My soul band :).

Trec de la teorie (texte motivationale), la practica. Astazi am primit mailul de mai jos de la Tudor si am spus: why not? :)

...de ce va scriu de fapt... maine, vineri, 26 nov, ora 19:00 ne intalnim in Supporter (bdul Victoriei) pentru a discuta de proiectul "Darul meu pentru Craciunul lor" ce-l vom incepe saptamana viitoare.

Pe scurt, bloggerii ce vor sa se implice in proiectul asta vor presta niste servicii pe care nu sunt obisnuiti sa le faca (taximetrie, bucatar, chelner etc) pentru a strange cativa bani ce vor fi baza unor cadouri ce le vom imparti unor copii nevoiasi. Pana acum sunt 20 de bloggeri doritori trecuti pe lista, asteptam si altii.

Vineri, ora 19:00 - Supporter

Tudor St. Popa

www.cemerita.ro

 See you there :)

"If everyone is thinking alike, someone isn't thinking." George S. Patton

In perioada asta, din cand in cand, o sa scriu texte motivationale. Unele sunt inspirate direct din experienta mea, altele din ceea ce citesc.

Cat de greu e in ziua de astazi sa ai o coloana vertebrala, sa spui ceea ce gandesti, sa fii sincer, sa lupti pentru ceea ce iti doresti? Undeva, in mansarda, un pitic iti sopteste "nu poti face asta", "nu o sa reusesti", "nu esti suficient de bun, de frumos, de destept"... el trebuie sa isi faca norma zilnica si daca il lasi, te va infrange.

Nu cauta confirmari de la cei din jur. Ei nu te cunosc. Tunde-te daca ai chef, vopseste-te, cumpara-ti bocancii cu tinte sau camasa sclipicioasa care iti face inima si zambetul sa creasca. Ei judeca orice nu se incadreaza in limite, orice nu e "cool" si iesit din comun. Nu poti trai facandu-le altora pe plac.

Consider ca toti suntem invingatori. In primul rand TU ai castigat marea cursa in fecundarea ovulului. O cursa in care concurenta nu facea referire la un oponent, ci la milioane. 

Ai incredere in tine, indrazneste, experimenteaza, dezlipeste-te de restul si mareste-ti zona de confort. Nu fi imbufnat, fa lucrurile cu pasiune.

P.S. Am fumat iarba in week-end si-s mandra de mine :)). Mai am cateva idei, dar o sa le iau pe rand.

Te trezesti, iar gatul iti e intepenit. Poate e perna de vina sau pur si simplu ai dormit prost, dar pe parcursul zilei durerea persista. Devii irascibil. Oamenii te enerveaza in trafic, activitatiile de zi cu zi le faci din inertie, nu te mai bucuri. Ii vezi pe ceilalti cum rad in hohote, la un banc pe care nici nu-l consideri suficient de bun. Mintea ta e plina. Sigh.

E seara, adormi, iar a doua zi scenariu se repeta. Trec saptamani. 

Cei apropiati observa ca nu esti in apele tale, dar tu negi. Te rastesti si te simti presat. Pur si simplu nu ai chef, vrei liniste. Petreci mai mult timp in lumea virtuala, decat cu prietenii, iar cand o faci, nu esti o companie prea buna.

Pierzi teren si mult mai tarziu, dupa cateva sedinte de autocompatimire iti dai seama ca nu mai esti la fel. Cine sunt acum? Intrebarea asta nu te ajuta. Raspunsul se aude vag, dar nu este suficient de clar ca sa-l si simti. 

Cand constientizezi tot, lucrurile incep sa se miste. Iti suni prietenii, iesi la cafea, dansezi, citesti, faci sport. Fortat. Nu esti inca natural, dar te simti mult mai bine. Nu iti mai pare rau ca ai ajuns aici, ci te gandesti la urmatoarea perioada si la ce poti imbunatati. Mintea e agera, iar replicile de convenienta se transforma in dueluri verbale (fara sange, bineinteles!). Zambesti. Esti din nou in viata. Esti tu. Vorbesti la singular si ai noi idei pentru viitor. Expresia "ce va fi, va fi", e inlocuita cu "stiu exact ce trebuie sa fac". Life is beautiful, you just don't know it yet forgot.

Vineri seara am trecut pe langa un restaurant. Nu ii stiam numele, nu stiam strada pe care se afla. Cladirea avea niste geamuri imense, prin care vedeam toata clientela. Femei si barbati, cu pahare de vin rosu in mana, relaxati si zambareti, isi tineau povestiile sub sferele de lumina care atarnau din tavan.

Mi-am dorit sa fiu acolo. Nu stiu de ce, dar l-am trecut pe lista locurilor pe care vreau sa le vad. A doua zi, am ajuns din nou langa el. De data asta mi-am notat datele: Restaurantul Baracca - Cluj, Str. Napoca.

Nu-i asa ca pare frumos? :D

Ieri la pranz, am fost la Muzeul de Arta din Cluj si mi-am luat 3 expozitii. Biletul intreg: 4.5 RON, iar pentru ca sunt studenta am platit 2.5 RON. It gets better: daca vroiam sa vad doar picturile, ma costa doar 1 RON.

In plus, am inteles ca 1% se duc in contul Crucii Rosii. Cred ca in 100 de ani, se aduna de o donatie decenta...

Faceti cumva Zumba? Cum e?
Detalii am gasit aici, dar vroiam si cateva pareri :D.