Ceva vechi...

Ieri seara, incercand sa imi schimb poza contului de pe wordpress, mi-am dat seama ca inca am blogul. Are ceva vechime...

Si am gasit asta: Decizie
"Oamenii au nevoie de atentie. Da. Oamenii, nu femeile. Nimeni nu poate fi fericit cand se trezeste, zilnic, singur in pat, asa cum a adormit. Cand nimeni nu-i consuma bateria aia nenorocita de la telefon, cand nimeni nu-i deranjeaza lucrurile de prin baie, cand face dus si nu pune alt prosop… Toate lucrurile astea mici si idoate care irita in mod normal, lipsesc… se duc odata cu el sau ea… in schimb, acum ai mai mult timp, mai mult timp in care sa te gandesti la ce nu a mers, la ce nu a facut si putea, la fiecare particica din relatia aia minunata, de la inceput… Fiecare lucru, te duce cu gandul la ce a fost. Dar nu iti pare rau. Nu doare decat gandul ca s-a stins asa. S-a terminat oxigenul unuia dintre voi [...]"

E ciudat sa imi recitesc gandurile.

Azi mi s-a spus ca am toate raspunsurile legate de mine. Nu ca gandesc prea mult, ca am gandit odata... am bagajul creat. Si? La ce imi ajuta?