Cred ca una din cerintele pe care le am de la mine e sa nu devin o persoana limitata. Iar asta merge mana in mana cu rutina si confortul care se instaureaza zilnic pe undeva. Sunt constienta ca nu sunt construita ca un om aventuros care incearca mereu ceva nou, insa in acelasi timp stiu ca e vital pentru dezvoltarea mea sa o fac.
Fac planuri si raman agatate pe undeva. Scuze sa le bat in cuie, cat mai sus, le gasesc. Asa am facut si cu masajul. Am cochetat o perioada cu ideea, apoi am luat ciocanul si... POC! Dupa o vreme, cineva mai inalt ca mine, s-a ridicat pe varfuri si mi-a intins planul... iar acum nu renunt la ora aceea de relaxare pentru nimic in lume. Regasesc in ultimele luni multe exemple de genul asta si realizez cat de important este modul in care expunem o idee. Si totusi nu e suficient; e nevoie de daruirea celuilalt pentru a parcurge tot drumul.
Dar sa revin la limitare. Ganditi-va de ce va urcati in masina si mergeti pe acelasi drum pana in oras, de ce frecventati acelasi restaurant, de ce nu incercati un fel de mancare dintr-o bucatarie exotica, de ce nu cititi o carte dintr-un domeniu pe care nu l-ati fi ales in mod curent etc. Poate din cauza ca e bine in coltisorul pe care l-ati creat? Sau dimpotriva... prea rau?
Postări
Feedback-ul tau