Sex and the city

Ieri am terminat de vizionat serialul. Toate cele 6 sezoane plus scenele scoase si ep. extra. Bon. A... si am vazut si filmul.

De ce am inceput eu sa ma uit la serialul asta?
E despre femei. Da, atunci ma hotarasem sa inteleg si eu cum sta treaba cu ele... ca nu inteleg mereu, eu nu ma inteleg nici pe mine uneori si banuiesc motivul.

So. SATC. Intr-o dupa-masa m-am uitat la primul episod, ep. Pilot. De data asta, spre deosebire de acum vreo 3 ani cand am vazut unul la TV, ceva mi-a placut. Mi-am dat seama mai tarziu. Filmul nu e despre sex, bine... sa nu fiu ipocrita, nu doar despre asta. E despre 4 femei si prietenia lor. Asta a fost motivul pentru care doar ieri dupa... 3 saptamani? o luna? L-am terminat. N-am de gand sa il povestesc, nu-i fac reclama. E un film pe care trebuie sa il descoperi. Poate o sa iti placa, poate nu... eu am ramas fixata pe relatia dintre ele. Nu e ideala, dar imi place.

De o luna si un pic sunt majora in toate statele lumii si cel mai straniu lucru e ca mi-am dat seama ca nu mai sunt "the cool dude with long hair", cum m-a numit un fost coleg de liceu... nu ma compatimiti, pe atunci l-am primit ca un compliment, iar acum inca imi pastrez parerea. Mai nou sunt cam ciudatica si inca incerc sa ma obisnuiesc. Dar sunt mandra ca sunt o bleaga si nu un bleg. Admir unele femei atat de mult incat ma holbez. Asta e un mod subtil de a ne lauda, pe noi, fetele. Hate me. Noi nastem.

De exemplu cand imi aleg ceva de incaltat. Nu ma mai uit la papuci sport. Tocuri. Cu cat sunt mai inalte cu atat sunt mai fericita cand ii port (pfff... am ajuns sa ma semnez High Heel Walker ). Fustite? Cum sa nu! In 2008 am purtat asa frecvent fuste si tocuri incat aproape mi-am doborat recordurile de pe la 3-4 ani. Atunci ma imbraca mama. Cred ca ma "stric"... ... si imi place.