Flori de mar si note muzicale

Un sezlong din denim imi sustinea greutatea intr-una din zilele trecute. Stateam cufundata in panza albastra incercand sa imi eliberez mintea de gandurile de peste zi. Urmaream dansul a doua petale de mar care se alintau in adierea vantului si aveam senzatia ca pluteau pe ritmul muzicii care rasuna din laptop. Totul parea in armonie, si cel ma probabil, asa si era. Natura nu da gres la capitolul ambianta.

In momente de genul acesta, gasesc fericirea si e suficient de multa liniste incat reusesc sa imi aud propriul zgomot. Esenta intregului pe care il proiectam zilnic prin haine si accesorii, grimase, actiuni, cuvinte sau gesturi nonverbale. O imagine care imita ideea de sine, insa nu intotdeauna o copiaza intocmai.

La polul opus, observ zambetele oamenilor si ma intreb ce e dincolo de "perfectiunea" afisata. Unii mi se par prinsi intr-o bula de sapun care zboara precum petalele mele de mar, in armonie... pana cand ating pamantul sau o alta realitate dura. Micile drame din viata de zi cu zi ajung sa ii defineasca, sa le strice buna dispozitie si sa le agite esenta. Pe de alta parte, exista cealalta categorie, cei care reusesc mereu sa gaseasca cate un curent de aer care sa le dea aripi si inteleg ca fara adierea vantului, n-ar zbura. Nu ma intrebati unde ma incadrez eu, deocamdata descopar teoria si exersez nativ unele miscari, insa nu navighez dupa o stiinta exacta.

P.S. Sa nu uitam de marul de la care a pornit totul:

Feedback-ul tau

Back to Top