You’re an angel dressed in armor
You’re the fair in every fight
You’re my life and my safe harbor
Where the sun sets every night
And if my love is blind
I don’t want to see the light.

It’s your beauty that betrays you
Your smile gives you away.
Cause you’re made of strength and mercy
And my soul is yours to save
I know this much is true
When my world was dark and blue
I know the only one who rescued me was you.

Va spuneam data trecuta ca o sa va povestesc cum mi-am "murat" iphone-ul. Simplu! Priviti prima poza si imaginati-va ca ma uitam prin mare dupa scoici (old habbit). Si apoi am facut ceea ce doar un copil prost putea face, m-am aplecat dupa doi pumni si asta a fost... valoarea telefonului meu :)). L-am dus noi la reparat la cateva ore dupa ce s-a uscat, insa saracutul a ramas cu sechele. Sa imi fie invatatura de minte sa nu mai iau tehnologie in preajma apei :)).

Sa fiu sincera, nu imi pare atat de rau de el. In final, l-am folosit doi anisori si ceva, nu l-am tinut nici in husa si m-am bucurat de el inca din prima zi. A fost (si inca mai e pentru o scurta perioada) telefonul de care m-am indragostit. E perfect in ochii mei indiferent cu ce alta marca il compar, chiar si acum ca e cu un picior in groapa :)).

Cam atat, ultima postare despre vara din 2013.

 P.S. Multumiri fotografului :))

Eu inseamna nerabdare, schimbare, inseamna putere si incapatare, capacitate de a face orice imi doresc sa realizez. Inseamna incredere in unele zile si mai putina in altele. Inseamna munca si joaca in acelasi timp - pentru ca nu pot trai la tipar si nici nu cred ca pot fi ingradita in vreun fel decat daca imi doresc. Cand spun eu ma gandesc la fata pe care o cearta mama atunci cand vrea sa corecteze cate ceva, la un copil obraznic care poate fi cel mai profesionist sau sobru om in momentele in care situatia o impune. La o persoana care isi cunoaste limitele si stie ca daca nu se forteaza nu o sa se dezvolte niciodata. Eu inseamna un proces continuu. Fiecare caramida pe care o adaug temeliei primite de la parinti inseamna ceva - nu mereu ceva bun si niciodata prost din propria initiativa. Inseamna respect, inseamna un proiect pe care o sa il finalizez doar la multi zeci de ani in domeniu. Un proces caruia o sa ii duc dorul si pe care il voi transmite celor care imi vor mosteni genele si nu numai... Sunt cineva care iubeste detaliul si se pierde in el, dar care le pune cap la cap cu o viteza uimitoare atunci cand totul cade.

Eu nu inseamna go with the flow. Nu o sa imi doresc niciodata ce isi doresc majoritatea doar din simplu motiv ca mereu exista lucruri noi de descoperit si apoi altele... aici intra tot ce inseamna trend in ziua de azi, eu ma aflu mereu unde imi doresc, nu unde mi se dicteaza. Asta cred ca e cel mai important lucru in a fi cu adevarat un EU. 

La sfarsitului fiecarui an obisnuiesc sa pun in balanta tot ce am facut, sa analizez, sa trag concluzii. In plus, fac o lista, fie ea pe telefon, fie pe o hartiuta mica pe care o plimb mereu cu mine in portmoneu. Nu o citesc in cursul anului decat din intamplare, pentru ca desi arata ca o "to do list", nu traiesc cu presiunea ca mai am de bifat punctul 1 sau 8. Stiu foarte clar ce am de facut si in ultimii ani mi-am dat seama ca in general pana in septembrie realizez tot ce imi propun. Obiceiul asta mi l-am inceput prin 2006/2007, dar am luat o pauza anul trecut. Pe 2011 nu aveam planuri marete, insa s-a dovedit a fi anul pe care l-am trait la cea mai mare intensitate, un an atat de plin si satisfacator incat imi pare rau ca sunt asa aproape de finish.

Am calatorit. Am reusit sa vad locuri din Romania in care nu am mai fost. Mi-a ramas pe lista Maramuresul, dar o sa il rezolv pentru propria curiozitate. Am revazut Barcelona, m-am plimbat pe canalele Venetiei, m-am pozat la Graz, m-am semi-plictisit in Maribor, am gustat inghetata italienilor si m-am indragostit de multe genti din vitrinele magazinelor. Am urcat pe un varf de vreo 2270 m si mi-am potolit setea cu cea mai buna bere, ca mai apoi sa pornim iar la drum in sensul opus. Tot la capitolul asta, am renuntat sa vad Parisul cu o prietena din simplu motiv ca sunt romantica si nu vreau sa il vad cu ea, ci cu un el.

Am invatat ce inseamna sa fii dedicat, sa sustii si sa nu renunti.

Am schimbat .net pe .ro. Un loc pe care mi l-am dorit mereu in forma asta, un loc virtual, al meu.

Am crescut profesional si am acumulat o experienta frumusica in domeniu. Mi-am terminat masterul in Finante si am facut un curs de manager de proiect, care preceda altele in viitorul apropiat

Mi-am dat seama ca iubesc libertatea, ca independenta nu ti-o castigi decat langa oamenii care stiu ce sa iti dea si ce sa iti ia, cand e cazul. Ca nu e bine sa te fortezi sa devii ceva ce nu esti si nici sa muncesti la o masca sub care sa ascunzi puncte slabe.

Am legat prietenii noi cu oameni deosebiti, frumosi si pe gustul meu.

Mi-am recapatat curiozitatea si dorinta de a citi, de a observa. Nu-mi mai scapa nimic cu care intru in contact.

Mi-am depasit limite pe care inainte nu visam sa le calc. Poate din nestiinta, de frica sau din nepasare.

M-am maturizat, dar in acelasi timp, n-am uitat bucuria "jocului".

Am aflat ca pot sa o iau de la capat oricand.

Am realizat ca poti sa ai cel mai smecher telefon, sa conduci ultima masina, sa vizitezi tot globul, dar fara persoanele care conteaza, toate-s nule.

M-am trezit dimineata in concediu sa vad rasaritul si am descoperit ca lucrurile marunte, simple, care ne inconjoara zilnic sunt cele care ne aduc bucurie.

Lista poate continua... Cum ii spuneam ieri amicului meu, am avut timp sa ma gandesc la toate in ultimele 365 de zile.

Va doresc un an excelent, un an in care sa va descoperiti pe voi si tot ce va inconjoara.

P.S. Anii trecuti: 2009, 2010.

De multe ori stresul zilnic, problemele cotidiene sau lucrurile care nu merg chiar cum ne-am dori sau cum ne-am astepta, ne provoaca un disconfort, o stare interioara de neliniste. Pentru multi dintre noi weekendul reprezinta time-out-ul in care ne energizam si ne recapatam puterile, timpul in care incercam sa ne deconectam si sa ne eliberam mintea. Imi aduc aminte feelingul pe care il aveam cand eram mica, cel lipsit de ganduri, cel care ma tinea in priza de dimineata pana seara alergand sau jucandu-ma in jurul blocului... de nepretuit.

In ultimele luni mi-am dat seama ca fericirea mea se leaga strans de lucrurile marunte, de natura si de oamenii care au aceeasi vibratie ca mine... departe de asfalt si fatarnicie. Nu zic ca ar trebui sa plecam toti cu cortul (ca nici mie nu-mi place), insa un weekend langa munti, o plimbare in razele apusului si un pahar de vin pe terasa camerei nu cred ca poate fi egalata cu o seara la restaurant intre 4 pereti si o noapte de cluburi. Cu atat mai putin zmeura din Carrefour cu cea culeasa cu mana ta de pe marginea drumului...

Dar ce stiu eu? :)

... primavara mea :)

P.S. Si a voastra? Inca o coincidenta.

Am mai bifat un concediu, al treilea pe 2010. De data asta am plecat cu masina, iar prima oprire a fost in Neumarkt Saint-Veit - un orasel micut din Bavaria. Motivul principal al distractiei, asa cum am mai precizat, a fost concertul U2 planuit inca din toamna anului 2009.

Zilele au trecut rapid: duminica am ajuns, luni am facut shopping in Landshut, marti am repetat figura in alte orasele, miercuri U2 + muzeul BMW din Munchen, joi ne-am dus acasa la Mozart in Salzburg, ieri ne-am plimbat prin Viena, iar astazi ne-am repatriat. Pfiuuu!

Nu ne-am odihnit, dar macar am reusit sa vizitam ce era mai frumos si interesant. Cali a facut traseul in asa fel incat sa vad si eu locurile pe care le-a vazut el in delegatii, fapt pe care l-am apreciat si in plus mi s-a parut sweet ;;).

Maine seara revin cu detaliile. Acum tot ce imi doresc e sa ZzzzZzzz.