Ceva nou (pentru mine): placinta cu branza de vaci & stafide.

Aveti nevoie de:

- 1 pachet de foi de placinta din comert

- 500 branzica de vaci (eu am luat din piata)

- 3 oua intregi

- 150 g stafide

-  3-4 linguri de zahar (in functie de gust)

- smantanica (eu am facut o aroganta si am pus mascarpone)

- max 100 g de unt topit

Arome: coaja de la 1 lamaie rasa si zahar vanilat (puteti pune si portocala)

Primul pas: se preincalzeste cuptorul la 180 grade si se pregateste tava pe care trebuie sa o ungem cu unt topit.

Al doilea: Se ia branzica si se pune intr-un bol cu ouale si se amesteca pana se omogenizeaza, apoi se adauga zaharul, aromele si stafidele.

Foile se numara si se impart in 3, apoi se ung cu unt pe fiecare parte, urmand ca apoi sa fie umplute cu branza. Cele 3 rulade se pun in tava, apoi se portioneaza cu un cutit bine ascutit si se dau la cuptor la foc potrivit aproximativ 40 de minute, pana cand sunt usor rumene pe deasupra.

Pofta buna!

Acum cateva saptamani am cumparat un sezlong cadou. A ramas la mine impreuna cu perechea lui pe care am primit-o in schimb la cateva zile distanta... Stateau amandoua pe balcon asteptand caldura, iar in seara  asta am intins unul. Un album Cafe del Mar rasuna prin usa intredeschisa. Priveam cerul, farurile masinilor care luminau in noapte prin geamul balconului si simteam o adiere de tigare. Mi-am imaginat cum arde putin cate putin, apoi am zambit. Imi era bine :).

Maine dimineata o sa ma trezesc devreme, o sa imi fac cafeluta si o sa o savurez de la etajul 7 uitandu-ma prin sticla care imi delimiteaza cuibul.

Zentitude.

Later edit: A sunat telefonul la 11:43 am.
El: Ce faci?
Eu: Acum m-am trezit :))) 
 

Am auzit-o acum cateva zile intr-un magazin, sounds good.

De cand m-am mutat la Brasov folosesc bucataria. Nu pot spune ca gatesc la fiecare doua zile, dar de cand am zburat din "cuib" lucrurile s-au mai schimbat putin... un lucru e cert: acum trebuie sa tai ceapa! Bon, tai ceapa, dar astazi am reusit sa tai si din Alinuta :))).

Vorba unui fost coleg dupa o saptamana in care s-a (self) accidentat continuu: sunt o povara pentru trupul acesta!

Am chef de stat pe nisipul cald, in razele apusului. O fi de la primavara?!

Un gand se repeta de la o vreme incoace. Imi dau seama ca unele persoane pe care le displac, imi seamana. Defectele mele se oglindesc in imaginea lor si faptul ca o constientizez ma irita si ma amuza intr-un fel foarte ciudat.

Anul asta a inceput printr-o petrecere frumoasa, o noapte in care am dansat cateva ore incontinuu, am ras si m-am simtit extraordinar. Nu putea fi mai perfect de atat :). 

Aseara, dupa cateva ore de odihna, am iesit sa vedem filmul Life of Pi. Primele scene se deruleaza intr-o bucatarie, adultul Pi povestindu-i unui autor canadian fragmente din copilaria lui din India. De la micile rautati indurate la scoala din partea colegilor, pana la momentul in care parintii se decid sa plece in America cu singura lor avere - animalele, baietelul indian iti capteaza atentia prin diversitatea de emotii prin care te indruma. Crescut intr-o gradina zoologica, intr-o familie care isi castiga traiul de pe urma acestui business, Pi este un copil care cauta sa invete si sa inteleaga tot ce il inconjoara cu o seninatate pe care nu si-o pierde nici macar dupa ce ramane captiv in imensitatea oceanului Pacific cu un tigru bengalez, o zebra, o hiena si un urangutan. Noutatea, daca mai ar fi fost nevoie de asa ceva tinand cont de compania neobisnuita de pe barca, nu vine cu micile probleme ale neufragiatilor - lipsa apei si a mancarii, ci cu provocarea pe care Richard Parker - felina impresionata - o aduce in viata de zi cu zi a personajului principal. 

Mie mi-a placut povestea, dupa cum probabil se vede in randurile de mai sus :). Vi-l recomand cu drag.

Chiar daca 31 decembrie semnifica un sfarsit de an, practic, o zi in plus nu aduce peste noapte nimic nou. Avem senzatia unui inceput care de fapt nu exista, e cam acelasi principiu pe care merg femeile cand incep o noua dieta cu ziua de luni. Acum e cel mai bun moment atunci cand e vorba de schimbari. Din pacate (sau fericire), nimic nu se sterge cu buretele la ora 12 :), lucrurile continua asa cum le-am lasat la 11:59 pm.

Caut aceleasi lucruri ca in trecut, insa acum cred ca prioritizez altfel. Stiu ce e important pentru mine si incerc zilnic sa merg spre ce ma face fericita. Daca inainte lista mea era "to do", acum e mai mult "to be" pentru ca am senzatia ca facem mai multe de dragul altora, decat de dragul inimii noastre. Nu e nimic rau nici in asta, insa e o linie prea fina spre a deveni o imagine si nu un om autentic.

La multi ani!