2015 a inceput cu un nou pas spre confortabila monotonie la care aspira toti viitorii pensionari. Am gatit si am stat in jurul mesei. O seara placuta, de care aveam nevoie si nu stiam cum sa o mai multiplic. Drept dovada, undeva pe la milocul lunii ianuarie am plecat in Austria la ski. A fost prima gura de aer pe care am luat-o dupa o perioada stresanta la job; m-am simtit ca un inotator care se avanta intr-o mare pe care nu o cunoaste si e surprins de adancimea gropii in care a disparut. O saptamana in care fiecare km de partie parcurs echivala cu un gram de libertate. Mi-a facut incredibil de bine scurta vacanta, lucru care s-a vazut fizic si mental in saptamanile care au urmat. Lunile februarie, martie si aprilie m-au tinut ocupata, insa in acelasi timp am invatat sa iau pauze. E sfarsitul lunii Mai iar eu va scriu de pe o terasa pe care am revenit cu pretul tuturor zilelor de concediu. Da! Toate 21. Stiu, nu e nici macar jumatate anului, insa nu ma compatimiti. Am luat decizia sa imi ofer si mai mult timp renuntand la locul de munca actual. Nu a fost deloc usor, insa mi-am dat seama ca e pacat sa imi dedic 8 ore din zi (din propria viata) unui job pe care il pot relua cu succes in orice alt loc... asta daca o sa mai vreau sa lucrez pentru altii. Inca ma decid. Un card alimentat constant nu ma poate cumpara atat de usor.

Eu cred ca atunci cand suntem nefericiti cu o situatie, avem MEREU optiunea sa facem ceva in privinta asta sau sa ne plangem de mila. Schimbarea genereaza noi oportunitati.

To be continued... with enthusiasm! 

In urma cu vreo 4 anisori, viata mi se schimba incet-incet, iar eu nu ma impotriveam. Am simtit doar ca trebuie sa iau o pauza de la planuri si sa merg "with the flow". Nu aveam o directie si nici nu imi doream una. Aveam doar chef sa fac ce vreau, iar in perioada aia am scris "Natural". Inca imi aduc aminte dimineata in care imi rimelam genele... era o zi de ianuarie. O zi in care am decis sa ma focusez pe viitor si sa imi las prezentul sa se noteze cu penite de aur si doar de scriitori uscusiti. Iar de aici, totul a decurs natural pentru prima data.

Eu nu sunt genul care crede in coincidente, insa atunci cand lucrurile se aseaza MEREU in favoarea ta incepi sa iti pui unele intrebari. Daca vroiam soare, aparea. Singurul lucru pe care nu il puteam cere era TIMPUL. A trebuit sa stau la coada in spatele lui si sa imi astept viitorul. Nu mi-a placut, m-am revoltat de n ori, insa a fost o lectie de rabdare pe care trebuia sa o invat. 

Acum, dupa atat vreme, ma declar mai inteleapta si mai fericita. Motivele sunt simple si de neimpartasit, insa ce stiu e ca imi lipseste un amanunt. Aceea energie care "lega" totul are ceva sa imi transmita si o face de fiecare data cand imi "ating" originea. Coincidentele curg in alt ritm, insa e nevoie de actiune si reactiune pentru a dezlega misterul :).

#WU

Am revenit online, iar ca sa marchez acest moment nu pot decat sa va aduc in playlist o noua piesa. Dar va rog, simtiti ritmul si atat :)