Taste of happiness. Yummi

Mancarea ma face fericita, desi n-am asa multe kg ca sa imi sustin afirmatia si nici nu e subiectul de pravalageala.

Azi ca si ieri, am motive sa ma simt compliiit, nu cumplit. Mi-am omorat niste pitici. Mwahahhaha. Creierul meu e mai putin populat. Uhuu. Vorba aia, bine ca nu m-a prins primavara.

Brunette e obraznica si are talentul ala de a gasi cuvintele "potrivite" pentru a spune ceva total deplasat si ne-la-locu'-lui exact cand te astepti mai putin. De obicei se termina cu ceva par ridicat pe sira spinarii, dar nu pe al ei.
Uneori iti vine sa o strangulezi incet, dar nu te lasa inima... asa e ea impiedecata si probabil ca daca ai face-o, in timp ce plamanii ei ar primi tot mai putin aer, o sa iti zambeasca (sau poate o sa-ti sopteasca: "ia-mi un caineeeee"! Zic si eu).
Asa e ea, mai diferita... dar nu cauta decat fericire si norocu ei e ca incepe sa inteleaga acum si nu peste inca 20 de ani, ca tine doar de ea. Ii place perfectiunea, adica ceea ce crede ea ca defineste. Si se incapataneaza sa indese un patrat intr-un cerc, ca bouuu'... ca altceva nu stie, adica nu stia.
Ea a fost si in rolul patratului odata si in prostia ei, s-a indesat singura in cerculet si dupa se mira de ce nu sta confortabil. Si ce credeti ca o facut? S-a hotarat sa devina un triunghi. Observati ca deciziile proaste curg... a incercat toate variantele proaste si acum a ramas cu alea bune. Era cazu'.

Sa revin la persoana I, singular. Deci eu, subsemnata, bruneta cu atitudine ma declar... relaxata.