Sa nu mergi niciodata odata cu valul, incearca sa fii mereu pe el.

Asta era ce imi repeta unul din profesorii mei de mate. Era un tip cu un zambet imens, care traia cu intensitate fiecare cale spre solutia problemelor. Imi aduc aminte ca atunci cand se gandea la o rezolvare tragea din tigare ca un flamand, apoi expira imprastiand fumul in largul camerei. Veneam de la meditatii cu hainele imbacsite, mai rau ca dupa o noapte de club. Era un tip care locuia singur si avea o pisica la fel de stinghera ca el. Nu-mi aduc aminte sa o fi mangaiat vreodata. Statea cuminte si torcea, plictisita probabil de atata geometrie si algebra...

Am plecat de la lucru repetand faptul ca sunt plictisita, dar nu in sensul ca stau si ma joc Solitare, ci pentru ca imi dau seama ca vreau si astept cu nerabdare sa se schimbe mai multe lucruri. Prezentul e definit de rutina si singurul moment in care simt fericire e cand ma urc in masina si ajung pe autostrada. E ceva cu portiunea aia de asfalt, parca imi reda libertatea... pacat ca trebuie sa virez mereu la stanga.  

Din pacate suna asa cum suna: real. Nimeni nu isi doreste cu adevarat sa fie doar unul din boii de la caruta.

Astazi am aflat de un accident rutier si-s cam intoarsa pe dos. Nu cunosteam persoana, doar munca lui si ce a construit in ultimii 20 de ani. Sunt impotriva vitezei exact din acest motiv, ca intr-un moment judecat gresit se poate termina totul. Si pentru ce? Ca sa scutesti 15 minute?!

Cei care ma cunosc mai bine, stiu ca sunt cu capul si am tendinta sa fac "instructajul" inainte de orice drum mai lung: "sa conduci incet", "sa-mi dai beep cand ajungi", "nu te urca la volan daca ai baut un pahar de vin" etc. Imi aduc aminte ca la un moment dat renuntasem si eu la centura in semn de protest pentru a convinge pe cineva ca sa o poarte... iar acum am zile cand nu mi-o pun pentru ca imi e lene. Da, foarte smart din partea mea.

Ideea e ca atunci cand suntem la volan nu ar trebui sa ne gandim doar la noi sau la cei pe care ii avem ca pasageri, ci si la cei care asteapta beep-ul ala.

Ehe... clipul asta ma face sa zambesc larg. Sunt multe imagini carora le gasesc corespondenta. Sweet :).

Tocmai mi-am inundat biroul cu cappuccino. Nu stiu ce e cu mine, dar sunt cam stangace de cateva zile.

Saptamana trecuta am inceput-o excelent. Era 8 dimineata, picura, m-am dat jos din masina si am pornit spre birou. Colega mergea in fata mea. Mult mai treaza si vesela, sare peste un melc pe care il si saluta, eu in urma ei nebagand in seama ce se intampla... CRUSH. Mda, l-am ucis. Cateva zile mai tarziu, tot pe alee, veneam eu alergand zglobiu. Al doilea melc si-a gasit sfarsitul. I knooooow! Jesus!

Mereu mi s-a parut interesant sa inteleg dincolo de cuvinte, sa descopar ceea ce nu e neaparat evident. Mi s-a intamplat deseori sa pricep mai multe decat imi doream si apoi sa ma conving ca mi se pare, insa dupa o perioada sa ajung la aceleasi concluzii. 

Prima data cand am vazut serialul "Lie to me" am fost fascinata de limbajul nonverbal si mi-am dat seama ca desi minciuna e greu de sesizat, trebuie sa am incredere in instinctul meu si chiar sa il dezvolt. De atunci daca vad vreo carte mai stralucita pe tema asta, nu ma pot abtine sa nu o cumpar. Asa am patit si cu "Secretele comunicarii nonverbale" - am citit-o cap-coada in doua ore si m-am studiat in timp ce vedeam imaginile din carte incercand sa "verific" daca imi spun acelasi lucru sau daca si in ce circumstante am reactionat asa. E un exercitiu interesant, daca va intereseaza o gasiti online.

Mai jos e un video cu Joe Navarro. Enjoy!

Eheeee, am primit de pe blogul Levender Thoughts cateva intrebari. Iata-le:

1. Dacă ai putea să intri şi să trăieşti într-o carte, care ar fi aceasta? Motivează alegerea făcută! (Dar într-un film? Dar într-un cântec?)

Pentru ca de vreo 2 anisori majoritatea cartilor pe care le-am citit au fost de dezvoltare personala, motivationale, de psihologie, de vanzari sau biografii, nu imi vine in cap nici un exemplu care sa se potriveasca cu intrebarea. Cred ca nu sunt genul care sa isi doreasca sa fie in locul altcuiva, fie chiar si ipotetic. Sunt de parere ca suntem cine suntem cu un scop chiar daca uneori ne-am dori ca lucrurile sa fie diferite.

 2. Dacă ai putea să-ţi alegi prenumele care ar fi acesta? Dar în cazul în care ai fi de gen opus? Amalia (desi nu consider ca mi se potriveste, dar mi-ar placea sa il folosesc daca as avea o fetita)/ Alin LOL

3. În ce altă ţară ai vrea să trăieşti pentru un an şi de ce?

Grecia sau Italia. Nu ma pot hotara! Mancarea, istoria, marea si amintirile frumoase ma leaga destul de strans de aceste locuri. Sa nu mai zic de mostenirea genetica (aha, strabunicul a fost grec si nu pierd ocazia sa ma laud)! Oh, astept iulie ca un copil...

4. Care e visul cel mai neobişnuit ce l-ai avut şi ţi-l aminteşti?

Can't remember.

5. Povesteşte o zi din viaţa ta imaginându-ţi că eşti un animal.

Catelus. Trezit de dimi, cersit mancare cu fatuca mea de lenes incurabil, lins farfuria... urcat pe canapea la caldurica. Atipit. Trezit pentru plimbare. Baut apa. Jucat. Nani. :))

6. Dacă ai putea trăi în pielea altcuiva pentru o perioadă limitată de timp, cine ar fi această persoană şi de ce ai ales-o? 

Vezi 1. Sunt bine asa cum sunt :).

7. Dacă te-ai trezi singur pe lume, care crezi că ţi-ar fi primele gânduri şi ce ai face prima dată? 

Cred ca as fi trista si plictisita rau. Desi nu fumez, mi-as aprinde o tigara... macar sa se termine mai rapid. 

Privesc pe geam imaginile ce se schimba precum diapozitivele unui diafilm. E insorit, padurea e stapanita de un verde greu de asortat si am senzatia ca am luat prea in serios codul galben de care ne-au atentionat meteorologii. Sper totusi sa nu ma topesc pana la destinatie. Mintea mea zboara acompaniata de albumul "Viva la vida" al celor de la Coldplay. Imi dau seama brusc ca pot spune ca ma simt bogata, desi in acelasi timp am senzatia ca am 16 ani si sunt obligata sa astept varsta majoratului pentru a intra in posesia mostenirii.

M-am saturat sa observ in jur zambete din complezenta, oameni care inconstient spera ca relatia pe care o au e mai buna decat ce au avut odata, sa aud ca va declarati iubirea si ca sunteti indragostiti, dar mintiti atunci cand vi se pare ca adevarul v-ar "dezbraca" de putere in fata celuilalt. Halal dovada de incredere.

Citeam weekendul trecut cartea "Dragostea dureaza 3 ani" de Frederic Beigbeder. Mi-a imprumutat-o cineva si trebuie sa recunosc ca  m-am simtit revoltata de titlul ei, dar cu rasfoirea paginilor m-am emotionat, am ras si m-am intristat gandindu-ma ca unii nu au puterea sa lupte pentru ceea ce simt, iar in final am ajuns sa o recomand ca o lectura usoara, dar frumos construita. 

Un scurt fragment:

A fi singur a devenit o boală ruşinoasă. De ce oare fuge lumea de singurătate? Pentru că ea te obligă să cugeţi. În zilele noastre, Descartes n-ar mai scrie "Cuget, deci exist". Ar spune: "Sunt singur, deci cuget". Nimeni nu vrea singurătatea, pentru că ea îţi lasă prea mult timp pentru cugetare. Or, cu cât cugeţi mai mult, cu atât eşti mai inteligent, deci mai trist.

Daca aveti curiozitatea sa aflati ce e in spatele acestor cuvinte:

Am citit un studiu care sustinea ca 66% din oameni sufera de aceasta fobie si se refera la teama de a ramane fara telefon mobil, mai exact la limitarea accesului la tot ce inseamna comunicare internautica. Majoritatea dintre noi avem mailuri de verificat, conturi de Twitter sau Facebook active, bloguri (yeah, very important stuff) - pe care le intretinem cu sudoare si pasiune chiar daca nu avem intotdeauna lucruri interesante de impartasit. De ce ne irosim timpul cu aceste automatisme? Poate din cauza ca e cel mai comod mod de a pierde vremea fara sa ne plictisim.

Zilele astea ma plangeam de ochi, imi erau obositi. Si pe buna dreptate - minim 8 h in fata PC-ului la lucru, inca vreo 2 pe acasa... plus ca butonez telefonul in fiecare minutel liber. Azi de exemplu am mancat in timp ce ma jucam Haunted Manor, iar de dimineata nu m-am ridicat din pat pana nu am citit ziarul. Sunt dependenta, iar faptul ca am un smartphone care imi ofera posibilitatea sa fac o groaza de lucruri... nu ma ajuta deloc. Dar cred ca ma resemnez. Am si eu dreptul la vicii, mai ales ca m-am cam lasat de cafea, Cola si junk food.

Atunci cand ne simtim lezati sau cand o persoana nu se ridica la inaltimea asteptarilor, reactionam. Memoria noastra devine brusc foarte buna, ba chiar furnizeaza informatii noi pe care pana in acel moment nu le-am fi luat in considerare in caracterizarea lui X. Parsiv si nesanatos. 

De cateva luni bune mi se tot spune ca oamenii sunt diferiti si ca atunci cand incerc sa inteleg o situatie nu trebuie sa ma raportez la mine. Pana acum munca de convingere nu a dat rezultate, insa daca mi se mai repeta vreo 2 anisori... cine stie? Poate ma transform intr-un Gandhi mic si mult mai aratos :))

Lasand gluma la o parte, imi plac cuvintele astea. Sunt foarte bine alese :).

Ieri seara am fost la sport. Dupa cum spuneam, am gasit o sala foarte aproape de mine, atat de aproape incat n-am nici o scuza sa nu ma duc. Deocamdata merg de doua ori pe saptamana pana ma reacomodez cu efortul. Sedinta dureaza 90 de minute si facem si step aerobic, dar si pilates. E destul de solicitant, iar eu am o rezistenta peste medie sau cel putin asa imi place sa ma laud. Nici pe scaunul de la birou nu mai stau confortabil... visez la o ora de masaj. Sunt atat de praf incat daca respir adanc imi simt muschii de pe spate :)). Lovely, inseamna ca functioneaza!

Imi place aici pentru ca: e aproape, au program de luni pana sambata (foarte flexibil), pretul abonamentului e decent, iar antrenoarea e tare draguta. Singurul ei defect e ca imi spune Alinuta. Diiii ce, Doamneee? :))

De foarte multe ori ma conectez la Internet si imi doresc sa citesc altceva decat lista de site-uri/ bloguri pe care le vizitez constant. Vreau sa descopar lucruri noi, idei si concepte diferite... Mi se pare stupid sa avem acces la atata informatie si sa nu "ajungem" la ea.

Pentru mine Stumble Upon e o metoda anti-plictiseala. Detalii aici.

E simplu: faceti un cont (desi e posibil sa mearga si fara), selectati domeniile preferate si apasati butonul de Stumble. O sa va placa daca sunteti genul care spune: surprinde-ma...