Aseara intru in casa vorbind la telefon; pe hol, mama si vecinul stateau la povesti. Zambesc, incerc sa scurtez conversatia si in final salut. Dupa cateva vorbe, ajungem la baietelul cel mic al vecinului - clasa a-1-a. Ne povesteste o intamplare de prin primele zile de scoala... inca hazlie:
In timp ce isi imbraca odrasla, il vede pe invatator apropiandu-se; acesta se apleaca la nivelul copilului si spune:
- Draga Andrei, stiu ca iti place de Safi (colega de banca), dar daca o pupi zilnic s-ar putea ca si ceilalti baieti sa isi doreasca asta; si stii cum e, nu poate sa ii pupe pe toti. Tatalui ii cade fata, mai ales ca baiatul lui e timid si nu il credea in stare de asa ceva. Incearca sa isi revina, dar pe de alta parte... se simte mandru si satisfacut ca baietelul nu o sa i-l aduca acasa pe Vasile.
Cateva zile mai tarziu in curtea scolii, asteptandu-l pe Andrei, vine un coleg de-al acestuia la el:
- Nenea tatal lui Andreeei, sa stii ca Andrei o pupa pe Safi pe gura! Vecinului i se inmoaie genunchii. Il cauta cu privirea pe invatator sperand la salvare, il observa, dar acesta ridica din umeri in semn de neputinta confirmand faptul ca e la curent cu faptele Marelui Cuceritor.
Acum dilema e ce sa ii spuna copilului. Pe de-o parte nu l-ar descuraja, mai ales ca asta micu' nu mai pleaca de acasa neparfumat!... dar si pentru ca acum ca i-a gasit punctul slab; de fiecare data cand Andrei nu e cuminte, il manipuleaza usor spunand ca Sati nu ar fi foarte incantata daca ar stii ca nu face x sau y lucru :)). Dar pe alta parte... deja se teme pentru viata lui. E nitel stresat ca o sa il bage in sedinta parintii fetitei; e in faza in care incearca sa afle cine sunt ca sa aiba timp sa fuga daca ii observa venind spre el.
Fain, nu? :)). Nu e timp de plictiseala cu smotocitii...