Una din intrebarile pe care reporterii le adreseaza intr-un interviu personal este: Regretati ceva? Raspunsurile difera si sunt formulate in functie de numarul de circumvolutiuni ale intervievatului, insa in esenta, majoritatea se rezuma la un "nu" motivat. Imi place sa ascult justificarea si sa urmaresc gesturile care insotesc cuvintele la marea "parada"; acestea tradeaza sau sustin adevarul.
Parerea mea e ca in orice esec, fie acesta si asumat, ego-ul tau nu are cum sa nu fie lezat. Cui ii place sa piarda? Un "nu" pur nu poate fi real, cu atat mai mult atunci cand realizezi ca puteai sa procedezi in alta maniera, poate mai calculata si mai buna decat cea incarcata de emotii si subiectivism. Insa chiar daca esti un om cu toate tiglele pe casa, tot nu ai garantia minimalizarii pierderii... pentru ca totul e in miscare (uneori din cauza vantului care bate fix in directia opusa dorintelor tale).
If you are explaining, you are losing.
J. C. Watts
P.S. De prin aprilie. Am hotarat ca merita sa ajunga pe retina voastra :).
Feedback-ul tau