Astazi a fost una din zilele alea pacatoase in care m-am intrebat de ce oare s-a inventat telefonul mobil. Nu-mi aduc aminte de nici o tragedie provocata de ratarea unui apel pe fix. Daca nu erai acasa sau la birou, tot ce astazi se considera urgent, in trecut putea astepta pana a doua zi sau se rezolva si fara ajutorul tau. Am dreptate sau am dreptate?

Era o dimineata de august ca oricare alta. Il asteptam pe colegul meu ca sa mergem impreuna la lucru. Tineam in mana o sticla de Lipton cu gust de piersica si priveam pe marginea cealalta a soselei. O duzina de oamenii in statia de autobuz, unul mai plictisit decat altul... isi cercetau pe rand ceasurile. Am strambat din nas gandindu-ma la tiparul in care ajungem multi sa ne incadram si m-am indreptat spre masina alba. Doua replici cu "neata" s-au petrecut, iar rotile au inceput sa se invarta. Muzica asta rasuna pe fundal... de atunci e inca in mintea mea. Ma intreb ce anume ma fascineaza atat de tare.

Intre timp a devenit un fel de soundtrack al unei calatorii anume. Daca inchid ochii revad autostrada, campul si imi dau seama ca sunt fericita.