Iubesc internetul si nu vreau sa traiesc fara el. Face parte din viata mea, acasa si la lucru. Ma conectez zilnic si accesez site-urile/blogurile care imi plac, fara sa constienizez toti pasii. Pur si simplu, degetele tasteaza fara voia mea.
Acum vreo cativa ani, mi-am facut cont pe hi5. Din fericire pentru bunul simt, pe atunci nu exista atat de mult material pentru pitzipoanca.org. Imi placea sa pun poze, sa comentez si sa personalizez prima pagina. In scurt timp a devenit o obsesie. Din pacate, o obsesie stupida. Mi-am dat seama ca nu castig nimic, doar pierd timp, asa ca m-am decis sa-l inchid. Si cum era de asteptat, pana m-am dezobisnuit l-am mai activat de doua ori.
De cateva luni, am ajuns in aceeasi situatie. La fel, imi pierd mult timp uitandu-ma la diverse fotografii (de data asta profi) si ma enerveza la culme ca imi irosesc timpul asa (inca). In schimb, nu-mi consider blogul un lucru inutil. E amprenta mea. Scriu ce si cand vreau, fara sa o fac cu gandul la trafic.
Pe canapeaua mea rosie... nu ploua, nu ninge, nu imbatranesti, timpul s-a scurs, spatiu e delimitat de marginea canapelei si suntem doar noi. Noi si tastatura.
The paradox of insular language
Acum un an
Postări
Nu pot decat sa te felicit.
RăspundețiȘtergere