Fixatia mea legata de Camino nu s-a sfarsit si nici nu pot sa imi explic de ce imi doresc eu sa fac pe jos vreo 800 km, insa exista oricand si alternativa cu bicicleta, ceea ce nu suna atat de complicat cu putina determinare. Pana atunci... ma mai documentez. Asa am gasit The Way. Simteam nevoia sa "vad" mai mult decat o harta pentru a-mi face o idee despre ce ar insemna. Filmul nu vi-l povestesc, va trebui sa aveti incredere in mine ca e bun si merita. Imdb / Trailer. 

Ceva ma atrage, poate chiar faptul ca nu e o destinatie de concediu obisnuita. Cu siguranta valoreaza mai mult ca toate plajele insorite pe care le-am vazut sau urmeaza sa le vad in urmatorii ani. Singurul impediment consta in perioada destul de mare in care va trebui sa ma "rup" de tot ce inseamna viata mea, familie, job, prieteni... dar mereu exista solutii! Nu vreau sa renunt la idee doar pentru ca pare complicat, tocmai asta cred ca ma tenteaza. I know, I'm a cool freak :)).

Revenind la capitolul "ce mai vizionam inainte de un somn odihnitor" - cam 20 de minute in cazul meu, va recomand cateva seriale de comedie pe care le gasiti pe vplay.ro: 

Anger Managment 

Don't Trust the Bitch in Apartment 23

The Exes

Happy endings

De dimineata m-am trezit ca intr-o vineri - lenesa si cu gandul la weekend. Am aprins televizorul si m-am uitat pentru cateva minute la emisiunea Superhomes: A Question of Taste, apoi mi-am facut o cafea in mega-cana pe care o detin. Parca as mai fi stat in pat... macar pana la 09.

Casele prezentate m-au dus cu gandul la o pozica pe care o am din concediu. Nu mai retin daca eu am facut-o sau nu... dar imi aduc aminte restaurantul si modul in care am zambit in momentul in care mi s-a aratat incaperea. Era atat de zen, naturala si simpla... dupa cum puteti observa si voi:

 

Mi-ar placea o casa in genul acesta.

Un prieten de-al meu imi povestea ca lui ii place sa priveasca oamenii. Sa stea pur si simplu la o cafea, la o masa si sa studieze persoanele care roiesc in jurul lui. La vremea aceea mi s-a parut un hobby cam ciudatel, dar de curand mi-am dat seama ca toti o facem chiar daca nu constientizam momentul "interpretarii". In fiecare dintre noi zace un mic detectiv al gesturilor, cuvintelor etc. care preia informatia si ne ajuta sa reactionam in functie de cum se afiseaza persoana din fata noastra.

Cel mai simplu exemplu e cu copilasul timid caruia ii este teama sa interactioneze cu adultii darnici sa vorbeasca sau sa se joace cu el. Il vezi tinandu-se de manuta parintelui, rozaliu in obraji si mereu in cautarea unui loc care sa ii ofere siguranta si confort. Desi la varsta lui un comportament de genul acesta e amuzant, in momentul in care crestem si ne manifestam asemanator, ni se pune eticheta lipsei de incredere. Zic asemanator gandindu-ma la orice ne da libertatea sa ne simtim in largul nostru. Cred ca e o calitate usor de pierdut daca suntem influentabili si nu stim sa ne apreciem corect, dar de asta exista etapa maturizarii...

Din nefericire pentru cei atenti (si deloc perfecti), devenim o carte deschisa. Am observat oameni care spun ceva si de fapt vor sa transmita opusul. Linia fina a minciunii se observa in ton, in actiunile constante si in micile reactii pe care nu avem cum sa le stapanim indeajuns. Cel mai usor e sa studiezi oamenii comunicativi, cei care mereu spun ca sunt extrem de fericiti, ca totul e perfect si roz... cand de fapt daca ar simti mai mult, ar verbaliza mai putin. E cumva trist si amuzant in acelasi timp, dar cand poti lucra cu materialul clientului... de ce sa nu o faci? Bine, stiu ca nu e frumos sa manipulezi si nici nu instig la asa ceva, dar pana in acel punct cred ca e doar o chestiune de talent in a prelua informatii utile (in special in business).

Revenind la prietenul asta al meu, cred ca e printre cei mai priceputi psihologi-nativi. Ma exaspereaza uneori inclinatia lui catre latura asta umana si ma fascineaza in acelasi timp dovada de control de care da dovada. E unul din oamenii de la care "fur" cu drag.

Anyway, ieri la nunta, fiind atat de multi invitati, cativa mi-au starnit interesul. A fost un deliciu sa ii vad in reactiune! Va recomand exercitiul :))

In weekend am venit la Sibiu pentru a participa la nunta unei prietene foarte apropiate si trebuie sa spun ca a fost printre cele mai frumoase mirese pe care le-am vazut pana acum. Va spun sigur ca nunta era neinteresanta fara zambetul si energia pe care o emitea. Am privit-o cu mult drag pana la sfarsitul petrecerii cand a trebuit sa conving gasca sa vina la nani. Era 3 am, tocurile de 10 cm ma omorau, iar cafeaua pe care am baut-o la 11 nu mai avea nici un efect.

Am avut o zi incarcata, mai ales ca a fost prima mireasa la care am fost sa o ajut sa se imbrace and other stuff. Imi tremurau mainile de emotie in timp ce ii strangeam corsetul :)), am fost mai ceva decat familia... dar macar eu n-am plans! Pe tot parcursul zilei am glumit in stilul caracteristic si ca sa vezi... unii au ras! In  drumul spre biserica imi imaginam ce fain ar fi ca mirele, mireasa si invitatii sa stea pe scaune si nu in picioare (tocurile ma influentau!)... iar spre fericirea mea lucrurile au stat exact asa, ceremonia avand loc la biserica evanghelica din Cisnadioara. A durat putin pe langa cea pe care mi-o aminteam la ortodocsi, dar mi-a facut placere si chiar am fost atenta la tot ce a spus preotul. Scurt si la obiect, asa cum imi place mie. Oricum, ce urmeaza dupa conteaza mai mult.

Desi am facut multe pozici, nu am decat una cu rochita mea si nu ma pot abtine sa nu ma laud cu ea. Nu-i asa ca e foarte frumoasa? :D :D :D

Later edit:

 

Aseara stateam in pat si ascultam ploaia. Aerul umed si rece imi inunda plamanii in acelasi ritm in care amintirile isi faceau loc printre gandurile prezente. De obicei in perioada asta sunt aeriana, visatoare si nu prea duc dorul soarelui. Acum tanjesc dupa frunze aramii, multimi de oameni cu umbrele deasupra capului, adierea vantului si plecari la munte. Carti frumoase citite in liniste, pe o terasa in aer liber sub lumina cerului, inconjurata doar de caldura puloverului si de mireasma cafelei proaspat turnata in ceasca. Ce lipseste? Cohen. Vreau sa il revad...

O piesa pe care am auzit-o acum vreo doua saptamani pe o terasa... Enjoy! :)

In weekend am venit acasa si mi-am dat seama ca mi-a fost dor de Sibiu insa tot n-am avut senzatia ca as vrea sa raman, desi a fost ataaat de bine. Incepand de la mesele mamei si prezenta familiei, continuand cu plimbarile prin oras sau revederea prietenilor, am realizat ca imi place mai mult postura de vizitator/ musafir chiar daca ma tine pe drumuri.

In ultimele 72 de ore am fost tot pe picior de plecare si in mod miracolos am reusit sa prind trenul atat la dus, cat si la intorcere. Vineri am lenevit pana in ultimul moment si ca sa intelegeti ce inseamna asta, inchipuiti-va ca eram la coada de bilete (a treia) si in fundal se auzea: Trenul xxxx spre Sibiu pleaca de la linia 4. Va rog sa urcati in vagoane! Da, era cat pe ce! Astazi in schimb, m-am gandit sa fiu mai smart si sa merg putin mai repede, insa surpriza nu a intarzaiat sa apara. In fata mea erau cativa bucuresteni care se intorceau de la Artmania si ii auzeam vorbind ca nu se mai dau bilete. In cateva minute mi s-a confirmat faptul ca nu mai sunt locuri nici in picioare, dar tot am facut rost de bilet. Aproape trei ore am stat pe culoar, pe geanta, cu o carte interesanta in mana :)). Noroc cu ea! Partea amuzanta a fost ca unii s-au uitat ciudat la mine cand m-au vazut ca ma instalez cu atata naturalete pe jos, insa in 30 de minute au cedat si ei :)). Eram niste sardine in mizerie, iar eu am fost prima care a acceptat asta...

O seara frumoasa,

De o saptamana vreau sa scriu despre Camino si vad ca Brylu mi-a luat-o inainte... iar eu, care credeam ca subiectul asta o sa fie unul SF pentru multi... tz tz.

Camino este un pelerinaj celebru care a fost facut in nordul Spaniei secole de-a randul. Se spune ca "El Camino" se asterne sub Calea Lactee si urmeaza liniile de forta magnetica ce reflecta energia primita de la acele asezari de stele de deasupra lui. Aceasta energie vibreaza la o frecventa foarte inalta si, atunci cand este experimentata de o constiinta umana, induce claritate in gandire, o traire deosebita a unor experiente prezente si trecute, activand in acelasi timp amintiri de mult uitate. Suna interesant, nu-i asa? Pentru mine a sunat inca din prima clipa.

Intr-o sambata, in urma cu vreo luna, ma uitam la TV si am vazut-o pe Mihaela Tatu dand un interviu. Nu sunt un fan, insa subiectul mi-a captat atentia. Am ascultat cum isi descria calatoria pe El Camino Santiago de Compostela si mi-am dat seama ca este cu siguranta o experienta inedita. Dar oare as putea sa fac asta vreodata? Vocile rautacioase (si nu cele din mintea mea!) spun ca eu ma plang si doar la o plimbarica, dar pe Camino... Bla bla...  

Revenind - dupa ce am stins TV-ul mi-a ramas ideea asta in cap, apoi am uitat-o. Intr-una din zile, dupa ce am venit la Brasov, ma plimbam cu sora-mea prin oras si am intrat intr-o librarie. Ghiciti peste ce am dat! O carte despre aceast drum - CAMINO - O calatorie a spiritului de Shirley MacLaine. Nu m-am putut abtine, am cumparat-o, iar in concediu am citit-o cu mult drag. Am trait fiecare descriere a autoarei ca si cum as fi fost acolo langa ea (cu mici exceptii cand se abera, iar mintea mea se desprindea de unele filozofii care nu erau in concordanta cu propriile idei... deh... de asta suntem diferiti!).

Mai jos, un video cu mai multe info. Ma tot gandesc daca o sa conving pe cineva sa faca asta cu mine... dar daca ei s-au hotarat, inseamna ca nu e imposibil! :)). Mai sunt oameni cu idei traznite!

Pe repeat. In minte si playlist.

S-a terminat si vacanta, am inceput un job nou, iar Brasovul imi place pe zi ce trece tot mai mult. Nu stiu cum e posibil sa ma simt atat de confortabil, dar in final asta a inclinat balanta atunci cand am luat decizia sa ma mut. Ieri ma gandeam ca n-am nici macar o luna aici, dar deja stiu magazinele interesante, piata (aha, sunt gospodina in weekend!), traseul autobuzelor care ma intereseaza (this is interesting! mai ales ca n-am mai fost cu transportul in comun de prin liceu) si aproape zilnic descopar sau mi se intampla ceva interesant sau funny. Deocamdata nu ma intorc la Sibiu, poate in vreo doua saptamani... sa ma plictisesc un pic si pe aici! :))

Azi e zi de plimbareala. Ma duc pe Republicii sa imi clatesc un pic ochisorii pana nu isi intra soarele in drepturi... Caaaald!

Duminica frumoasa!