P.S. Vineeeeri. Za week-end is young :D

Iubesc internetul si nu vreau sa traiesc fara el. Face parte din viata mea, acasa si la lucru. Ma conectez zilnic si accesez site-urile/blogurile care imi plac, fara sa constienizez toti pasii. Pur si simplu, degetele tasteaza fara voia mea.

Acum vreo cativa ani, mi-am facut cont pe hi5. Din fericire pentru bunul simt, pe atunci nu exista atat de mult material pentru pitzipoanca.org. Imi placea sa pun poze, sa comentez si sa personalizez prima pagina. In scurt timp a devenit o obsesie. Din pacate, o obsesie stupida. Mi-am dat seama ca nu castig nimic, doar pierd timp, asa ca m-am decis sa-l inchid. Si cum era de asteptat, pana m-am dezobisnuit l-am mai activat de doua ori.
De cateva luni, am ajuns in aceeasi situatie. La fel, imi pierd mult timp uitandu-ma la diverse fotografii (de data asta profi) si ma enerveza la culme ca imi irosesc timpul asa (inca). In schimb, nu-mi consider blogul un lucru inutil. E amprenta mea. Scriu ce si cand vreau, fara sa o fac cu gandul la trafic.
Pe canapeaua mea rosie... nu ploua, nu ninge, nu imbatranesti, timpul s-a scurs, spatiu e delimitat de marginea canapelei si suntem doar noi. Noi si tastatura.

Piesa am descoperit-o zilele astea, la TV. E pe fundalul unui spot de la STR8. I like it ;)

Week-end-ul trecut am fost invitati de niste prieteni la clatite, iar dupa ce am terminat desertul ne-am jucat pe Wii. Aceasta consola are un senzor care detecteaza miscarile corpului in timpul jocului (daca am inteles corect). Tot ce trebuie sa faci e sa tii in mana un accesoriu numit wii remote sau sa stai pe o placa (balance bord), iar miscarile tale vor fi reproduse de avatarul wii, pe ecranul tv-ului. Noi ne-am jucat baschet, hula hoop (f. funny sa-l vad pe C. miscand din solduri in halul ala :D) si table tilt.
Printre altele, am aflat ca am 31 de ani. Da, asta e varsta wii pe care mi-a dat-o placa dupa cateva teste. Bineinteles ca nu mi-a convenit si m-am hotarat sa reiau antrenamentul la sala.
A doua zi m-am dus la cumparaturi si mi-am cumparat training. Planul era sa incep de saptamana asta, dar am racit. Marti seara am facut prima data febra, iar miercuri la 13 am plecat de la serviciu. Aveam 39. Momentan stau in pat, ma tratez si tusesc ca un magarus. Sper sa imi revin pana luni.

Ba-bye!

Anul trecut i-am vazut live pe baietii de la Coldplay. Super spectacol, super atmosfera. M-am indragostit de piesele lor. Am regretat faptul ca n-am prea stiut versurile, pentru ca mi-as fi dorit sa cant impreuna cu ei (toata multimea canta), dar anul asta imi fac lectiile. La U2 ma duc pregatita si nu ma duc singura, evident vine si Cali, dar si restul trupei... inca 4 cupluri.


Concertul va avea loc in München, pe 15 septembrie, pe stadionul Olimpic.

One love, one life,
When it's one need
In the night.
One love, we get to share it,
Leave you baby if you don't care for it.

Later edit: The Saints are coming

Totul a inceput acum cativa ani, cand am descoperit NFS-ul. Vreo doua saptamani n-am avut alta activitate notabila. Scopul meu era sa termin cursele si sa-mi upgradez masina.

Cand am implinit 19 ani, mi-am luat carnetul. La inceput imi era teama la volan si ma simteam nesigura, insa la scurt timp am primit prima masina de serviciu, un Renault Megane Bicorp, pe care am acumulat ceva experienta. Am botezat-o Maggie. Mi-a placut atat de mult incat si acum mi se mai intampla sa ma uit dupa ea.
De atunci, pe langa masina lui C. si a tatalui meu, am mai condus un Matiz, un Logan si un Mercedes, dar de nici una nu m-am atasat.

De la o vreme am observat ca daca nu ma urc la volan cateva zile la rand, mi se face dor. Imi lipseste senzatia de libertate, de independenta. Acum nu mai depind de taxiuri sau de cheful altor soferi.

Priceless...

Pic.

Buchetul de 8 Martie, primit in avans.
Sper sa dureze cat mai mult, e ca un strop de primavara in camera mea :).

And now... let's play some music!




Later edit: I am what I am - Above & Beyond pres. Oceanlab
Klass - Our own way

Am lipsit. Ca de obicei, motivele principale au fost timpul si oboseala. Fiind o saptamana plina, am neglijat blogul, dar si persoanele din jurul meu. In mare nu am facut nimic nou si interesant, deci nu detaliez.

Nu pot sa-mi iau gandul de la Londra, iar cand nu ma gandesc la asta, ma imaginez cu burtica la soare in concediul de vara. Nu voi dezvalui locatia, vreau sa il las pe C. sa bloguiasca primul, eu am sifonat destul.
Cred ca daca as avea suficienti bani in cont, as lua o pauza de un an si as calatori. Oriunde. As incerca aproape toate mancarurile, as vizita toate locurile frumoase de care am auzit si pe care le-am vazut doar in poze, as schimba locatia la fiecare doua saptamani. Nu cred ca m-as plictisi sau mi s-ar face dor de casa. N-am avut sentimentul asta niciodata si am fost plecata pana la doua luni. As rezista si fara familie, doar sa am net si semnal la telefon. As pleca singura? Probabil ca nu, dar l-as corupe pe C. cu placere (tocmai l-am intrebat daca ar veni si a acceptat :))).
Iar visez cu ochii deschisi... dar nu-mi pierd speranta, poate o sa am posibilitatea asta cand o sa ies la pensie, chiar daca din cele 12 luni vom taia 10.

Later edit: cand iesim la pensie?