N-am o pasiune pentru culoarea asta, decat daca vorbim despre viata. Ea trebuie sa fie roz, chiar daca uneori e un roz inchipuit. Din punctul meu de vedere, e bun si ala.
Mi s-a reprosat faptul ca am momente cand traiesc in lumea mea, ca-s copilaroasa, aeriana etc. Intre noi fie vorba, reprosul asta mereu mi-a intrat pe o ureche si mi-a iesit pe alta.
Eu imi doresc din toata inima sa raman eu, sa nu devin prea serioasa, acra sau rautacioasa. Nu vreau sa ma defineasca cuvintele astea.
Viata mea e prea scurta sa o traiesc intr-un mod atat de urat...
The paradox of insular language
Acum un an
Postări
si eu vad viata in roz....si invidiosii ca altfel nu-i pot numi ma judeca...viata e prea scurta ca sa ii tai si eu din avant, daca noi nu o facem mai frumoasa, cine? si ce daca avem momente in care copilarim atata timp cat ne stim prioritatile si responsabilitatile...traim asa cum vrem, ei pot?
RăspundețiȘtergere