Azi, sambata si duminica: . Saptamana asta chiar mi-am dorit sa vina momentul asta, nu am mai simtit atat de acut nevoia de a ma relaxa de...

De cand eram in generala si mai ales in I-IV, cand de-abia asteptam ora 2 dupa-amiaza. Inseamna oficial weekend, pana duminica seara cand eram nevoita sa imi fac temele. Faptul ca nu ma gandeam decat la astea 3 zile subliniaza faptul ca mie chiar nu imi facea placere sa ma trezesc zilnic la 7.30, sa imi prind coditele si sa imi iau ghiozdanul in spate... in 14 ani nu s-au schimbat multe... doar freza.
Patru ani de zile sa o vezi doar pe D-na invatatoare si la romana si la matematica, imi pare cam plictisitor. Eu o cam detestam pe a mea. Ma si taxa. Daca rezolvam problemele la mate corect si scriam de ex. "efectoati" in loc de "efectuati" imi dadea 9. Sa nu te oftici. Daca la romana nu foloseam cuvantul asta, de unde atata noroc sa il nimeresc la fiecare lucrare?
O fi fost ea bine intentionata, dar era si bitchy...
Saptamana asta cei doi S: sesiunea si serviciul, impreuna, si-au spus cuvantul... I need zbenging.
Zbenging e un fel de zbantuiala pe muzica. Cred ca voi, oamenii normali, ii spuneti "dansat".

Am avut sau am tinut crema de papuci in baie, in geanta, in masina si intr-un sertar la birou... just in case. A! Acum un an de zile, am mai cumparat una sa o am la EL acasa. Avea, dar a mea imi facea papuceii mai frumosi.
Ma enerveaza cand merg pe jos, chiar si 20 de metri si cand ajung in casa sau in birou sunt stropita pana la genunchi. Nu exagerez. Incep sa cred ca nu ma pricep la ocolit gropiile, nici pe jos, nici la volan.

Ieri dimineata, desi intarzaiam, m-am intors dupa crema. Stiu ca va ganditi ca m-am tampit... tata sigur se gandea cand m-a intrebat ce am uitat.

Am pitici pe creier? Nu raspundeti!

P.S. Azi am fost cu masina. Si tot m-am murdarit...

Ce fac eu cand ma plictisesc pe net? Daca am epuizat toate variantele, intru pe Deviantart si ma uit la poze. Cateodata stau si cate 2 ore apasand "next", iar cand gasesc unele frumoase le si salvez. Imi plac. In ultima vreme observ ca aleg multe alb-negru si cu fumatoare. Nu fumez, doar cand ma manca gherutele si aia, foarte rar. Cuminteeee?
Cred ca daca m-as apuca de fumat, m-as apuca doar ca sa ma holbez la fum... imi place cum se ridica si se imprastie... si cum ma omoara in mod indirect?!

Prima data cand am gasit site-ul asta, cred ca era acum vreo 3 anisori, pe vremea cand descopeream Photoshop-ul si Digital Image Starter, ma fascina. Imi facusem cont, uploadam poze... aveam inca o activitate.
Tot atunci, in primul an de facultate, ma duceam singura in parc si fotografiam tot felul de lucruri... era o varianta convenabila intre seminarii. Era toamna, afara era cat de cat caldut, iar soarele cu dinti imi ranjea prietenos. Faceam multe in primul an, imi ocupam timpul cu gratie... dar nu a durat mult si m-am angajat. Brusc devenisem ocupata, pe bani.

Acum traiesc sub impresia ca sunt un om ocupat, dar n-as crede. As putea face mult mai multe... dar inca imi caut variante. Variante care sa imi faca placere si care sa reziste... sa reziste, sa reziste... (nu-i asa ca e a naibii de enervanta reclama aia?). Ceva inafara de blog si deviantart...

Astazi fetele de la Hotcity au scris un articol despre Sis Boutique.
Le multumesc pentru sustinere si promovare.

Varianta corecta este: "Vreau sa te pipai si sa urlu: Este!" - T. Arghezi, Psalm VI (profa de romana cred ca ar zambi larg la treaba asta).

De cateva luni ma gandesc la ce as vrea sa vad, in ce locuri as vrea sa pasesc. Si mi-am facut o lista pe care vreau sa o bifez pana ma mut sub 2 metri.

Vreau sa vad Londra.
Vreau sa merg in Florenta... si asta doar din cauza lui Michelangelo.
Vreau sa ma plimb pe strazile NY-ului.
Vreau sa ma duc in Japonia.
Vreau sa vad o tara nordica, inca nu m-am hotarat care.
Parisul... sa urc in Turnul Eiffel si sa ranjesc de acolo, de sus. Asa cum imi place mie.
Nici macar nu sunt asa multe... cum mi-ai spus odata: sunt tanara. Cine stie ce o sa se intample sau ce ocazii o sa am?

I am a dreamer. This is what I do. Cred in "lumea mea mica si roz", chiar daca uneori isi pierde culoarea.

Brylu a organizat un concurs cu poze. Tema: fotografii artistice. Premiul: primele cinci fotografii vor face parte din expozitia Jocul de-a Lumina.
Calin participa si el cu 4 poze, printre care cea postata aici si inca una cu nu-stiu-ce-prentesa.


P.S. Lipsa activitatii mele se scuza. Iecsamene.

Ce cauta oamenii pe Google si cum dau de mine...
No comment.


Later edit: Statistici 2.

E reclama! Si?

Sis Boutique va ofera accesorii lucrate manual, care pot fi asortate mai ales la tinute casual si sport. Deja exista pe blog cercei, seturi, pandantive si brose, iar in curand vom aveam si mai multe inele.

Materialele folosite pentru a crea aceste bijuterii sunt ceramica polimerica (fimo), sticla, plasticul, sideful si scoica, prinse cu gust pe tije si tortite.
Sunteti la un click distanta!

Ieri am terminat de vizionat serialul. Toate cele 6 sezoane plus scenele scoase si ep. extra. Bon. A... si am vazut si filmul.

De ce am inceput eu sa ma uit la serialul asta?
E despre femei. Da, atunci ma hotarasem sa inteleg si eu cum sta treaba cu ele... ca nu inteleg mereu, eu nu ma inteleg nici pe mine uneori si banuiesc motivul.

So. SATC. Intr-o dupa-masa m-am uitat la primul episod, ep. Pilot. De data asta, spre deosebire de acum vreo 3 ani cand am vazut unul la TV, ceva mi-a placut. Mi-am dat seama mai tarziu. Filmul nu e despre sex, bine... sa nu fiu ipocrita, nu doar despre asta. E despre 4 femei si prietenia lor. Asta a fost motivul pentru care doar ieri dupa... 3 saptamani? o luna? L-am terminat. N-am de gand sa il povestesc, nu-i fac reclama. E un film pe care trebuie sa il descoperi. Poate o sa iti placa, poate nu... eu am ramas fixata pe relatia dintre ele. Nu e ideala, dar imi place.

De o luna si un pic sunt majora in toate statele lumii si cel mai straniu lucru e ca mi-am dat seama ca nu mai sunt "the cool dude with long hair", cum m-a numit un fost coleg de liceu... nu ma compatimiti, pe atunci l-am primit ca un compliment, iar acum inca imi pastrez parerea. Mai nou sunt cam ciudatica si inca incerc sa ma obisnuiesc. Dar sunt mandra ca sunt o bleaga si nu un bleg. Admir unele femei atat de mult incat ma holbez. Asta e un mod subtil de a ne lauda, pe noi, fetele. Hate me. Noi nastem.

De exemplu cand imi aleg ceva de incaltat. Nu ma mai uit la papuci sport. Tocuri. Cu cat sunt mai inalte cu atat sunt mai fericita cand ii port (pfff... am ajuns sa ma semnez High Heel Walker ). Fustite? Cum sa nu! In 2008 am purtat asa frecvent fuste si tocuri incat aproape mi-am doborat recordurile de pe la 3-4 ani. Atunci ma imbraca mama. Cred ca ma "stric"... ... si imi place.

Ce se intampla cu noi atunci cand suntem la volan?
Mai ales dupa ce trecem de perioada in care ne e frica? La mine a durat ceva si asta din cauza ca nu am condus constant, iar acum imi e dor... vrrrrrrrrrrr vrrrrrrrrrrr...

Ma amuza barbatii care care isi "trag" o masinuta de cateva mii (considerabile) de euro si brusc devin regele "sosetelor", unicul rege. Au impresia ca daca masina lor e mai mare, mai puternica, mai de fite, au un fel de prioritate. Si au, una imaginara.
Am intalnit si eu un astfel de rege, si-a coborat geamul si a inceput sa ma spovedeasca. De ce? Pentru ca eu nu i-am dat luuuui prioritate. O da, see you in hell. - Asa ma manifesc eu, eu si sentimentul de warrior. Doar daca am dreptate, iar daca gresesc imi cer scuze. Am intalnit si regina. Are masina rosie. Se pare ca e pipitza unui king, cunoscut prin Sibiu. Am un sfat pentru ea:
- Mergi pe jos fatuco, iti face bine. Daca continui asa, nu o sa mai ai nici masina si nici viata.

N-am ce zice, functioneaza treaba cu masina - aspirator de femei, dar nu cand femeile alea au carnet si nu la toate. E simplu. Daca te cunosc de 10 minute si in al 5-lea am aflat ce masina ai, pentru ca tu te-ai laudat, deja stiu prea multe.

Exista totusi si o categorie simpatica: "cei precauti". Cei care isi transmit prin viu grai secretul unei masini care nu are nevoie de full casco.
- Fiule, daca vezi o femeie la volan, fereste-te. Mai bine evita tu, sunt imprevizibile.
Pe astia am invatat sa ii speculez."Daca urc, eu am prioritate, daca cobor, tot eu... "

E aiurea ca femeie la volan, e aiurea ca femeie intr-o dimineata de lucru, mai ales pentru una care se trezeste greu. Nu e suficient ca noi trebuie sa folosim mai mult oglinda, sa ne machiem, sa ne aranjam? Voi deschideti ochii, spalati parbrizul si grilajul, poate va faceti si o cafea, iar in 20 de minute, ati terminat. La fazele astea chiar imi doresc sa fiu barbat, dar atunci cred ca as fi unul gay... ca mie imi plac barbatii. Dar nu pe sosea, atunci fiecare cu... a lui.
Si cum spuneam, e aiurea. Eu daca stiu ca ma duc cu masina nu ma fac cu luciu de buze acasa, mai bine la volan si de obicei la semafor. Economisesc timp, plec mai repede. Si nu, nici nu trebuie sa ma claxoneze ca nu dorm in timpul asta, dar tot ma gandesc ca ei isi spun in gand: "uite-te la asta, tipic!". Eu macar ma fac pe buze, voi va scobiti in nas! (nu toti, dar v-am vazuuuut eu).

De dimineata am venit cu taxiul la lucru, imi e cam greu sa tarai laptopul cu mine pe zapada. Si cum ziceam, am venit cu taxiul... dar pana sa vina, a trebuit sa il comand. Formez nr. 0269.963 - da, e reclama, sunt mai ieftini! - si imi raspunde o doamna care ma pune pe hold, vorba vine, adica aseaza receptorul pe masa si vorbeste la inca 2 telefoane. Dupa un minut in care am aflat ultimele comenzi, revine. Imi trimite si mie o masina si cobor.
Vine taximetristul dupa mine, iar doamna inca vorbea. O auzeam in statie... si ma trezesc eu:
"Cum naiba rezista 8 ore vorbind intr-una? Pe posturile astea se angajeaza doar femei, nu?", el incepe sa rada si imi spune ca doamna e incredibila: are 3 statii, 5 telefoane si 50 de masini pe tura... si le dirijeaza fara incetare, dar exista totusi un barbat "e din Sebes, il aud in statie uneori". Dupa am continuat sa fim rautaciosi, pe rand:
El: "Oare cand ajunge acasa se mai cearta cu sotul?"
Eu: "Oare cand o intreaba sotul "cum a fost ziua ta, draga?"... ii mai poate raspune?"... si asa ne-am hlizit noi vreo 5 minute...

Dar totusi, trebuie sa recunoastem ca doamna se pricepe.

Eu nu inteleg ceva, de fapt eu nu inteleg multe... dar azi insist doar pe un subiect. Copiii.

N-am inteles niciodata de ce atunci cand o fata, necasatorita devine gravida toata lumea o desconsidera si vad fapta ca o rusine. As putea jura ca si treaba asta le convinge pe unele "d-re" sa avorteze. Mie mi se pare mai urat sa incerci sa ucizi. Cum poate ceva atat de mic si dragalas sa starneasca asa ceva?

Cum poti sa iti ucizi un copil, pentru ca asta faci si dupa sa te casatoresti, sa faci altul si sa te uiti la el (si el la tine, cu ochii lui mari si umezi) fara sa te gandesti ca puteai avea doi la fel de frumosi? Si pentru ce? Pentru ca nu te-a dus capul sa te protejezi sau alte motive care oricum nu mai conteaza din momentul in care afli.

Un copil ar trebui sa aduca un zambet pe fata, nu altceva. E o bucurie.

Eu nu cred ca sunt pregatita sa am unul, poate ar trebui prima data sa imi iau un catelus... sa vad cum sta treaba cu responsabilitatea, dar nici nu cred ca as fi foarte trista, doar un pic speriata. Voi astia care va ganditi acum ca am luat-o razna, ca-s tanara, linistiti-va. E doar ceea ce cred.

Nu pot intelege cum poti sa ai un copil si sa nu ai grija de el. Sa te pui tot pe tine pe primul loc... mama si tatal meu nu au facut niciodata asta. Si cred ca daca s-ar trezi peste noapte cu un nepot ar face o criza, dar n-ar avea cum sa nu il iubeasca, le-ar trece. Oare caaaaaat poate sa ii tina criza?

Imi tot aud urechiile variante de genul: "daca as ramane acum gravida si l-as pastra, toata viata mea ar fi distrusa, deci iau in calcul avortul". Eu zic ca in caz contrar viata ta ar fi mai distrusa.

Mie imi plac, sunt curioasa cum ar arata, cat de obraznici o sa fie, cu cine o sa semene, daca o sa reusesc sa ii cresc bine etc. ... paradoxul e ca de obicei nu ne prea intelegem, doar in primele 5 minute, dupa incep sa ii chinui si gataaaaaaa... nu le mai place de mine... sau reusesc sa ii fac sa se rusineze... of! De asta vreau catel inainte, poate ma invat. Il chinui, ma musca, dupa devenim iar prieteni.

P.S. Nu sunt subtila, ti se pare... chiar vreau catelus!

PRIETENÍE, prietenii, s.f. Sentiment de simpatie, de stimă, de respect, de ataşament reciproc care leagă două persoane; legătură care se stabileşte între persoane, pe baza acestor sentimente; amiciţie, prieteşug. ♦ Atitudine plină de bunăvoinţă, prietenoasă faţă de cineva.

Asta e definitia gasita in DEX, dar cred ca fiecare din noi poate sa o personalizeze in functie de proprii prieteni.
Mi-am dat seama ca pun prea mult pret pe ideea de prietenie ca sa accept sau sa fac anumite lucruri. Daca eu nu pot fi corecta, restul de ce ar fi cu mine? Eu nu imi doresc o groaza de cunostiinte, pe care la o adica sa le prezint altora ca "prietenul sau prietena mea X". Decat sa ma exprim prost prefer sa le gasesc alte atribute. Nu trebuie sa fii special sa te prezint ca atare, doar real. Sa stiu eu ca ceea ce spun e cu adevarat ceea ce cred.

Ne-am prins cu totii pana la varsta asta ca e important sa ai relatii, dar sa nu confundam. E o diferenta. Imi spunea cineva odata: "Nu te doare gura sa saluti, poate ai nevoie de ceva odata. Ce conteaza daca nu iti place persoana respectiva? Poate nici ea nu te place, dar va folositi unul de altul. E o necesitate in ziua de azi." - sa fie oare? Nu-mi place ideea. Nu ma pricep asa bine la treburile astea cu disimularea... si nici nu va apreciez pe cei care ma sunati doar cand aveti nevoie de ceva...

Si eu am prieteni pe care ii sun sau ii vad rar, dar stiu ca ma pot baza pe ei pentru ca avem o istorie si niste amintiri care ne leaga. Ei intra intr-o categorie speciala, am un feeling diferit cand am gandesc la ei. Poate ca atunci cand suntem mici legam mai usor o prietenie.

Nu-mi plac relatiile nesanatoase si nici nu pot sa imi tin gura daca sunt intr-una... bine, nu mult timp. Ma gandeam sa lucrez la treaba asta, dar nu cred ca exista o finalitate reala. Asta sunt eu. Si cumva, paradoxul e ca nu o sa ma auzi imediat. Prima data o sa iti gasesc scuze sau o sa ma gandesc ca sunt paranoica sau poate chiar ca o sa incerc sa accept ceea ce ai zis si doar daca nu o sa reusesc, o sa ma auzi. E un adevarat proces aici, greu de inteles... dar porneste tocmai de la ideea de a nu fi big mouth si de la faptul ca nu imi place sa corectez oameni. Cum eu nu pot fi perfecta si la comanda, nu-mi place sa modelez. Trebuie sa vina de la tine, oricine ai fi. Acum sa nu intelegi gresit, ca daca intr-adevar ma seaca, voi actiona ca atare si anume .

Macar sunt simpatica cand spun: "dai pupic?".

Nu-mi place perioada asta in mod exceptional. Toata nebunia adunarii cursurilor si seminarilor, constientizarea faptului ca in lunile precedente nu ti-ai bifat prezentele, invatatul propriu-zis... ma deprima.
Astept sa scap cu bine, nu doar sa scap. Dupa vine licenta, alt subiect neplacut... deci respir...

Deja am intrat in starea de "sesiune", fac cam orice sa imi gasesc alta ocupatie decat invatatul. Cursurile imi stau pe birou, iar eu citesc Dan Brown.

Later edit: am terminat cartea... am bloguit... si ma apuc! Sesiuneeee, here I come.

De fiecare data cand vreau sa imi fac un sanvis, iar felia unsa imi cade pe gresie ma gandesc la Murphy. Fac asta de cativa ani, de cand am pus mana pe cartea aia nenorocita.

Ieri mi-am lasat laptopul la lucru. So eram netless, dar pentru ca ma stiu obsedata am actionat conform planului B. Doar am internet pe telefon. Stiam eu ca e bun. Si ghici ce? "Try again later, server unavailable". Fac ochii mai oblici decat ii am si imi ziiiiiic: "bineeee". Planul C. Milogirea. Laptopul surorii mele. Nu l-am primit, dar l-am folosit. Mwahahhahah. Ea nu stie...

Am apa. Si curent. Deci am si apa calda. Iar dupa faza cu internetul mi-am propus sa ma relaxez. Cand aveam spuma in cap, nu inainte si nici dupa, cineva s-a gandit sa isi exerseze calitatiile de gospodina si sa spele vasele. O fi aflat ca i-am folosit laptopul?
Apa calda a devenit brusc prea rece. O potrivesc iarasi. Evident se opreste din spalat, iar apa calda devine fierbinte. Jeeeez.

I hate when shit happens... to me.

Sunt convinsa ca v-ati plimbat macar o data in viata cu un lift. Cutiuta cu butoane si telefon de urgenta, chestia aia gri metalizata in care intri si alegi: sus sau jos.

Daca ai citit pana aici, inseamna ca esti in lift. Te plimbi. Te plimbi in functie de ce pretentii ai de la tine. Uneori ajungi la etajul la care iti doresti, alteori astepti pe cineva sa te scoata dintre etaje.

Eu sunt undeva pe traseu, ma holbez in oglinda lui. Te vad si pe tine acolo. Stai in partea cealalta si bati nerabdator din picior. Eu n-am de gand sa cobor, inca ma hotarasc daca vreau sa te tin aici cu mine. Noi doi si liftul.
(Da` termina cu piciorul ala, ca ti-l rup!)

Imi plac lifturile, dar nu-mi place senzatia pe care o am in stomac. Imi plac butoanele lui, dar nu ma lasa nimeni sa ma joc cu ele. E cam micuta oglinda, dar imi place ce vad in ea...

Ne-am mutat sediul. Birou nou, inca in renovare. Mirosul de diluant (mai eficient ca joint-ul din Amsterdam) si domnii in salopeta ma inconjoara. Nu ma deranjeaza, pierd vremea intr-un mod productiv. Dezvolt obsesia generatiei "Facebook", cei dependenti de net si cu o incredere in sine dezvoltata in sera (sau pe HI5.). Cum sa nu te crezi Le Burique, mai ales ca pitzipoanca, daca iti pui poze sexy pe net, iar cel putin 15 din sutele de prieteni iti dau comm-uri :"Ce cur misto!"? Of! Ce ne facem fetelor cu voi? Nimic, cred ca e cam tarziu pentru re-modelare.

Dar ce ma fac eu? Mi-am dat seama ca daca ar trebui sa renunt la telefon/telefoanieee nu ar fi o tragedie, dar in schimb nu pot sa sta netless sau fara laptop. Rehab? Neee.

Saptamana viitoare mergem shopping/ hunting. Imi trebuie birou. La vechiul sediul il imparteam, spatiul era limitat, problema inexistenta in momentul de fata. De-abia astept sa-l umplu de tiganii (vezi post-ul anterior).

E vineri si nu e nici o diferenta. Saptamana asta nu pot spune ca am lucrat in nici o zi care se termina in "i"...

... stiam de mult si totusi uitasem. Bine spus, stiam. Sunt genul de persoana care are biroul ticsit de agende, carnetele, dosare si multe alte surubele. Nu cred ca am vreunul terminat si am un motiv. Imi plac lucrurile noi si diferite, imi plac schimbarile si inceputul. Asa se explica dezordinea-ordonata.
Mi-am dat seama ca am mai scris acum vreo 2 ani despre proverbe/ poezii/ sau doar scris. Despre ce astern eu pe hartie.

Unul imi place si acum, era ascuns pe ultima pagina a carnetelului rosu pe care sta scris "BE MINE". L-am primit.

"Stai deoparte de oamenii care iti micsoreaza ambitia. Oamenii mici intotdeauna fac asta. Cei cu adevarat mari te fac sa te simti ca si cum si tu poti deveni mare." - Mark Twain.

Cred ca e momentul sa fac mici schimbari.

Oare cate capete cu picioruse misuna prin jurul nostru, toate procesand acelasi gand: "sunt unic"?

Imaginea asta, este o parte din ceea ce am privit eu prin geamul avionului... momente in care ma intrebam cat conteaza parerea unui muritor. Si nu doar a unui muritor, al unuia perfect... perfect in imaginea care se reflecta in oglinda si mai apoi in ochii lui sau invers.
Daca de acolo, de mai Sus de mine, era Doamne-Doamne si avea aceasi imagine gandindu-se la cat de naivi suntem? Pff. Cred ca e dificil sa Iti pese de noi. A, scuza-ma, de tine sigur Ii pasa, muritor perfect... tu esti unic. Esti in capul listei, subliniat, iar in dreapta numelui tau apare o inimioara. E roz!

Din nestiinta noastra mai creste o prostie, vine o data cu "unicitatea" si faptul ca ne punem pe noi pe primul plan, fapt natural pana in anumite limite, dar avem pretentia ca ceilalti sa ne treaca in top 3-ul lor, pe prima pozitie, bineinteles. (Recunoaste ca gandesti asta, esti unic, nu?... sa continuam).

Ce invatam din reviste? Numai prostii, nu le enumar. E suficient ca generatiile-leguma le citeste ca "adevaruri supreme", nu vreau sa le mai si memoreze. You know: "Repetitio mater studiorum est". Nu vrem!
Cred ca una din cele mai idioate chestii am gasit-o intr-o revista de femei. (Nu zambiti dragi barbati, voi nu aveti atata imaginatie sa construiti asa niste prostii, voi le debitati direct... bineinteles, nu toti. Am si eu o jumatate.). Articolul se numea: "Ce cred barbatii despre faptul ca noi suntem obsedate de curele de slabit?" si din pacate au facut casting inainte si i-au ales pe cei mai... unici. Anyway, unul spunea ca e normal si ca lui ii place o femeie pe care se vede clar ca nu a mai mancat o masa sanatoasa de o luna (ca doar asa suntem invatati din reviste) si ca daca s-ar scrie ca femeile cu par pe picioare si mustata sunt considerate in prezent simbol al frumusetii, el ar vrea una. Ok, ok... recapitulati. Sunteti la fel de scarbiti ca mine?

As putea spune ca in general stupidzenia unui om e direct proportionala cu ideea de unicitate pe care si-o creeaza.

(Prin unicitate se va intelege aceea tentativa de marire a increderii in sine, esuata din cauza unor iluzii.)

Intrebata care e locul care mi-a placut cel mai mult dintre cele vizitate, nu m-am putut hotari. In Amsterdam m-am distrat, nu m-am "culturalizat", dar nici nu era locul. Singurele muzee pe care le-am vazut aveau tenta sexuala si nu cred ca erau cu mult mai diferite de un sex shop (am vazut si un outlet pe tema asta). Pe strazi - nebunie curata, mai ales seara, multi tineri dornici de o tigare in coffeeshop-uri sau de prajiturele, dar nu numai... cumva e clar, daca ai chef sa iti faci de cap, fara parinti sau de ce nu, fara copii... ai gasit locul perfect.
Am incercat si eu o tigare, recunosc, dar cine nu incearca?

Red District e locul unde nu mi-as lasa copilul adolescent, dar nu-mi fac griji, pana in prezent dimensiunea districtului s-a micit. E amuzant din postura de turist, dar olandezii nu cred ca sunt foarte incantati de tot ce se intampla, pana una alta ei sunt cei care trebuie sa traiasca acolo.

Alt aspect greu de ignorat era cel al bicicletelor. Orasul era impanzit de posesorii acestora. Aroganti si pregatiti oricand sa claxoneze isi faceau loc printre pietoni fara mila... daca vrei sa fii calcat de doua roti de Pegas, ignora pista lor...

De Revelion, am gasit un pub, la cativa metri de Piata Dam, unde se pare ca era buricul petrecerii. In Players am ascultat muzica buna, poate am gustat prea mult Jack, dar la frigul de afara pare o optiune corecta si la micul-dejun.
Am dansat, am ras si m-am simtit ca acasa, ca intr-o sambata foarte buna de club.

In ceea ce priveste shopping-ul, numai bani si chef sa ai. De la Louis Vuitton, Chanel, Mulberry, Ralph Lauren la H&M, Zara, Mango, Mexx etc. nu cred ca ai putea sa iti doresti ceva si sa nu gasesti... Eu mi-am gasit! Biiig smileeee.

Il recomand. E de vizitat. So, luati-va bilete! Dar aveti grija, exista mereu sansa sa vi se piarda bagajul si sa faceti Revelionul sau mini-vacanta fara haine de schimb... Cumva stiu. Friends with a lot of bad luck...