Acesta e titlul unei carti scrise de catre Seth Godin si imprumutata de la furnizorul meu de lectura care vine mereu cu ceva diferit si nou acasa. Pana si asta il face pe el de neinlocuit. Faptul ca alege dintr-un raft ceva ce nu multi ar observa, mie mi se pare irezistibil.

Cartea merita citita de orice persoana interesata de ceea ce lasa in urma ei - munca, relatii interpersonale... tot ce se poate transforma in "arta". Da, orice e facut cu pasiune si generozitate te poate transforma intr-un artist si nu e necesar sa stii sa pictezi!

Rezumatul cartii se traduce prin daruire. Trebuie sa oferi totul in orice pozitie te-ai afla. Sa o faci zilnic cu zambetul pe fata chiar daca stii ca exista posibilitatea sa te opresti la un moment dat; dar nu sa renunti pentru ca ti se pare ca e mai simplu sa incepi de la zero si nici sa te complaci. Mediocritatea si docilitatea sunt pentru cei care se simt confortabili cu o norma in fabrica sau un target atins intr-o corporatie care nu are nevoie de viziune. E greu sa te ridici de fiecare data cand ideile tale sunt abandonate din lipsa de interes sau sa faci un efort zilnic pentru cel de langa tine doar pentru ca exista, insa eu cred ca e o lectie pe care trebuie sa o invatam pentru a progresa. Tentatia de a cuantifica acest schimb in favoarea noastra si de a spune "stop joc" e mare, mai ales cand implicam ceva orgoliu si egoism... dar uneori se poate dovedi o miscare gresita. Ok, daca nu primim nici macar recunostinta in schimb, poate nu o facem suficient de bine sau poate e timpul pentru o schimbare... cantariti decizia cu intelepciune si actionati.

Exista 7 calitati care construiesc un om indispensabil, insa mie imi place in mod special ultima - detinerea unui talent unic - citez "Cand cunoasteti pe cineva trebuie sa aveti o superputere. Daca nu aveti, nu sunteti altceva decat o strangere de mana". Acum ganditi-va la oamenii pe care ii apreciati. Toti au ceva special, nu-i asa? Supraputerea lor e ceva ce v-a facut sa ii tineti minte si sa ii doriti in jurul vostru.

Daca aveti timp merita sa aruncati o privire si catre Seth Godin, iar daca va place recomandarea de astazi puteti cauta cu incredere si cartea "Triburi".

Duminica frumoasa!

 

S-au gandit si la lenesi... ultima sansa spre statia de autobuz.

Ceva nou (pentru mine): placinta cu branza de vaci & stafide.

Aveti nevoie de:

- 1 pachet de foi de placinta din comert

- 500 branzica de vaci (eu am luat din piata)

- 3 oua intregi

- 150 g stafide

-  3-4 linguri de zahar (in functie de gust)

- smantanica (eu am facut o aroganta si am pus mascarpone)

- max 100 g de unt topit

Arome: coaja de la 1 lamaie rasa si zahar vanilat (puteti pune si portocala)

Primul pas: se preincalzeste cuptorul la 180 grade si se pregateste tava pe care trebuie sa o ungem cu unt topit.

Al doilea: Se ia branzica si se pune intr-un bol cu ouale si se amesteca pana se omogenizeaza, apoi se adauga zaharul, aromele si stafidele.

Foile se numara si se impart in 3, apoi se ung cu unt pe fiecare parte, urmand ca apoi sa fie umplute cu branza. Cele 3 rulade se pun in tava, apoi se portioneaza cu un cutit bine ascutit si se dau la cuptor la foc potrivit aproximativ 40 de minute, pana cand sunt usor rumene pe deasupra.

Pofta buna!

Acum cateva saptamani am cumparat un sezlong cadou. A ramas la mine impreuna cu perechea lui pe care am primit-o in schimb la cateva zile distanta... Stateau amandoua pe balcon asteptand caldura, iar in seara  asta am intins unul. Un album Cafe del Mar rasuna prin usa intredeschisa. Priveam cerul, farurile masinilor care luminau in noapte prin geamul balconului si simteam o adiere de tigare. Mi-am imaginat cum arde putin cate putin, apoi am zambit. Imi era bine :).

Maine dimineata o sa ma trezesc devreme, o sa imi fac cafeluta si o sa o savurez de la etajul 7 uitandu-ma prin sticla care imi delimiteaza cuibul.

Zentitude.

Later edit: A sunat telefonul la 11:43 am.
El: Ce faci?
Eu: Acum m-am trezit :))) 
 

Am auzit-o acum cateva zile intr-un magazin, sounds good.

De cand m-am mutat la Brasov folosesc bucataria. Nu pot spune ca gatesc la fiecare doua zile, dar de cand am zburat din "cuib" lucrurile s-au mai schimbat putin... un lucru e cert: acum trebuie sa tai ceapa! Bon, tai ceapa, dar astazi am reusit sa tai si din Alinuta :))).

Vorba unui fost coleg dupa o saptamana in care s-a (self) accidentat continuu: sunt o povara pentru trupul acesta!

Am chef de stat pe nisipul cald, in razele apusului. O fi de la primavara?!

Un gand se repeta de la o vreme incoace. Imi dau seama ca unele persoane pe care le displac, imi seamana. Defectele mele se oglindesc in imaginea lor si faptul ca o constientizez ma irita si ma amuza intr-un fel foarte ciudat.