Ce ai face daca ai stii ca nu ai cum sa dai gres?
Ce ne impiedica sa facem ceea ce ne-am dori cu adevarat?
"Ce imi doresc EU sa incerc?" si NU: "Ce cred eu ca pot face?"

Poza asta mi-a dat de gandit.

Oare nu ne traim viata asa cum vrem tocmai din cauza ca ne e frica?
Frica de ce cred altii, frica de esec, frica.
(please light a cigar, for the drama effect...)

Am preluat (a se citi furat) o leapsa. Intrebarea era: ce te face sa zambesti?
Se pare ca exista 19 feluri de a zambi, dar intre acestea, doar unul e spontan si adevarat. Eu o sa insir doar lucrurile care intr-adevar ma fac sa zambesc si imi aduc o stare de bine.

Oamenii. Dar nu toti. Doar cei care intr-adevar imi plac. (aici intra si piticii cu scutec)

Lucrurile mici, care par stupide pentru altii, dar care pentru mine fac diferenta. Aici gasim luciul de buze (primit de la sora-mea, se pare ca se citea pe fata mea "gimmeee"), parfumurile, ochelarii de soare, inimioara, ceasul, maggie (prima masina pe care am condus-o constant), trenci-ul de la Zara (o, daaaaa, am stelute in ochi doar daca pomenesc de el), brelocul cu Horhe, paturica (sub care lenevesc dupa-amiezele), sandalutele crem si balerinii gri, sper ca nu am uitat nimic... a, vacutza de pe frigi si periuta mea de dinti de pe etajera lui.

Animalutele. Caini, pisici, cai si vaci. Acum 2 ani de ziua mea am primit o vacutza printata pe o foaie A4, cu toate semanaturile colegilor de lucru... nu de alta, dar asta imi doream, o vaca.

Mancarea si unele bauturi, in special Vodka cu porto = efect garantat. Cioco, fistic, martipan. De Cola nu mai zic, ca iar mi le aud. Fripturica de vita (da, stiu ca am zis ca imi plac vacile, dar na... chiar imi plac!). Cafeaua de dimineata, mai ales aia pe care mi-o face altcineva.

Amintirile frumoase, muzica si pozele. "Hai facem poza" e una din expresile mele uzuale, iar cersitul pieselor pe net e o practica frecventa, asta daca nu am chef sa ma descurc si singura.

Duminicile pierdute aiurea pe canapea si cu ochii in Tv, laptop etc. Tin sa precizez ca ma uit mai rar la filme serioase si ca imi plac desenele la nebunie. Da, stiu cati ani am, mersi ca mi-ai amintit, dar in zilele de cacat animatia crappy ma salveaza. Mai nou ma uit la American Dad. Mwahaha.

Dansatul. Si nu mereu al meu. I-ati vazut cu totii pe cei care nu au rusine si se rup pe la nunti, botezuri si de ce nu, in club. Si bine am zis, se rup. Ca ala nu-i dans, calutule!

Plimbatul descut - iubesc treaba asta - si ploaia, dar musai de vara.

Azi am baut... a... 1, 2, 3, 4... patru cafele!!!
Si in timp ce mi-o turnam pe a 4-a m-am intrebat: "Alinutzo, nu-s cam multe?". Alinutza a raspuns promt: "Multeee? Nuuu. Am zile in care beau numai... 3".

Si totusi, desi imi imbib creierul in cafea zilnic, dimineata nu simt nevoia nici de cel putin o gura. Si atunci de ce o fac? Cred ca din plictiseala.

Doar cu Cola am ajuns la performante de astea. Cola = Yummi. Yummi pe burta goala dimineata la 6, yummi dupa o masa copioasa, yummi in oras, yummi, yummi, yummi...

Prima data cand mi-a fost "pofta" de Cola, credeam ca suntem 2, dar cine o mai vazut gravide cu asa pofte?
Dupa m-am prins. It's just Cola, always Coca-Cola... si nu Zero sau alte balarii.

Cati ati stranutat dupa ce ati citit titlul? Asa muuulti? Naaais.

Imi displace Iarna. Imi displace frigul.
Stiu ca am mai scris o data despre Primavara, dar nu prea imi pasa. Am scris despre rabdare, dar nu mai am. Sunt aproape de imaginea copilului obraznic care bate din picioare si urla: "Acum, acum!... 'couse I will kill you...".
Pai, in puii mei (aia pufosi, galbeni si cu gene lungi) cat mai trebuie sa suport?! Am fost draguta, n-am emigrat, dar nici nu mai rezist mult.

Azi ma mint. Ma uit la poze cu "la mare, la soare", desi vad soarele sclipind prin geamul biroului, face treaba asta de 2 zile . Se falfaie intentionat, dar eu stiu ca are dinti...

De ce sunt extraordinara? Din vaste motive, dar cel mai motiv este acela ca vara nu am rabdare sa stau la plaja. Si cum da frigul, cum vreau caldura. Tipic, nu?

Pentru ca nu pot sta mai mult de 5 minute linistita:
- am incercat sa citesc carti, pff! Error! Rezist cel mult jumatate de ora.
- am incercat sa ma balacesc, fac pe rata un pic si gata.
- am incercat sa ma joc volei, m-am accidentat (dar tot imi place).
- am incercat sa ascult muzica, mi s-a facut somn.
- am incercat... de fapt n-am mai.
Imi e clar ca nu-s facuta sa stau ca pupaza la soare. Natura ma ajuta chiar daca nu ma chinui. Traiasca-mi pigmentu' pielii! (suna a injuratura sau mi se pare?)

Postul asta e un mare OFFFFF.

Am citit aici, aici si aici ca inspectoratul scolar din Cluj a facut un parteneriat cu clubul Bamboo, varianta de Cluj, ca toti elevii din oras sa poata intra, pe baza carnetului de elev in fiecare duminica intre 16-23 cu doar 10 lei. Ooo, ce duios! Cum de nu s-a gandit Becali la asa o fapta buna?

Ei vor fi supravegheati de personalul localului si nu li se vor servi bauturi alcoolice. De cine? A, de astia despre care s-a scris in presa ca s-au batut. De ce s-au batut? Ca nu au primit salariul. De ce s-a facut parteneriatul? Din lipsa de clienti. Mwahaha. Ce am mai ras.
Eu nu stiu cum vedeti voi un licean, dar eu stiu clar ca nu il poti lasa intr-un club, fara ca el sa nu-si faca de cap. Asta include un pic de alcool si dupa partea pe care ei au invocat-o, adica "socializarea", bineinteles ca asa se va intampla, dar probabil dupa modelul asta: se bea la masa, se socializeaza prin toalete.

Dialog intre Ghit'sor, fiu-mio si moi, bruneta:
El: Mami, mami, maine d-na diriginta face lista cu elevii care merg in Bamboo. Ma laaasi?
Hai mami, ca nu facem prostii, mergem mai multi, si fete si baieti, nesupravegheati de profesori, doar de personalul localului, care probabil are un target de vanzari si de-abia asteapta sa ne vanda suc de portocale si muuulta gheata.
Eu: Dar imi promiti ca o sa fii cuminte?
El: Da, mami. Cum dracu sa nu fiu? Adica, eu, baiatul tau ascultator, care are numai septe si opt pe linie din clasa a doua si a implinit 18 ani de trei zile? Hai tu, mama. Asa ma stii? Doar seman cu tine, cuminte si rational.
Ea: Ai dreptate, fiule. Semeni cu mine, nu cu tac'to. Ai voie, du-te. Hai, sa te pupe mamaaaa!

(Dialogul este un pamflet, pe fiu'mio nu il cheama Ghit'sor, de fapt nu-l cheama deloc si nici nu o sa fie asa Bou.)

Nu-i asa ca ii cel mai tare banc pe anul asta?

Mancarea ma face fericita, desi n-am asa multe kg ca sa imi sustin afirmatia si nici nu e subiectul de pravalageala.

Azi ca si ieri, am motive sa ma simt compliiit, nu cumplit. Mi-am omorat niste pitici. Mwahahhaha. Creierul meu e mai putin populat. Uhuu. Vorba aia, bine ca nu m-a prins primavara.

Brunette e obraznica si are talentul ala de a gasi cuvintele "potrivite" pentru a spune ceva total deplasat si ne-la-locu'-lui exact cand te astepti mai putin. De obicei se termina cu ceva par ridicat pe sira spinarii, dar nu pe al ei.
Uneori iti vine sa o strangulezi incet, dar nu te lasa inima... asa e ea impiedecata si probabil ca daca ai face-o, in timp ce plamanii ei ar primi tot mai putin aer, o sa iti zambeasca (sau poate o sa-ti sopteasca: "ia-mi un caineeeee"! Zic si eu).
Asa e ea, mai diferita... dar nu cauta decat fericire si norocu ei e ca incepe sa inteleaga acum si nu peste inca 20 de ani, ca tine doar de ea. Ii place perfectiunea, adica ceea ce crede ea ca defineste. Si se incapataneaza sa indese un patrat intr-un cerc, ca bouuu'... ca altceva nu stie, adica nu stia.
Ea a fost si in rolul patratului odata si in prostia ei, s-a indesat singura in cerculet si dupa se mira de ce nu sta confortabil. Si ce credeti ca o facut? S-a hotarat sa devina un triunghi. Observati ca deciziile proaste curg... a incercat toate variantele proaste si acum a ramas cu alea bune. Era cazu'.

Sa revin la persoana I, singular. Deci eu, subsemnata, bruneta cu atitudine ma declar... relaxata.

SUNT: O combinatie intre copil obraznic si femeie cu mofturi

AS VREA: Sa fiu mai egoista fara sa ma gandesc ca sunt

PASTREZ: Toate gandurile pe care le-am asternut pe hartie de pe la 12 ani

MI-AS FI DORIT: Un catelus si ceva mai multa rabdare

NU IMI PLACE: Sa mananc tot din farfurie

MA TEM: De implusivitatea mea

AUD: Numai ce imi place

IMI PARE RAU: Ca nu stiu sa imi tin gura, de fapt nu. Chiar nu imi pare

IMI PLAC: Sms-urile de Noapte buna

NU SUNT: Blonda

DANSEZ: Doar cand am chef

NICIODATA: Nu las mandria sa intervina cand nu e cazul

RAR: Gatesc

PLANG: Tot cand nu trebuie

NU SUNT INTOTDEAUNA: Punctuala

NU IMI PLACE DE MINE: Chiar crezi?

SUNT CONFUZA: Numai cand ma "freaca" el la creier

AM NEVOIE: De liniste, singuratate si atentie. Combinatie ciudata, dar adevarata

AR TREBUI: Sa zambesc mai des

O pasez Sophiei si #1.

Oamenii asta fac.
Cu totii avem asteptari de la cei din jur si chiar de la noi. Eu, una, sunt pe dinafara la capitolul asta (sau cel putin asta e concluzia recenta, nu-s eu genul realist sau ceva...) si n-am sa ma invat probabil niciodata, ar insemna sa ma schimb, sa nu ma implic si sa fiu impasibila. Sa nu visez, sa nu imi doresc, sa nu cred. Imi e mai usor sa plec decat sa devin ceva rece.
Oamenii-s egoisti si rai ca dracu' sau dimpotriva. Eu nu fac exceptie.
Mereu gasim metode de a ne gandi prima data la binele personal, la ce ne-ar face fericiti. Iar cateodata, ne miram cat altruism zace in noi.
Oamenii se ascund si tac sau vorbesc aiurea.
Din momentul in care devin cat de cat constienti de ceea ce pot fi, ei incep sa cladeasca o imagine, o personalitate, o persoana pe care ei insusi sa o admire. De astia suntem multi, dar nu avem mereu aceleasi gusturi si nici macar unicitatea nu ne face neaparat folositori.

Anul asta de Valentine's Day am fost la nunta. A fost frig, al naibii de frig. Am simtit minusul din fata celor 3 grade pana in ultima celula. Nu, n-am ramas fixata, dar e de mentionat.
M-am trezit la 6 dimineata. Eram inca mahmura dupa concertul la care am fost cu o zi inainte. Bere gratis in Atrium, cu alti doi prieteni si jumatatea meu. Seara a inceput usor, de la stat pe scaun cu un pahar de vin rosu la o poveste - la dansat in picioare, aplaudat si ranjit larg si nu spre scena (ce-o imbatranit/ chelit solistu'). Cadoul a fost placut si distractiv in acelasi timp. Cred ca si lui i-a placut. Si ca sa ma laud, ca doar sunt femeie, am primit si un parfum (dar cu o luna inainte de eveniment) - Incredible me, de care sunt foarte incantata. Miauuuuuuuuuu.

Si cum ziceam am fost la nunta si m-am trezit foarte devreme, iar dupa vinul din seara precedenta combinat cu masa de la ora 12:00 am, stomacul meu era un pic sensibil la miscarile bruste. Pana sa ajungem la mire, ne-am distrat in masina pe subiectul "sa nu lesini". Legatura? La nunta la care am fost ultima data, era sa lesin. Am sarit doar peste partea cu intinsul pe jos, pentru ca am fost inspirata sa iau un loc. Imaginati-va domnisoara de onoare iesind din linia - mire, mireasa, preoti etc., pasand lumanarea... si atragand toata atentia asupra ei. De doua ori. Am avut curajul nebun sa mai incerc o data, iar efectul a fost acelasi.
Problema? Lumanarea, care era foarte grea si imi consuma tot oxigenul ca sa arda. Flacara avea cativa cm, afara era vara... suficienti parametri pentru un mic dezastru. Partea jenanta a venit dupa, cand toata lumea era preocupata de mine, cum ma simt si daca sunt bine. Sa zicem ca nu-i chiar metoda mea de a cere atentie.

Dupa cateva scenarii, am ajuns la concluzia ca daca d-ra de onoare vomita pe mireasa e mai nasol... ca lesina, nici nu-i asa mare lucru, doar daca se loveste la cap si moare.
Deci... caut idei ticnite de stricat nunti. Aveti inspiratie?

P.S. La nunta m-am distrat foarte bine, a fost una reusita. Poate revin cu o poza :)

sau Scriu despre nimic si il fac sa para interesant, asta mi-a spus ieri un prieten la suc.
Bon. Compliment, de fapt dublu compliment, ca doar ma citeste... probabil dupa Ziarul Financiar, dar ma multumesc si cu atat.

Eu, nu doar politicoasa, il asigur ca asa cum eu am anumite calitati si el are anumite talente.
Stiti ce imi raspunde?
"Nici nu ma indoiam" - Ha!
M-a amuzat teribil modul in care a spus-o.

Nimicul de azi sau ceva-ul, e franchetea.
Modul in care uneori nu ne ascundem dupa cuvinte, modestie sau altele.
Eu aleg metoda asta si ca de obicei ceea ce mie imi place, altuia ii fac! Clar ca sunt criticata pentru diplomatia mea inexistenta, dar... nu ar fi mai simplu sa spunem ceea ce intr-adevar credem? Lumea ar fi un loc mai "curat".
Unora le place bullshitul, mie nu imi mai pasa ce le place sau nu.

Acum cateva zile am primit o invitatie la o cafea. Complimentul, invitatia si refuzul (asta a fost contrapartea subsemnatei - intr-un mod cat se poate de elegant, am sugerat subtil prezenta TA), dar am apreciat sinceritatea lui. De ce sa te chinui, nu ai invatat nimic din reclamele pentru Sprite?

P.S. Cola is my addiction.

Later edit:
R.P 12:29: si apropo, azi te-am citit inainte de zf...:P

Suntem invatati de mici ce e bine si ce e rau. Teoretic.
Practic ni se spune ce sa facem si ce nu, chiar daca uneori unele fapte nu se incadreaza in categoriile precizate.

Ati auzit si voi textele:
"asa nu, numai bebelusii fac X lucru"
"asa nu , acum nu mai esti un copil"
"asa nu, acum esti o d-ra" sau varianta pentru sexul masculin.

Bla, bla... luati de aici.

Nu stiu ce efect are la voi muzica, dar la mine fiecare piesa e legata de o amintire.
Azi ascult Steve Vai si Joe Satriani. Ma relaxeaza, ma inspira, cand le ascult muzica simt. Probabil ca alaturi de Cohen, ei sunt cei pe care ii consider preferati.
Pe ultimul l-am vazut in concert la Bucuresti.

"I am all that you wish to be,
It’s always been just you and me,
’Cause I’m Your Secrets" (Steve Vai)

Piesa aici.

Exista o diferenta intre cele doua concepte sau sunt sinonime?
Cred ca "a agata" e simplu. Nu ai nevoie de multe calitati. Doar de un decolteu sau o fusta mini, de un zambet de papusica. Aproape oricine poate fi agatat si poate deveni la randul lui o prada. Aici totul se desfasoara pe considerente fizice. Mie nu imi plac lucrurile simple.

A cucerii inseamna si ceva implicare intelectuala.
E jocul de-a soarecele si pisica. A cucerii inseamna mai mult decat ceea ce tine de fizic, de intelect... presupune o conexiune intre cei doi. Ceva ce ramane, sub o forma sau alta, sub forma unui zambet sau a unei priviri. E diferita.

Leo Buscaglia, the writer, once held a contest. It's purpose was to find the most compassionate child. The award was won by a child who did this:

The little child had an old neighbor, whose wife had died just recently. When the child saw the old man sitting in his yard, went to him and sat in his lap. When the mother asked her child what he had told to the old man, the child replied: “nothing, I just helped him cry”.

Ieri seara, incercand sa imi schimb poza contului de pe wordpress, mi-am dat seama ca inca am blogul. Are ceva vechime...

Si am gasit asta: Decizie
"Oamenii au nevoie de atentie. Da. Oamenii, nu femeile. Nimeni nu poate fi fericit cand se trezeste, zilnic, singur in pat, asa cum a adormit. Cand nimeni nu-i consuma bateria aia nenorocita de la telefon, cand nimeni nu-i deranjeaza lucrurile de prin baie, cand face dus si nu pune alt prosop… Toate lucrurile astea mici si idoate care irita in mod normal, lipsesc… se duc odata cu el sau ea… in schimb, acum ai mai mult timp, mai mult timp in care sa te gandesti la ce nu a mers, la ce nu a facut si putea, la fiecare particica din relatia aia minunata, de la inceput… Fiecare lucru, te duce cu gandul la ce a fost. Dar nu iti pare rau. Nu doare decat gandul ca s-a stins asa. S-a terminat oxigenul unuia dintre voi [...]"

E ciudat sa imi recitesc gandurile.

Azi mi s-a spus ca am toate raspunsurile legate de mine. Nu ca gandesc prea mult, ca am gandit odata... am bagajul creat. Si? La ce imi ajuta?

Pana unde mergi pentru a obtine ceva?

Oamenii stiu sa fie rai. Si nu ma refer la a da o replica sau a sustine un punct de vedere propriu, ci la fapte.
La a manipula o persoana, la a o minti, doar ca sa iti atingi scopul. Am cunoscut oameni de genul asta, putini, dar remarcabili. Sunt atat de lipsiti de scrupule, incat devin fascinant de urati in lumina asta...
Cred ca exista bunatate in fiecare din noi, chiar daca unii o tin inchisa in cel mai intunecat colt... sa nu zic strafund...

Dale Carnegie spunea ca suntem evaluati si clasificati in functie de ce facem, cum aratam, ce spunem si cum o spunem. As completa: si cum facem.

Subsemnata poate fi rautacioasa. Dar nu e fara motiv si dincolo de limitele bunului simt. Nu-mi plac mimozele si nici atitudinea de macho, nu-mi plac oamenii care nu-si asuma responsabilitatea pentru ceea ce zic, nu-mi place nimic din ceea ce umbreste frumusetea unui om.

Cand inseamna Primavara?
(pe principiul cand e ora 5)
Primavara e cand mutam patratelul rosu pe 1 Martie, imi explica ea, mie, cu rabdare.

Anul asta astept sa infloreasca pomisorii, sa imi pun ochelarii de soare, sa mai renunt la ceva haine si sa ma deplasez 100 de metri fara sa ma gandesc ca deja mi s-a inrosit nasul de la frig. Si mai am 2 motive... unul crem si unul gri. Amandoua incep cu Z. Big zmiiile.

M-am tot gandit cum ar fi sa am 80 de primaveri (stiu, sunt generoasa cu mine) si sa imi dau seama ca mi-am irosit din timp cu lucruri mai putin importante. Mi-as dori la varsta aia sa fii profitat mai mult? Poate nici nu imi trebuie atat.

Uneori cand zic "de-abia astept", imi vine in cap gandul ca ar trebui sa o iau incet, sa traiesc momentul de fata, primavara oricum o sa vina... Nu?
Am incercat sa nu ma grabesc cu nimic, sa le las pe toate la timpul lor... sa am rabdare. Din pacate nu sunt atat de slefuita in coltul "rabdarii"... si nici nu fac click odata cu restul lumii. Eu s-ar putea sa imi doresc un tatuaj si la 81 de ani. Il fac in talpa. Asa evit treaba cu "il fac pe umarul drept la 20 si il am pe genunchiul stang la 80". Nu te rade, ca nu-i frumos!

Viata mea e ca mine, rar roz... in obraji, departe de a fi perfecta, un pic messy si trecatoare. Dar nu e decat ceea ce eu am creat, consecintele faptelor mele, pe care mi le asum la finalul zilei.

Sunt destul de relaxata, atat de relaxata incat dimineata nici nu imi suna ceasul. Ma joc... pariez pe faptul ca o sa ma trezesc si castig mereu. Cu mici delay-uri... in zilele proaste. Intarzai pentru ca eu nu ma grabesc. Sunt constienta ca sunt asteptata, dar e modul meu subtil de a-mi creste nivelul adrenalinei, fara sa fac bungee-jumping. Daca vreau, pot sa fiu acolo la timp. Asta e ceea ce face diferenta. Singura mea alarma e pentru pastila, cu aia nu ma joc.
Nu am o problema cu trezitul. Pur si simplu nu imi place sa sar din pat. Am nevoie de timp, sa ma obisnuiesc cu ideea. Cand aveam vreo 5-6 ani nu ma ridicam pana nu imi primeam "portia de ras". Zilnic, ai mei faceau cu schimbul... care sa ma gadile. Asa imi incepeam eu ziua, cu gura pana la urechi. N-am fost asa rasfatata!
De ce m-as trezi cu 10 minute mai repede, cand poate in decursul zilei o sa pierd 20? Si nu din cauza mea, din cauza altora. Dupa calculele mele nu merita deranjul.

Nu mi-as schimba viata, eu cred ca e frumoasa in imperfectiunea ei. Uneori ma simt norocoasa si asta nu stiu daca intr-adevar tine de mine. Ma plac si imi plac lucrurile de care am parte. Pot sa imi umplu fila vietii cum am chef, e doar o chestie de dorinta si de determinare - cel putin asa mi-ai spus tu. Invat zilnic si gresesc la fel de des. Nu imi e frica sa recunosc cand o dau in bara si nu as sta niciodata indiferenta daca ceea ce fac sau zic aduce posibilitatea de a pierde pe cineva drag. Sunt mandra, dar nu idioata.

Viata nu e creata doar de noi. Toti cei pe care ii lasam sa ne cunoasca aduc ceva. Uneori ceva important, alteori doar prostii. Ideea e ca noi ii alegem. Singurul care ne-a ales a fost D-zeu. El ne-a daruit-o. Nu cred ca avem undeva scris ceea ce o sa ni se intample. Daca el ne-a aratat ce e Bine si ce e Rau, de ce ne-ar trasa si drumul? Nu. El nu ar alege pentru noi ceva Rau, El doar ne mai rupe mufa din cand in cand, iar atunci e momentul sa facem mici schimbari...