Astazi pap muffins. Ce ziceti, au iesit bine? :). Mi-au "aromat" toata casa :))

Imi place sa ma trezesc sambata. E cea mai frumoasa dimineata; de multe ori incepe cu o cafea (sau micul-dejun) si emisiunea lui Cesar. Ma fascineaza tot ce tine de psihologie, fie ea si canina.

De multe ori ma intreb cum ar fi sa am un catelus. Stiu ca mi-l doresc, dar dilema mea este: ce fac cu el in timpul zilei? Mi-ar fi greu sa il stiu inchis in casa, asteptandu-ma. In urma cu cativa ani vroiam un Shar-pei, insa acum as prefera un Jack Russel terrier. De ce m-am razgandit? Pentru ca de o vreme sunt de parere ca un catel ar trebui sa fie vesel, activ si nu sa doarma zilnic pe canapea/podea. Cainii nu-s facuti sa fie smotociti de subsemnata. Trist, dar adevarat! Mi-a luat ceva timp sa ma resemnez... dar noroc ca exista si alte specii carora nu le dauneaza :)).

Mai jos gasiti o discutie interesanta intre Cesar si Eckhart Tolle, referitoare la oameni si caini. Enjoy!

Nu stiu de ce am senzatia ca piesa asta are un ton de tristete in ea... Ma insel?!

Tocmai m-am intors de la Oktoberfest, varianta de sub Tampa. Am facut ce face orice om care se duce la acest festival: baut bere, papat weisswurst, cantat si dansat (mai mult pe bancuta, dar se pune). A fost frumos, nu ma asteptam sa fie asa o atmosfera faina... au fost doua formatii - una locala - Sase, care a cantat mai mult coveruri din anii '80/'90 si inca niste nemtalai cu mult chef de viata. Nemtalaii au cantat Macarena si Ai se te pego... deci va puteti imagina ce nebunie a fost :)). Vreau si in 2013!

Mi-as dori sa citesc mai mult decat o fac acum, dar pana si eu, care nu ma pot lauda cu un program super-incarcat, parca tot nu am suficient timp. Zilele trec uimitor de rapid... iar eu chiar nu pot sa citesc inainte de somn ca adorm instant. Si nu, nu e faptul ca ma plictiseste cartea... dar linistea, lumina calda si difuza care se reflecta de la lampa, perna moale si pufoasa... sunt factori care nu ma ajuta deloc.

Numerati am inceput-o in urma cu o luna si am citit-o aproape integral pe tren, terminand-o astazi. Este o carte despre "traseele" pe care le lasam pe Google, despre arhiva pe care o creem cu ajutorul tuturor sistemelor informatice pe care le folosim: site-uri accesate constant, plati online etc. Toate aceste sunt detalii pe care le lasam in urma noastra zilnic si care sunt folosite de cei interesati de comportamentul nostru in era digitala. Decideti voi cat de ok sau nu, este.

Enjoy!

Fixatia mea legata de Camino nu s-a sfarsit si nici nu pot sa imi explic de ce imi doresc eu sa fac pe jos vreo 800 km, insa exista oricand si alternativa cu bicicleta, ceea ce nu suna atat de complicat cu putina determinare. Pana atunci... ma mai documentez. Asa am gasit The Way. Simteam nevoia sa "vad" mai mult decat o harta pentru a-mi face o idee despre ce ar insemna. Filmul nu vi-l povestesc, va trebui sa aveti incredere in mine ca e bun si merita. Imdb / Trailer. 

Ceva ma atrage, poate chiar faptul ca nu e o destinatie de concediu obisnuita. Cu siguranta valoreaza mai mult ca toate plajele insorite pe care le-am vazut sau urmeaza sa le vad in urmatorii ani. Singurul impediment consta in perioada destul de mare in care va trebui sa ma "rup" de tot ce inseamna viata mea, familie, job, prieteni... dar mereu exista solutii! Nu vreau sa renunt la idee doar pentru ca pare complicat, tocmai asta cred ca ma tenteaza. I know, I'm a cool freak :)).

Revenind la capitolul "ce mai vizionam inainte de un somn odihnitor" - cam 20 de minute in cazul meu, va recomand cateva seriale de comedie pe care le gasiti pe vplay.ro: 

Anger Managment 

Don't Trust the Bitch in Apartment 23

The Exes

Happy endings

De dimineata m-am trezit ca intr-o vineri - lenesa si cu gandul la weekend. Am aprins televizorul si m-am uitat pentru cateva minute la emisiunea Superhomes: A Question of Taste, apoi mi-am facut o cafea in mega-cana pe care o detin. Parca as mai fi stat in pat... macar pana la 09.

Casele prezentate m-au dus cu gandul la o pozica pe care o am din concediu. Nu mai retin daca eu am facut-o sau nu... dar imi aduc aminte restaurantul si modul in care am zambit in momentul in care mi s-a aratat incaperea. Era atat de zen, naturala si simpla... dupa cum puteti observa si voi:

 

Mi-ar placea o casa in genul acesta.

Un prieten de-al meu imi povestea ca lui ii place sa priveasca oamenii. Sa stea pur si simplu la o cafea, la o masa si sa studieze persoanele care roiesc in jurul lui. La vremea aceea mi s-a parut un hobby cam ciudatel, dar de curand mi-am dat seama ca toti o facem chiar daca nu constientizam momentul "interpretarii". In fiecare dintre noi zace un mic detectiv al gesturilor, cuvintelor etc. care preia informatia si ne ajuta sa reactionam in functie de cum se afiseaza persoana din fata noastra.

Cel mai simplu exemplu e cu copilasul timid caruia ii este teama sa interactioneze cu adultii darnici sa vorbeasca sau sa se joace cu el. Il vezi tinandu-se de manuta parintelui, rozaliu in obraji si mereu in cautarea unui loc care sa ii ofere siguranta si confort. Desi la varsta lui un comportament de genul acesta e amuzant, in momentul in care crestem si ne manifestam asemanator, ni se pune eticheta lipsei de incredere. Zic asemanator gandindu-ma la orice ne da libertatea sa ne simtim in largul nostru. Cred ca e o calitate usor de pierdut daca suntem influentabili si nu stim sa ne apreciem corect, dar de asta exista etapa maturizarii...

Din nefericire pentru cei atenti (si deloc perfecti), devenim o carte deschisa. Am observat oameni care spun ceva si de fapt vor sa transmita opusul. Linia fina a minciunii se observa in ton, in actiunile constante si in micile reactii pe care nu avem cum sa le stapanim indeajuns. Cel mai usor e sa studiezi oamenii comunicativi, cei care mereu spun ca sunt extrem de fericiti, ca totul e perfect si roz... cand de fapt daca ar simti mai mult, ar verbaliza mai putin. E cumva trist si amuzant in acelasi timp, dar cand poti lucra cu materialul clientului... de ce sa nu o faci? Bine, stiu ca nu e frumos sa manipulezi si nici nu instig la asa ceva, dar pana in acel punct cred ca e doar o chestiune de talent in a prelua informatii utile (in special in business).

Revenind la prietenul asta al meu, cred ca e printre cei mai priceputi psihologi-nativi. Ma exaspereaza uneori inclinatia lui catre latura asta umana si ma fascineaza in acelasi timp dovada de control de care da dovada. E unul din oamenii de la care "fur" cu drag.

Anyway, ieri la nunta, fiind atat de multi invitati, cativa mi-au starnit interesul. A fost un deliciu sa ii vad in reactiune! Va recomand exercitiul :))

In weekend am venit la Sibiu pentru a participa la nunta unei prietene foarte apropiate si trebuie sa spun ca a fost printre cele mai frumoase mirese pe care le-am vazut pana acum. Va spun sigur ca nunta era neinteresanta fara zambetul si energia pe care o emitea. Am privit-o cu mult drag pana la sfarsitul petrecerii cand a trebuit sa conving gasca sa vina la nani. Era 3 am, tocurile de 10 cm ma omorau, iar cafeaua pe care am baut-o la 11 nu mai avea nici un efect.

Am avut o zi incarcata, mai ales ca a fost prima mireasa la care am fost sa o ajut sa se imbrace and other stuff. Imi tremurau mainile de emotie in timp ce ii strangeam corsetul :)), am fost mai ceva decat familia... dar macar eu n-am plans! Pe tot parcursul zilei am glumit in stilul caracteristic si ca sa vezi... unii au ras! In  drumul spre biserica imi imaginam ce fain ar fi ca mirele, mireasa si invitatii sa stea pe scaune si nu in picioare (tocurile ma influentau!)... iar spre fericirea mea lucrurile au stat exact asa, ceremonia avand loc la biserica evanghelica din Cisnadioara. A durat putin pe langa cea pe care mi-o aminteam la ortodocsi, dar mi-a facut placere si chiar am fost atenta la tot ce a spus preotul. Scurt si la obiect, asa cum imi place mie. Oricum, ce urmeaza dupa conteaza mai mult.

Desi am facut multe pozici, nu am decat una cu rochita mea si nu ma pot abtine sa nu ma laud cu ea. Nu-i asa ca e foarte frumoasa? :D :D :D

Later edit: