Aseara am atins un subiect mai delicat, iar pentru ca Alex a incercat sa ma sensibilizeze printr-un caz concret, m-am hotarat sa scriu un post doar pe tema asta.
Ziceam ca "ma enervez cand aud ca unii se sinucid din cauza ca ii paraseste iubita/-ul, iar altii se lupta cu leucemia". Si eu am iesit dintr-o relatie de lunga durata si chiar daca nu mi-a fost egal, nu m-am gandit nici o clipa sa iau o decizie atat de dramatica. Exemplul dat de A. cu d-na careia i-a murit sotul, e foarte trist, dar nu se justifica.
Sinuciderea e un pas, o decizie constienta, in schimb leucemia nu iti cere parerea. Cred ca tinerii astia doi - Constantin Botezatu si Ioana Costea - ar fi dat orice sa mai aiba macar cateva zile, dar n-a fost sa fie. Sau ma insel?
Iubirea nu ucide. De ce ai vrea sa mori cand sunt atatea lucruri de incercat, de vazut, de simtit?
Nu cred in iubirea celor care pastreaza relatii doar ca sa nu ramana singuri, a celor care au fost inselati (dar raman) sau a gelosilor peste masura. Acestia ajung de obicei sa faca gesturi extreme.
The paradox of insular language
Acum un an
Postări
Feedback-ul tau