Album nou, asa, ca de septembrie. Told you is a good sign.





Have a lovely evening my friends ;)

Iubesc toamna. Vara ma distrez, dar de anotimpul ploios ma bucur. Imi plac sunetele, imi place mirosul ei si mereu am senzatia ca imi amintesc ceva frumos... dar gandurile alea nu ajung niciodata in mintea mea. Sunt undeva acolo, imi dau o stare de bine, dar se pierd undeva pe drum...

Din septembrie totul incetineste. Totul se armonizeaza, ritmul meu interior nu mai este acelasi. Ma linistesc. Hohotele de ras se transforma in zambete si fiecare clipire e cuantificata... Pana si acum, tastez cu grija. Pasesc incet pe litere ca o pisicuta, mintea mea e libera...

Imi place ploaia, adierea vantului, fosnetul frunzelor.

Dupa ce se scutura norii, nu vad noroiul. Toamna nu inseamna melancolie si tristete pentru mine, e doar o schimbare (frumoasa) de peisaj.

New track from ArmadaMusic. ;)

Weekendul asta am uitat de internet, semnal, cablu tv etc. si ne-am dus la Cheile Cibinului - un complex amenajat la aprox. 3 km de barajul Gura Raului. Natura, liniste, prieteni, un pic de alcool, o tigara pe terasa, muzica si multe zambete. Cuvintele astea descriu ultimele mele 48 de ore.

De ce m-as intoarce, pe langa relaxare si confort:
1. pentru trambulina (hahaha, ce copila sunt! BUT... nu stiti cat de misto e sa sari impreuna cu inca o persoana pana nu mai ai aeeeer :)))
2. n-am semnal pe Vodafone
3. pot inchiria o bicicleta daca am chef de o plimbare
4. aer curat (somnic garantat 100%)
5. e o alternativa buna dupa saptamani la rand de Oldies

Ce trebuie sa stii: peretii, desi par solizi, sunt ca inexistenti. Se aude orice. Pana si zgomotul pe care il face intrerupatorul cand stingi lumina. La un moment dat devii foarte precaut si nu deschizi gurita daca stii ca se poate interpreta.
De ex: Ai grija sa nu ma picuri! e o alegere f. proasta. Dupa ce C. a inclinat sticla de apa spre mine si i-am dat replica, de-abia ne-am oprit din ras. Ghiciti ce au spus vecinii: v-am auzit razand de dimineata. LOL.

Prietenii au dreptate. In momentul in care unul dintre ei iti atrage atentia asupra unui lucru pe care il faci/ traiesti/ spui, nu o face doar ca sa te enerveze, ci pentru ca ii pasa si stie ca nu e ok ce se intampla. De cele mai multe ori o sa o faca in mod subtil, incercand macar sa te faca sa-i analizezi ipoteza.

Povestind cu un amic, mi-am adus aminte ca niciodata nu ma menaja cand venea vorba despre subiectul X. Ma scotea din sarite si nu ii intelegeam atitudinea pentru ca eram subiectiva. Ce zicea era in contradictie cu viziunea mea asupra situatiei si nu concepeam decat un adevar, al meu. Of course.

So let's listen more carefully next time. Poate ca toti (ma refer la prieteni) ne vor binele, dar doar unii din ei vor avea curajul sa ne spuna adevarul. Oare pe care ii preferam?
Later edit: A friend.

Internetul. Nu va spun nimic nou, stiu.
Stateam frumos pe mess si vad statusuri: "I'm mobile... in Meteora - Greece", nu doar la un prieten, ci la 2.
Stiam ca au plecat si se distreaza fara mine, asa ca m-am bagat in seama. Am primit, in schimb, o pozica de la Florin. Erau la masa... Cica papa un crevete si pentru mine :))

Tare.

P.S. Am zis ca postez? Am zis! :))

Daca ai mai citit carti de psihologie sau esti pur si simplu curios/-a, ai putea sa incerci "Cum să te psihanalizezi singur" de A. Roberti. Din seara in care am luat-o (si in cele care au urmat), am citit-o pana nu mi-am mai putut tine ochii deschisi.
Mi-a dat cateva raspunsuri pe care le intuiam, dar nu tineam neaparat sa le recunosc. LOL, nu? Am invatat lucruri noi despre mine si am inteles de ce unii din jurul meu se comporta intr-un anumit fel. Recunosc, nu mi-am descoperit doar calitati, dar pana una alta, nu de asta am pornit la drum.

Imi place psihologia. Ma uimeste universul launtric pe care ni-l construim, constient sau inconstient si consider ca e bine sa facem curatenie "la mansarda" din cand in cand. Cine stie ce descoperim? Eu m-am amuzat un pic... :)
More.

De vreo saptamana, doua, vin acasa cu un Polo. Nu e prima masina pe care o aduc in "jungla" si pana acum, inafara de faptul ca nu gaseam loc de parcare, n-am avut alte incidente.Vineri am parcat-o, luni m-am dus cu ea la lucru si la intoarcere, observ ca ii lipsesc doua capace. Initial am crezut ca asa am luat-o, dar azi mi s-a confirmat banuiala.

Ma gandeam sa le las bilet: "nu fiti ciobani sa le luati si pe restul, va ajung doua", dar nu cred ca am sanse sa ii impresionez.

Daca tot sunt la capitolul "masini si vecini", trebuie sa va povestesc de Mr. X - fost instructor la scoala de soferi. Sta cu mine in scara si e ca o bufnita care nu-si paraseste creanga. Macar o data pe saptamana are ceva de comentat:

1. Daca parchez (in parcare) si fac mai mult de 3 miscari, nu ma pricep. Replica mea: Cum nu e bine? E perfecta :)).

2. Daca o las langa bloc, iar nu e bine. Ala nu e loc de parcare.

3. Daca vin acasa cu faza scurta si nu e bezna, stric nu stiu ce... - n-am stat sa ii ascult teoria, ca de explicat a incercat...

4. Daca iau masina tatalui meu, ii da raportul. Stie cand plec, cand vin si in ce conditii (vezi 3).

Ma mut.

Duminica mi-am cumparat o carte din Carrefour, iar ieri, m-am dus pana la Polsib, de unde am plecat cu inca doua.

Prin generala imi placea foarte mult sa citesc, iar de prin liceu si in timpul facultatii mi-am cam pierdut entuziasmul. Din pacate, desi dorinta exista, cartile care imi ajungeau in mana, nu erau deloc genul meu.

Anul asta mi-am propus sa fac ceva in privinta asta, lucru pe care incerc sa-l duc la capat fara sa ma oblig intr-un fel sau altul. Dupa cateva esuari, observ progresele. Daca acum 6 luni gaseam ceva mai interesant de facut decat o plimbare printre rafturi, ieri m-am abtinut cu greu sa nu cheltui peste 100 de RON.

Ce mi-am luat? Carti de vanzari (pt. job) si inca una, pentru sufletelul meu... sau mai bine zis, pentru brain-ul meu :P