Friendship

PRIETENÍE, prietenii, s.f. Sentiment de simpatie, de stimă, de respect, de ataşament reciproc care leagă două persoane; legătură care se stabileşte între persoane, pe baza acestor sentimente; amiciţie, prieteşug. ♦ Atitudine plină de bunăvoinţă, prietenoasă faţă de cineva.

Asta e definitia gasita in DEX, dar cred ca fiecare din noi poate sa o personalizeze in functie de proprii prieteni.
Mi-am dat seama ca pun prea mult pret pe ideea de prietenie ca sa accept sau sa fac anumite lucruri. Daca eu nu pot fi corecta, restul de ce ar fi cu mine? Eu nu imi doresc o groaza de cunostiinte, pe care la o adica sa le prezint altora ca "prietenul sau prietena mea X". Decat sa ma exprim prost prefer sa le gasesc alte atribute. Nu trebuie sa fii special sa te prezint ca atare, doar real. Sa stiu eu ca ceea ce spun e cu adevarat ceea ce cred.

Ne-am prins cu totii pana la varsta asta ca e important sa ai relatii, dar sa nu confundam. E o diferenta. Imi spunea cineva odata: "Nu te doare gura sa saluti, poate ai nevoie de ceva odata. Ce conteaza daca nu iti place persoana respectiva? Poate nici ea nu te place, dar va folositi unul de altul. E o necesitate in ziua de azi." - sa fie oare? Nu-mi place ideea. Nu ma pricep asa bine la treburile astea cu disimularea... si nici nu va apreciez pe cei care ma sunati doar cand aveti nevoie de ceva...

Si eu am prieteni pe care ii sun sau ii vad rar, dar stiu ca ma pot baza pe ei pentru ca avem o istorie si niste amintiri care ne leaga. Ei intra intr-o categorie speciala, am un feeling diferit cand am gandesc la ei. Poate ca atunci cand suntem mici legam mai usor o prietenie.

Nu-mi plac relatiile nesanatoase si nici nu pot sa imi tin gura daca sunt intr-una... bine, nu mult timp. Ma gandeam sa lucrez la treaba asta, dar nu cred ca exista o finalitate reala. Asta sunt eu. Si cumva, paradoxul e ca nu o sa ma auzi imediat. Prima data o sa iti gasesc scuze sau o sa ma gandesc ca sunt paranoica sau poate chiar ca o sa incerc sa accept ceea ce ai zis si doar daca nu o sa reusesc, o sa ma auzi. E un adevarat proces aici, greu de inteles... dar porneste tocmai de la ideea de a nu fi big mouth si de la faptul ca nu imi place sa corectez oameni. Cum eu nu pot fi perfecta si la comanda, nu-mi place sa modelez. Trebuie sa vina de la tine, oricine ai fi. Acum sa nu intelegi gresit, ca daca intr-adevar ma seaca, voi actiona ca atare si anume .

Macar sunt simpatica cand spun: "dai pupic?".