Anul trecut am fost pentru prima data la sala, dar nu m-am dus decat o luna. Saptamana asta am bifat de doua ori actiunea, inclusiv acum vreo ora. Am venit acasa ca un robotel teleghidat.

Sala este la 5 minute de mine, nu costa mult, iar doamna care lucreaza acolo este amabila si prietenoasa. Mai mult nu pot cere.
Azi m-am trezit pentru cateva minute singura si pentru ca nu reuseam sa deslusesc tainele unui aparat, dupa vreun minut de amuzament, un domn m-a intrebat daca ma descurc. Ce puteam raspunde? /:)
Ideea e ca eu vroiam un pic de asistenta, dar m-am trezit cu un antrenor. Timp de 50 de minute a avut grija ca lucrez fiecare muschiulet, ba mai mult, mi-a dat si cateva ponturi. Presimt ca ne vom mai intalni, la cum arata, cred ca e zilnic la sala... de vreo 20 de ani incoace!

E important sa-mi tonifiez muschii pentru ca in cativa ani nu o sa mai am avantajul tineretii, dar am un motiv ascuns pentru care vreau sa continuu: starea de bine. Inca de anul trecut am observat ca ma relaxeaza. Zambesc mai mult si sunt mult mai calma. Iar astazi chiar aveam nevoie sa ma resetez si sa fiu zen. Cei cu joburi probabil ma inteleg.

Astazi ii fac un pic de reclama surorii mele. A postat cercelusi noi pe blogul ei si merita sa vi-i arat si voua. Aici gasiti mai multe modele.

Si daca tot sunt la capitolul asta, nu uitati de www.posterland.ro 


Va reamintesc ca in fiecare miercuri, daca va tin plamanii si participati la karaoke in Oldies Pub, aveti sansa sa castigati un poster de la ei.

Am primit acum ceva timp o leapsa de la Mihaela, iar reactia mea la titlul acesteia (De ce e viata mea bestiala) a fost una restrictiva. N-am vrut sa scriu pe tema asta pentru ca nu consider ca am o viata bestiala si in nici un caz nu as alege cuvantul asta pentru a o caracteriza.

Viata mea e Frumoasa si cand spun asta o privesc per ansamblu. Sunt fericita. Am zile pline, satisfacatoare, obositoare, unele presarate cu nervi, altele cu zambete. Dar cel mai important lucru e ca stiu ca nu mi-as dori sa fiu in alti pantofi, desi uneori probez si alte modele. Decorul e singura variabila pe care o voi inlocui.
Nu-s perfecta, n-am doar calitati, dar ce am, e doar meu. Poarta amprenta mea. De la lucruri la cunostinte, la tot. Iar din aceasta cauza imi permit luxul sa fiu eu insami, chiar si in momentele de slabiciune. Prefer sa imi exersez imaginatia in alte domenii.

Nu sunt "calibrata" perfect, dar invat in ritmul meu. Deocamdata experimentez extremele sub numele de cod: Green.

O piesa pe care am auzit-o astazi pe Guerilla si mi-a placut :)

Desi unii barbati nu observa cand ne tundem sau cand ne luam o haina noua, altii vad ceea ce eu as numi "detalii", ca de exemplu un inel nou.
De o saptamana pe mana mea sta unul aproape identic cu cel pe care l-am schimbat, si totusi m-au intrebat 3 tipi daca ma marit sau daca l-am mai avut pana acum. Pf! Ce ochi aveti domnilor, extraordinar!

Mi se pare mie sau sunteti mai curiosi decat femeile?

Good night, you... Got cookies? :))

Belfast este o nava de razboi, transformata in muzeu si ancorata pe raul Tamisa. Cand am auzit ca o vom vizita, am fost sceptica. Nu credeam ca o sa ma impresioneze sau ca o sa-mi placa, insa in momentul in care am urcat la bord si am vazut cum era amenajata, am inteles mai bine frumusetea acestui vas. Toate incaperile erau diferite, iar personajele pareau vii. Oamenii de ceara erau imbracati in functie de munca pe care o faceau pe vas, iar camerele rasunau sau miroseau in concordanta cu ceea ce reprezentau. In bucatarie mirosea a scortisoara, la dentist se auzea albinuta, iar domnul de pe scaun urla de durere. In plus, pe langa amintiri, vasul iti da bonus un cucui :)). E imposibil sa nu te lovesti cand urci etajele sau cand le cobori. Am fost 4 si nici unul dintre noi nu a fost crutat :)).

Intr-una din zile, in timp ce ma plimbam prin curtea castelului (Tower of London) si fotografiam tot ce mi se parea mai interesat, i-am zarit pe domnii din poza. Stateau cu spatele. Am profitat.

Click, click... Oops! M-au vazut! Oare am voie sa fac poze?

Cel din dreapta m-a abordat si am inceput conversatia: de unde sunt, daca Romania a auzit de ei (haha), cum se pronunta Targoviste, din ce oras sunt, daca imi place Londra, bla bla... apoi, imi propune sa raman la castel si sa ma marit cu regele.
Zambesc. Nu merci. Avem rege.
Uite-l! (C. venea confuz spre noi, gandindu-se probabil ce porcarie am mai facut :)))
A continuat o mica negociere cu C., dar a refuzat.
Eh, ce sa zica si el? :))

Nu am de gand sa scriu despre ce atractii turistice am vazut in aceast oras deoarece consider ca v-ati saturat sa auziti de Big Ben, Tower Bridge, Buckingham, Westminster etc., in schimb pentru ca am fost rea, intr-una din zile, Cali m-a luat de manuta si m-a dus la Zoo :)) (later edit: el ar fi vrut sa ma lase acolo, dar nu primeau alinute vorbarete)

Desi am mai vazut animalute pe Discovery si Animal Planet, greu mi-a putut ascunde entuziasmul. Cel mai mult m-am bucurat cand am vazut girafele si fluturasii. In gradina exista un spatiu cam cat o camera, plina de fluturi. Zburau liberi in jurul nostru, se asezau pe noi, pe flori, pe unde apucau. Era o atmofera foarte placuta, exceptand temperatura ridicata care-ti dadea stari de lesin :D.

Enjoy the pics.