Ieri unul dintre colegii mei a plecat cu masina sa duca niste acte unor clienti. La scurt timp, ne informeaza ca a avut accident. Nimeni nu a fost ranit; un taximetrist i-a taiat calea intr-un sens giratoriu. Nimic surprinzator pana aici... si asta pentru ca, fie vorba intre noi, unii brasovenii au propriile legi cand vine vorba de aceste intersectii circulare...

In prima faza au incercat sa se inteleaga pe cale amiabila si bineinteles ca taximetristul a incercat sa fenteze si sa il convinga pe colegul meu ca o sa ii ia carnetul (desi nu era vina lui), ba mai mult, i-a cerut si 100 de coco (aka EUR). In mod evident, s-a ajuns la Politie, iar acolo lucrurile s-au schimbat... la fel ca declaratia taximetristului. Dupa cateva ore in care nu s-a ajuns la nici o concluzie, politistul i-a trimis acasa si le-a spus ca o sa ii cheme in fiecare zi pana unul dintre ei nu o sa mai minta. Halal pedeapsa, d-le psiholog...

Astazi, colegul meu si-a pregatit ordinul de deplasare si dus a fost. A socializat din nou cu nea' politaiu si cu taximetristul, insa nu au ajuns la nici o intelegere. Maine se va duce iarasi, insa de data asta au primit si tema de casa... sa se prezinte la urmatoarea intalnire cu o... Biblie. Whaaat??? 

To be continued.

Aseara intru in casa vorbind la telefon; pe hol, mama si vecinul stateau la povesti. Zambesc, incerc sa scurtez conversatia si in final salut. Dupa cateva vorbe, ajungem la baietelul cel mic al vecinului - clasa a-1-a. Ne povesteste o intamplare de prin primele zile de scoala... inca hazlie:

In timp ce isi imbraca odrasla, il vede pe invatator apropiandu-se; acesta se apleaca la nivelul copilului si spune: 

- Draga Andrei, stiu ca iti place de Safi (colega de banca), dar daca o pupi zilnic s-ar putea ca si ceilalti baieti sa isi doreasca asta; si stii cum e, nu poate sa ii pupe pe toti. Tatalui ii cade fata, mai ales ca baiatul lui e timid si nu il credea in stare de asa ceva. Incearca sa isi revina, dar pe de alta parte... se simte mandru si satisfacut ca baietelul nu o sa i-l aduca acasa pe Vasile.

Cateva zile mai tarziu in curtea scolii, asteptandu-l pe Andrei, vine un coleg de-al acestuia la el:

- Nenea tatal lui Andreeei, sa stii ca Andrei o pupa pe Safi pe gura! Vecinului i se inmoaie genunchii. Il cauta cu privirea pe invatator sperand la salvare, il observa, dar acesta ridica din umeri in semn de neputinta confirmand faptul ca e la curent cu faptele Marelui Cuceritor.

Acum dilema e ce sa ii spuna copilului. Pe de-o parte nu l-ar descuraja, mai ales ca asta micu' nu mai pleaca de acasa neparfumat!... dar si pentru ca acum ca i-a gasit punctul slab; de fiecare data cand Andrei nu e cuminte, il manipuleaza usor spunand ca Sati nu ar fi foarte incantata daca ar stii ca nu face x sau y lucru :)). Dar pe alta parte... deja se teme pentru viata lui. E nitel stresat ca o sa il bage in sedinta parintii fetitei; e in faza in care incearca sa afle cine sunt ca sa aiba timp sa fuga daca ii observa venind spre el.

 Fain, nu? :)). Nu e timp de plictiseala cu smotocitii...

In dimineata asta, intru in biroul colegilor mei. Unul dintre ei statea linistit cu ochii atintiti in monitor: il citea pe Groparu' si prima zi de gradinita.

Eu (catre C1, cel care citea): Ce faci?
C1: Il citesc pe Groparu'.
C2: Pe cine, ma?
C1: Pe Groparu', repeta el.
Eu: Nu ai auzit de el? Il intreb eu sarcastic pe C2... (se stramba nitel). Dar de Zoso ai auzit?
C2: Cine? Nu tu, e Soso.
Eu: E Zoso, crede-ma... (deja asteptandu-ma sa spuna vreo tampenie)
C2: Soso tu, ala cu Big Brother.

Hahahhahaha.

Nici o sansa cu C2, el nu intelege de ce ne pierdem vremea pe net (si din placere!); pe C1 in schimb il mai inveselesc din cand in cand cu Simona Tache, Groparu'...

De dimineata, m-am dus la automatul de cafea sa imi iau portia de energie. Cand ajung in dreptul masinariei, vad un nene mesterind la ea. Dezamagita, imi strang banutii in mana, fac ochi de puss in boots si astept sa mi se spuna: reveniti mai tarziu. Domnul imi arunca o privire si probabil impresionat de moaca mea, ma intreaba cum beau cafeaua: cu zahar si lapte, ii raspund. Selecteaza, trec cateva secunde si imi intinde paharul. Eu zambesc, incerc sa ii achit, dar ma refuza spunand ca azi face cinste femeilor :)). 

Imediat dupa faza asta, apare colegul meu... dar cum el nu incercuieste pe formulare litera F, ci M... nu a fost asa norocos.

Pe seara, pap ceva si ies cu bita. Pe drum, imi aduc aminte ca am nevoie de o lamaie pentru un sirop si ma indrept spre piata. Ochesc tinta si cumpar o jumatate de kg. Apoi niste banane. Vanzatoarea, o doamna la vreo 50 de ani, frumoasa, zambareata si cu un chip de om bun, incepe o conversatie:

- Va plac caisele?

- Asa si asa, nu ma omor dupa ele... (o banuiam ca isi face meseria prea bine)

- Va pun una, sa vedeti ce dulci sunt.

- Bine, va multumesc! 

Incerc sa plec, dar ea nu se lasa:

- Nu luati fructe pentru compot si gem?

Incep sa rad si ii raspund ca parca sunt prea tanara sa ma apuc de asta.

- Cum?! Nu! Va explic eu.. (si incepe)

Dupa vreo 5 minute de "small talk" despre retete, glicemia ei, micul dejun preferat si copii plecati in Grecia, imi spune: sa va arat ce branza buna am luat! Ce sa ii zic, altceva decat: ia sa vedem? Scoate dintr-o plasuta o cutiuta de la Hochland (cottage cheese) si mi-o ofera. Nuuu, multumesc! Dar, va rog... (daca mi-am cautat-o, eu si politetea mea...!)

Si uite asa, azi m-am ales cu o cafea, o caisa si o cutiuta de branzica de vaci. N-as pati si eu de astea in magazinele cu haine si pantofiori... tz tz...

... te intreba cineva pe strada cat este ceasul. Veneam de la dentist, cu o falca si jumatate de barba amortita. In drum spre casa, doi oameni m-au intrebat de ora. Doi! Primului am incercat sa ii arat ceasul, insa nu a colaborat, asa ca a trebuit sa il bag sperieti incercand sa imi deschid gura si sa articulez cateva cuvinte. Cred ca a avut cosmaruri.

... te intalnesti cu vecinii in lift. Eu de cand m-am mutat in bloc, am intalnit vreo 9 vecini maxim. Evident ca nu ma astept sa dau nas in nas cu ei cand se deschid usile la parter sau la etajul la care stau. De multe ori ne speriem unul de altul. Bine, hai, eu sunt cea care tresare :)). Saaau, se intampla ca ieri: sa urce de la 5 la 9 fix in ziua in care incerc sa imi tin respiratia, inghesuita fiind de bicicleta.

Later edit / 20.08.13:
... usile se inchid, iar tu esti inca in lift. Dupa inca doua ore de plimbareala, inghesuita in 1.5 metri patrati, ajung la etajul meu - 7. Extenuata, pret de cateva secunde incerc sa scot bicicleta din lift dar nu reusesc. Se aude un zgomot, usile se inchid incep sa cobor. In mintea mea: nu, nu, nu. La parter, unul din vecini imi zambeste, ma pofteste amabil afara. Eu il refuz, el nu pricepe... dar ii fac semn sa urce si sa se faca mic, apoi ii explic cum m-a adus de la 7 la parter, ca sa ma plimbe pana la 1 :)).

De fiecare data cand povestesc cu cineva despre dentisti, inevitabil se ajunge la intrebarea: "cat mai costa o plomba?" Raspunsul pare sa lamureasca toate dilemele pe care le-ar putea avea interlocutorul meu referitor la profesionalismul medicului care ma tine cascata si tintuita in scaunul de tortura. Daca e sa fac o analogie cu o alta intrebare deloc cuprinzatoare, dar la care apeleaza multi atunci cand se documenteaza pe tema creditelor, m-as referi la "cat platesti dobanda la banca X?". Am I right?...

Gandindu-ma la subiectul asta, am realizat ca unii dentisti sunt mai smecheri decat camatarii. Astia iti iau si banii si iti scot si dintii :)).

Ajung la Brasov, imi pregatesc ceva de mancare, ma trantesc la TV si aud telefonul. Suna sora-mea. Zic, ii e dor deja de mine, zambind sarcastic... sau, si-o fi dat seama ca i-am furat ceva... Sa aflam!  

Raspund, iar ea imi spune: tu, am o veste foarte proasta! In momentele acelea cat a mai apucat sa ia o gura de aer, toate lucrurile nasoale au inceput sa se deruleze in mintea mea (sunt o optimista, stiu!)... si continua: tu, ti-ai uitat toate fardurile pe birou si incepe sa rada isteric. Analizez si concluzionez: nu e chiar asa grav. Apoi sar din pat si ma duc in baie sa vad ce mi-a mai ramas pe aici, realizez ca nu mare lucru, incep sa ma panichez si zic ok, maine te pregatesti sa faci un pachet pe Fan Curier, Cargus... ce ai tu chef! Asta se distreaza in continuare si incepe, n-am cutie. Tu! Rade si nu se lasa: tu la toti ne e greu, la unii mai mult, la altii mai putin. Spune, acum am 3 fonduri de ten, rimeluri, perle... a! si de acum incolo o sa miros ca tine. Nu indrazni!, sar eu ca arsa. Nu te apropia de parfumul meu.

Ea: Hahahha, zgarcito... ca ai venit cu juma' de kil la tine (mi-am facut bagajul in cam 15 minute si am adunat tot ce mi-a cazut la mana - inclusiv acelasi parfum, unul in recipient de 100 ml si unul in 30 ml). Dar sa stii ca te-a batut Dumnezeu...

Eu: Ia zi, de ce? 

Ea: Pai tu, ma uit in portfard si ce gasesc, blush-ul meu roz. Si nu doar atat, mi-ai luat si pensula! - V-am zis ca nu avea cum sa ii fie dor de mine. Mwhahaha.

Eu: Zic da, pai... nu mi-ai zis tu sa il iau?... Sau am visat?! ;;)

Ea isi pastreaza buna dispozitie si nu ma crede. Dar adevarul e ca mi-am strans lucrurile foarte rapid si habar n-am ce am luat si ce nu. Planul era sa plec la 10 si ceva, dar mi-a sunat telefonul. Apoi am stat o ora sa dau un mail... si am fost tot pe fuga! Nu m-ar mira sa descopar ca am mai lasat ceva pe acolo :)). Crazy day, dar frumoasa :P

Cei care ma cunosc cat de cat stiu ca desi imi plac florile nu prea ma pricep sa le recunosc si nici sa am grija de ele. Eu in general primesc buchete si mai putin ghivece... I wonder why!

La cateva luni dupa migrarea in Brasov m-am dus la florarie. Am stat cateva minute bune sa decid care va fi "aleasa" si desi imi doream Orhidee, am optat pentru Dracaena. Logica a fost simpla: care imi poate rezista... In prezent traieste, ba chiar am observat ca arata foarte bine si sta "batoasa"... semn ca i-a placut zilele astea fara mine :)).

In decursul timpului am tot mutat-o: pe podea, pe comoda, pe noptiera, in bucatarie, pe pervaz... ca in final sa realizez ca ei ii place intr-un colt intunecat, aproape de draperie. Zic, bine tu vampiro, stai acolo!

De cand a dat caldura i-am cam dat atentie, am udat-o, am scos-o pe balcon (la lumina, fara soare direct), am curatat-o zilnic... ca e primavara si pentru ea. Ghiciti: se usca putin cate putin... M-am panicat! Am incercat sa o ud mai des, sa vorbesc cu ea... mai aveam putin si ii puneam niste Mozart (a primit doar Cafe del Mar). Ea - NIMIC. Pana saptamana trecuta cand am amenintat-o ca daca nu isi revine imi iau alta si am pus-o iar la colt, ignorand-o cateva zile. Si-a revenit obraznica! Imi place sa cred ca am speriat-o, dar ea fiind from the dark side nu are nevoie de atentie, soare... ci doar de putina apa si semi-intuneric :)).

In curand o sa ii aduc doi prieteni - un ficus si un trandafir chinezesc pe care momentan ii antrenez la birou. Sper sa nu sfarseasca precum Craciunita...

P.S. Textul e un pamflet. Oarecum... :D

Mersul cu trenul are ceva ce te deconecteaza suficient cat sa citesti cu interes gandurile altui om sau sa bloguiesti de pe telefon in liniste. Aparent singura magie care i-a mai ramas CFR-ului inafara de unicitatea adusa de fiecare calator in parte.

Top chestii stupide pe care le-am vazut in decursul timpului:

- cearta pe locul x in conditiile in care bate vantul in vagon

- parfumarea inainte de a cobori din tren. Oare d-na are un date or something? 

- vorbitul la telefon non-stop in scop terapeutic 

- caratul a 3 trollere, desi ai observat din primii ani de viata ca ai doar doua maini

- climatizarea pornita in asa hal incat sa ingheti in tricou, desi afara sunt 35 de grade... saaaau, varianta de astazi cand trenul e plin ochi (bilete inclusiv fara loc) si stam ca niste mici pe gratarel... poate, poate ne facem :)))

- mini-sapunul Palmolive din toalete, aruncat pe marginea chiuvetei si plin de spumica gri. No' spala-te tu pe maini in conditiile astea... mai ales ca oricum trebuie sa pui mana pe clanta cand iesi :))

Nu e senzational cu trenul, dar eu in nefericirea mea ma distrez de cele mai multe ori :D

De cand m-am mutat la Brasov folosesc bucataria. Nu pot spune ca gatesc la fiecare doua zile, dar de cand am zburat din "cuib" lucrurile s-au mai schimbat putin... un lucru e cert: acum trebuie sa tai ceapa! Bon, tai ceapa, dar astazi am reusit sa tai si din Alinuta :))).

Vorba unui fost coleg dupa o saptamana in care s-a (self) accidentat continuu: sunt o povara pentru trupul acesta!

Conversatie in taxi:

Eu: Buna dimineata, pe strada X va rog.

Taximetristul: La liceu?

Eu: Nu... dar multumesc! :))

Un prieten de-al meu imi povestea ca lui ii place sa priveasca oamenii. Sa stea pur si simplu la o cafea, la o masa si sa studieze persoanele care roiesc in jurul lui. La vremea aceea mi s-a parut un hobby cam ciudatel, dar de curand mi-am dat seama ca toti o facem chiar daca nu constientizam momentul "interpretarii". In fiecare dintre noi zace un mic detectiv al gesturilor, cuvintelor etc. care preia informatia si ne ajuta sa reactionam in functie de cum se afiseaza persoana din fata noastra.

Cel mai simplu exemplu e cu copilasul timid caruia ii este teama sa interactioneze cu adultii darnici sa vorbeasca sau sa se joace cu el. Il vezi tinandu-se de manuta parintelui, rozaliu in obraji si mereu in cautarea unui loc care sa ii ofere siguranta si confort. Desi la varsta lui un comportament de genul acesta e amuzant, in momentul in care crestem si ne manifestam asemanator, ni se pune eticheta lipsei de incredere. Zic asemanator gandindu-ma la orice ne da libertatea sa ne simtim in largul nostru. Cred ca e o calitate usor de pierdut daca suntem influentabili si nu stim sa ne apreciem corect, dar de asta exista etapa maturizarii...

Din nefericire pentru cei atenti (si deloc perfecti), devenim o carte deschisa. Am observat oameni care spun ceva si de fapt vor sa transmita opusul. Linia fina a minciunii se observa in ton, in actiunile constante si in micile reactii pe care nu avem cum sa le stapanim indeajuns. Cel mai usor e sa studiezi oamenii comunicativi, cei care mereu spun ca sunt extrem de fericiti, ca totul e perfect si roz... cand de fapt daca ar simti mai mult, ar verbaliza mai putin. E cumva trist si amuzant in acelasi timp, dar cand poti lucra cu materialul clientului... de ce sa nu o faci? Bine, stiu ca nu e frumos sa manipulezi si nici nu instig la asa ceva, dar pana in acel punct cred ca e doar o chestiune de talent in a prelua informatii utile (in special in business).

Revenind la prietenul asta al meu, cred ca e printre cei mai priceputi psihologi-nativi. Ma exaspereaza uneori inclinatia lui catre latura asta umana si ma fascineaza in acelasi timp dovada de control de care da dovada. E unul din oamenii de la care "fur" cu drag.

Anyway, ieri la nunta, fiind atat de multi invitati, cativa mi-au starnit interesul. A fost un deliciu sa ii vad in reactiune! Va recomand exercitiul :))

Dupa o noapte de somn profund cu capul in perna moale si pufoasa, ultimul lucru pe care mi-l doresc e sa ma trezesc brusc. Am cautat intr-o perioada un rington decent care sa nu semene cu alarma de la masina sau cu Tanta de peste drum care striga dupa Veta si am descoperit unul perfect: cantec de greierasi. Atat de cool suna incat nu ma enerveaza nici daca nu am chef sa ma ridic sa-l pun pe snooze. Nup, nici macar dupa 2 minute.

Partea proasta:

Sora-mea se trezeste cu 30 de minute mai repede si are un Samsung care strica totul :)). Imi sperie greierasii...

X: Da-mi nr tau de telefon.
Dupa multe insistente.
Y: 072XXXXXXX
X: Orange n-ai?

Unele lucruri se intampla cand te astepti mai putin. In momentele in care nu ai planuri, decat pentru prezent. Ciudat. Makes me smile... in a naughty way ;;).

Internetul. Nu va spun nimic nou, stiu.
Stateam frumos pe mess si vad statusuri: "I'm mobile... in Meteora - Greece", nu doar la un prieten, ci la 2.
Stiam ca au plecat si se distreaza fara mine, asa ca m-am bagat in seama. Am primit, in schimb, o pozica de la Florin. Erau la masa... Cica papa un crevete si pentru mine :))

Tare.

P.S. Am zis ca postez? Am zis! :))

Am facut-o si pe asta. Ne-am luat vestele de salvare, barca ne-a dus in larg si de acolo a inceput distractia. Eram 3 cupluri. Noi, niste prieteni si inca 2 nemti.

Rand pe rand, ne-au inaltat pana la aprox. 30-40 de metri. Senzatia din stomac? Nemaipomenita! Cu exceptia momentelor cand domnul din barca misca din funie, miscari pe care le simteam direct in stomac :))

Initial, cand au venit baietii cu ideea, ma gandeam ca o sa ne ridice din barca si o sa ne lase in mare. Dar nu ne-au udat aproape deloc. Am ajuns la un moment dat cu picioarele in apa... dar nu mai mult de glezne. Timp de 10 minute, am "zburat" ca ei. Clipul e filmat tot in Mallorca. Contrar galagiei care se aude, acolo sus e liniste, vantul adie si toti par niste furnicute. 

Next. Alta zi, alta distractie, de data asta la Aqualand. Ne-am trezit de dimineata, am luat micul-dejun (ca sa avem ce da afara), ne-am echipat corespunzator si am luat un autobuz pana la destinatie.

Dilema. Ce sa alegem prima data? Bineinteles ca s-a votat pentru ce parea mai interesant: Crazy Race (cel din poza). Ne-am asezam fiecare pe cate o banda, iar dupa ce ni s-a dat ok-ul, am pornit.

OoooooMFG! Toata apa in venea in ochi, nu puteam respira, iar pana cand am ajuns in piscina, slipii s-au transformat in niste bikini mici, mici din cauza fortei de frecare. Prima parere: Naspa. Eu nu mai vreau pe asta.

A doua parere: De ce naiba m-am urcat iarasi pe prostia asta? Si cand se terminaaaaa?!

Mda, m-am dat si a treia oara, concluzionand: It's not getting better! :))

In schimb, am fost incantata de altele. Preferatele mele Black Hole, Anaconda, Cola del Diablo si Grand Canyon. La B.H. aveam variante: ne dam singuri sau cate doi. Dupa experienta de mai sus, cred ca e simplu de ghicit care a fost optiunea mea. Am urcat intr-un loc amenajat care semana cu o pestera. Am fost pusi in fata unui canal in care era bezna totala, pe un "covrig" gonflabil si dusi am fost. A fost genial. Am urlat cand m-au tinut plamanii. Alunecam rapid spre ceva ce nu vedeam, schimband directia brusc. In secundele alea, cred ca nivelul adrenalinei a fost mai mare decat la parasailing.

Yeah. It was fun.

Am promis ca o sa postez, deci ma tin de cuvant! De data asta, doua intamplari stupide.

1. Zi de lucru obisnuita. Multe telefoane, multe persoane carora m-am prezentat etc. Dupa program, mi-am chemat un taxi intr-un mod foarte stupid:
- Alo? Buna ziua! AA ma numesc, sunt de la firma X (aici deja ma gandeam WTF?!!, de ce ma prezint?), va rog sa-mi trimiteti un taxi la adresa Y.
Sigur s-a gandit centralista ca-s mare smechera, ca sa citez pe cineva.

2. Vinerea trecuta. Zi obisnuita de weekend. Oldies, un pic de vin, oboseala din timpul saptamanii.
Stau ce stau si pana la urma ma hotarasc sa plec acasa. Stiam ca a doua zi de dimineata trebuia sa fac un proiect. Ma urc in taxi si incep:
- Un taxi pe... aaa... m-am incurcat! =)). Pe strada Z, va rog!

Creierul meu e in vacanta. De L-V dupa 6 si in week-end.

In dimineata asta am lenevit fara strop de remuscare, iar C. s-a trezit cu noaptea in cap pentru streetball. Pe la 11 fara ceva, deschid un ochi: a plecat! cat o fi ceasul?
M-am hotarat sa ma ridic din pat, sa-mi mananc iaurtelul si sa o tai la cumparaturi. Bun! Dupa inca vreo 30 de minute eram spalata si imbracata. Dau sa ma incalt. Bag piciorul, intra... dar parca nu e confortabil. WTF?! Cand ma uit in papuc, vad o jumatate de servetel inghesuit in varf. Ghiciti unde era cealalta jumatate :))

Hotomanu'! Avea mintea odihnita si ce s-o gandit?! Hai sa ma joc cu mintea Alinutei!
Ma amuz, ma gandesc sa ii indes si eu niste servetele in pantofi, dar renunt. Trebuie sa i-o coc altfel, mai original...
Stay tuned!

P.S. E din cauza ca am zis ieri ca-ti pun acetona pe Mac? ;;)

Una dintre prietenele mele sta pe aceeasi strada cu mine si contrar asteptarilor, nu ma intalnesc mai des cu ea decat cu restul. Timpul petrecut impreuna e placut, insa partea amuzanta vine mereu in drum spre casa.
Dupa ce ne terminam povestile, ne urcam fiecare in masina si incepe distractia... ne depasim, ne claxonam, ne dam flashuri, ne trimitem bezele la semafor si ne hlizim ca dupa 4 beri :))
Astazi n-am iesit din tipar... e deja a treia oara cand facem asta si tot funny e!

... BZT! Nu suntem periculoase!