When you feel comfortable you are blind. You miss opportunities, you miss life :).
E noua revelatie. Atunci cand iti gasesti un cuib, unde e cald si bine, unde poti adormi cu zambetul pe fata... vei dormi. Uiti de tine si de ce se intampla sub creanga ta. Nu mai experimentezi si nu o sa mai vrei sa-ti exersezi zborul.
Zonele de confort ne dau stabilitate, dar ne fura din orizont. Acesta se ingusteaza si devine infinit de mic, chiar daca nu vrem sa recunoastem asta. E greu sa facem primul pas si nici macar la al 5-lea nu vom pasi plini de siguranta, insa la un moment dat o sa realizam ca in directia noastra mai merg si alti oameni, descoperim ca ne descurcam in situatiile intalnite, iar in final parca toata schimbarea asta nu mai pare asa seaca ca la inceput. Devenim din nou curiosi, entuziasti si increzatori. Si da, nu-s toate roz. Pana la pasul 10 e posibil sa facem febra musculara sau intindere, dar dupa 3 km o sa avem niste picioare sieeecsiiii... si o sa merite. Trust me.
P.S. De fiecare data cand sunt pe punctul de a ceda, ascult Thunderstruck. Pentru mine face minuni.
Postări
nicey nice. exercitiu de normalitate. mi-a placut. am bagat la cap :)
RăspundețiȘtergereSuntem 2 pana acum.
RăspundețiȘtergerechestiunea cu zona de comfort îmi aduce aminte de două lucruri:
RăspundețiȘtergereBinele e duşmanul mai-binelui: da, când ţi-e suficient de bine şi te simţi suficient de comfortabil, te mobilizezi mai greu spre ceva mai bun...
Să ştii la ce înălţime să-ţi pui ştacheta! Dacă e prea jos, îţi satisfaci comoditatea, să ai scopuri uşor de îndeplinit, fără să te deranjezi prea tare, fără să progresezi prea mult... Dacă ştacheta e prea sus, ca să te fereşti de frustrarea unui eşec, îţi zici ceva de genul "oh, dar oricum ar fi fost imposibil, era prea de tot"... şi nici măcar nu mai încerci să sari... rămâi în zona de comfort...
Eu cred ca in momentul in care esti pregatit sa pleci din zona "safe", stii si pana unde sa ridici stacheta. Oamenii nu se mobilizeaza de pe o zi pe alta si nici nu o fac inainte sa analizeze foarte bine traseul. Daca esti impins si nu vine de la sine, o sa fii frustrat pentru ca nu tu esti cel care indica pana unde trebuie sa te ridici... si pornesti cu stangul. La fel, daca vine partial de la tine... o sa incepi incet, dar superficial, doar pentru impresia artistica :).
RăspundețiȘtergereWhat heyday isn't today?
RăspundețiȘtergere