readers.

M-am intors din Germania, i-am vazut si pe baietii de la Coldplay, am vazut si Budapesta, am revenit la lucru, la viata mea.
Nu am mai scris, dar promit sa nu mai stau mult in silenzio stampa.

Deocamdata va recomand Forever Autumn. O piesa frumoasa pe care o ascult in fiecare an, mai ales dupa 1 septembrie. I enjoy it every time.

Azi va scriu din Germania. Da, inca 5 zile de concediu. U hate me, I know :))
Maine dimineata o sa pornim spre Munchen, unde va avea loc concertul Coldplay - motivul plecarii noastre de altfel - iar duminica spre Budapesta, unde vom ramane peste noapte.

Viata e ROZ in postura de turist.

In data de 6 septembrie, la Brasov, in cadrul Festivalului International "Cerbul de Aur" va concerta Steve Vai.

Mi-ar placea sa il vad, insa e duminica seara si nu cred ca am vreo sansa, mai ales ca luni la 8:30 trebuie sa fiu in spatele bureau-ului.
Nu pot sa ma hotararasc care imi place mai mult, el sau Satriani... desi piesele de pe An Anthology le-am ascultat de n ori in vara anului 2006 si inca imi plac la nebunie.

Pe insula exista posibilitatea inchirierii unei barci, pe diferite intervale de timp, pentru a naviga prin golf sau chiar in jurul insulei. Noi am optat initial pentru doua ore si ne-am dus in larg sa vedem testoasele si imprejurimile. Dupa vreo ora, am oprit motorul si am coborat in apa. Era foarte sarata, rece si adanca. Pentru siguranta mea, eu m-am accesorizat cu o vesta de salvare, dar si asa mi-a fost greu sa ma deplasez. Atunci am vazut si prima meduza, dar n-am insistat sa ne imprietenim... m-am uitat suficient de mult la Animal Planet sa imi dau seama ca nu era o miscare inteligenta.

Partea distractiva a venit in momentul in care ne-am dat seama ca putem "lua" valurile, astfel ca reuseam sa stropim in barca. Mwhahahhaha.

Dupa experienta asta, ne-am cumparat bilete pe vapor, pentru turul insulei. Plecarea a fost din port si ne-am deplasat din partea de est spre sud, iar apoi am inaintat spre vest, facand patru opriri astfel: la Navagio Beach, la Blue Caves si in alte doua golfulete, unde am putut inota.

Peisajele sunt incredibile... feelingul pe care il ai cand vezi ce te inconjoara e priceless. In tot timpul asta, o piesa mai veche, imi rasuna usor in urechi...

"I dig my toes into the sand,
The ocean looks like a thousand diamonds strewn across a blue blanket,
I lean against the wind,
Pretend I am weightless...
And in this moment, I am... happy.
Happy..."

Si acum sa va arat ce porcarie am facut in fata sezlongului... copii erau cu puta-n nisip, iar eu mameleam nisipul.

Whaaaat?

Aseara am aterizat la Sibiu in jur de ora 9:00 p.m, mai neagra, mai odihnita, mai fericita. Din punctul meu de vedere, a fost cel mai frumos concediu.
Ever.

In prima seara, ne-am cazat si ne-am dus sa mancam. Pofta mea a fost repede satisfacuta de un platou cu fructe de mare, feta si sos tzatzichi. Atunci am gustat pentru prima data si ouzo, dar nu m-a impresionat, in schimb am descoperit ca papilele mele gustative zambesc frumos atunci cand aleg Bacardi Breezer (in mod special tropical si watermelon), dar si Tom Collins (C's ideea).

Atmosfera de pe plaja era ireala. Din restaurante/taverne rasunau note din genuri muzicale diferite si se combinau perfect cu rasetele turistilor si briza marii. Singurii care spargeau balonul de sapun erau chelnerii care incercau sa te ademeneasca pe terasele lor precum sirenele... pinguinii?!

Diminetile incepeau greu, eu nascandu-ma o fiinta obosita si firava, aveam nevoie de incurajare inainte sa imi misc fundul la micul-dejun, dar o mini-amenintare din partea puiului ma mobiliza eins-zwei.
Plaja am facut cat a incaput, sunt suficient de neagra sa ma ascund in intuneric. Ba chiar am si adus o parte din ea cu mine - fizic - de la Navagio si din Laganas am adunat aproape 2 kg de scoici si pietricele.

To be continued...

P.S. Am precizat oare faptul ca am sange grecesc?

Mai am cateva ore pana plec si nici nu mi-am facut bagajul... In jurul meu stau teancurile de haine, dar inca nu m-am hotarat ce iau. Am tiiiiiiimp... sunt in concediuuuuu ;;). Deocamdata stau cu laptopul in brate si imi sorb cafeaua... life!

(Puiu, daca citesti si nu-s gata cand vii dupa mine... sa stii ca toata dimineata m-am chinuit cu bagajul, mi s-a stricat fermoarul de la troller si m-am dus sa imi cumpar altul... in partea cealalta de oras... si... si era aglomerat... si am ramas in trafic vreo 2 ore) - :-"

Deci... GRECIA!
Visez la fructele de mare de vreo doua saptamani, la nisipul de pe plaja, la distractie... Sper sa nu vin mai praf decat plec :))
Pana vin, voi sa fiti cuminti, sa scrieti si sa papati tot din farfurie... eu cu siguranta asta o sa fac :))
See you in 7 days!