The future was a second ago...

In mintea mea trecerea dintre ani inseamna un inceput, dar de fapt nu e decat o noua sesiune de zile pe care o sa le strecor in punguta trecutului... incet, incet...
Anul asta sper sa-mi folosesc timpul intr-un mod mai intelept, sa ma organizez mai bine, sa imi duc proiectele pana la final, sa IMI folosesc timpul.
Prin 2002, probabil din plictiseala sau lipsa de ocupatie si mai tarziu din dorinta de a fi altfel decat gloata, cautam metode pentru a-mi face upgrade-uri si nu, nu erau fizice.

Imi facea placere.

In ultima vreme am uitat sa IMI acord propriul timp. Vreau sa ma trezesc din nou, stand vara pe pat, cu geamul deschis si ochii atintiti pe tavan... gandindu-ma la diferenta intre EU si EU. Imi place sa ma vad crescand si urasc sa imi iroseasc timpul cu lucruri pe care le gasesc stupide. Anul asta sunt entuziasmata si nu pentru ca va fi un an mai bun, dar vreau sa il fac anul "MEU".

Vreau sa fiu egoista, cand e cazul. Nu o sa uit ce spunea Einstein: "Life isn't worth living, unless it is lived for someone else", dar... trebuie sa bifez si asta, pe langa misterele tacerii, rabdarii si diplomatiei. Pana acum am invatat ca nu o sa fiu niciodata ceva ce altii si-ar dori, desi ma pricep la respectarea cerintelor din fisa postului. Nu o sa pot arunca un compliment decat daca il meriti. Nu am fost un copil crescut in sera, nu m-am jucat cu papusi, am refuzat sa invat pozitia pe portativ a notelor din clasa I pentru ca nu ma vedeam la Conservator si m-am ales cu premiul II. Dar sunt mandra de mine. Nu o sa las fetita baietoasa din mine sa uite ca a fost copil si sa intre din nou in tipare, doar ca sa ii faca pe altii fericiti...

Vreau sa citesc mai mult, sa pierd mai putin timp cu ochii in laptop, sa zambesc mai des, sa renunt la tot ceea ce nu imi e necesar... si sa ma apuc iarasi de fotografie, de scris... o sa am un an greu... probabil ca la cat de obraznica-s o sa imi sfidez pana si mintea.