Aseara butonam telefonul si am gasit o aplicatie care sa-mi reaminteasca zilele de nastere. Foarte utila pentru un om cu memorie scurta. Am instalat-o si aveam doua optiuni: sa introduc manual datele sau sa sincronizez telefonul cu contul de facebook. Am ales varianta simpla. Asa m-am trezit cu o lista luuuunga de persoane pe nu le-am mai vazut de ani de zile sau pe care pur si simplu nu le cunosc atata de bine incat sa pun mana pe telefon si sa le urez diverse... hai, toti avem oameni de genul asta la "prieteni" la care le postam pe Wall un "LMA" doar din politete.

Mi-am adus aminte de ce nu ma pasioneaza reteaua asta de socializare si ma intrebam care sunt motivele reale pentru care oamenii se lasa prinsi in nebunia asta lipsita de intimitate (aici ma refer la cei cu sute de prieteni). In mod normal, nimeni nu posteaza nimic care sa ii umbreasca "imaginea", dimpotriva, mi se pare ca se munceste prea mult pentru marketingul asta virtual. De la poze, la replici sau comentarii, totul e ales.

Da, ma repet, caut esenta si-s selectiva, dar nu vad nimic rau in asta. Fiecare are dreptul la replica si optiuni personale.

Later edit: Cel mai mult a durat dezactivarea contului. M-am chinuit cateva minute sa gasesc linkul, dar vorba unui coleg, ce te asteptai? sa il puna la vedere? :))

Weekend-ul trecut pe vremea asta imi reveneam dupa o lunga plimbare pe urcusurile si coborasurile Transalpinei. Am plecat impreuna cu alti 29 de oameni (7 masini!) din Sibiu, spre Valcea, Horezu, Novaci, Ranca, Obarsia Lotrului, Sugag, Dumbrava si inapoi in oras. Traseul a fost bun, cu mici exceptii si a durat 16 ore cu tot cu opriri.

Prima oprire a fost la Cozia, desi nu era pe lista, dar ne-am bagat nasucul si pe acolo cateva minute bune, apoi ne-am indreptat spre Manastirea Polovragi si pestera cu acelasi nume. In final am bifat toate punctele mentionate mai sus. 

Am urcat pana la 2150 de m, apoi am luat-o pe jos spre varful Carbunele. Mentionez faptul ca daca aveti chef de o excursie la inaltime trebuie sa va luati cu voi un fular, geaca si caciula. Pe mine m-a bufnit rasul la insistentele altora, dar acolo sus m-am bucurat ca i-am ascultat.

Spre uimirea mea, anul asta a fost un an in care nu a trecut luna sa nu vad un loc nou sau chiar mai multe din tara (poate va scriu de ele, pe rand) si am descoperit ca weekendurile pot fi un prilej bun de a scapa din rutina zilnica. "Concediu" nu trebuie sa insemne doar saptamana aia in care fugim din tara pe o plaja cu nisip fin si la care visam cu 3 luni inainte.

Recomand cu multa caldura muntii Apuseni, e locul meu de suflet :). Oamenii sunt primitori, zona nu e comerciala sau impanzita de turisti, iar cazare gasesti in functie de cate pretentii ai.

Mai multe detalii despre Transalpina pe site-ul lui Alin - www.transalpina.biz.