Ieri la pranz, am fost la Muzeul de Arta din Cluj si mi-am luat 3 expozitii. Biletul intreg: 4.5 RON, iar pentru ca sunt studenta am platit 2.5 RON. It gets better: daca vroiam sa vad doar picturile, ma costa doar 1 RON.

In plus, am inteles ca 1% se duc in contul Crucii Rosii. Cred ca in 100 de ani, se aduna de o donatie decenta...

Faceti cumva Zumba? Cum e?
Detalii am gasit aici, dar vroiam si cateva pareri :D.

I toast for equilibrium. For every little thing. For love, hugs, memories. For past, present and future. For life. (HHW)

Astazi toti sunt imbracati ca ieri. Am impresia ca e marti, 09.11.
Ce sanse exista? :))

De trei ori pe saptamana, eu si vecinul ne sincronizam si ne stricam planurile unul, altuia. Eu ma grabesc spre job, el vrea sa parcheze. Mereu ne intalnim intr-un moment de maxima concentrare (pentru el) - cu ochii in oglinzi, volan stanga, volan dreapta pana reuseste sa o puna la milimetru... in fata scarii!!!
Aici apar eu in peisaj. Stau in fata blocului, blocata. N-am de gand sa cedez si sa o iau prin spate... asa ca isi muta masinuta, dar nu inainte sa schiteze o mica frustrare :))

Amuzant sau nu, tot nu inteleg ce vrea sa faca si de ce blocheaza intrarea cu atata minutiozitate.

De curand am citit o carte numita "Terapia prin ras" scrisa de Lenny Ravich. E o lectura usora, amuzanta si presarata cu intelepciune. Nu pot spune ca e o carte excelenta, insa mi-au ramas in minte anumite lucruri si nu din cauza ca informatia era noua, ci pentru simplu fapt ca tot ce s-a scris, a fost filtrat de umorul autorului.

Mi-ar placea sa va dau cateva citate si nu doar sa va povestesc, dar pentru ca sunt in stare sa incep 10 bancuri din 15, cu poanta, nu cred ca o sa am mare succes... iar cartea am plasat-o deja spre studiu.

Vreau doar sa va impartasesc ceva ce pe mine m-a uimit: in medie, un copil rade de 300 până la 400 de ori pe zi, iar adultii doar de 17 ori. Cam trist, nu-i asa? Prea multe oportunitati? :).

Aseara m-am dus impreuna cu o prietena sa cumparam un cadou pentru un bebelus. Dat fiind faptul ca era duminica dupa-amiaza, singurele magazine deschise, de profil, erau in Mall. De fiecare data cand ajung acolo, ma opresc la catelusi. Ma inveselesc cand ii vad, iar ieri, mai mult decat oricand as fi vrut sa plec cu unul din ei acasa.

In pozica, e febletea unei alte prietene. Numele lui e Sasha si cred ca e cel mai rasfatat din lume. Ultima lui "distrugere" a fost canapeaua cea noua si scumpa a stapanei. A inceput cu o marcare a teritoriului (if you know waht I mean) si a terminat cu o gaura sanatoasa in noul obiect achizitionat :)).

De fiecare data cand ei pleaca in concediu, cel mic, se imbolnaveste brusc. Cred ca de nervi. Acelasi lucru se intampla si atunci cand nu e bagat in seama, iar ea ii da atentie altui caine :D. Si totusi cireasa de pe tort urmeaza: scos la plimbare, prin parc, fuge dupa alta minge de blana si se ascunde in curtea unei case in constructie. Tipa il cauta si drept mustrare, il "atinge" peste fund. Reactia lui: puppy eyes si un schiopatat fake pana acasa :)).

P.S. V-am spus ca papa orice prinde? Pana si linguri de plastic. Iar daca il vezi la timp si incerci sa "salvezi", se enerveaza si inghite mai cu pofta :D.

Mda. Scriu din nou. Matinal, de data asta. O zi frumoasa va doresc. See u soon.