Mi-am propus inca de anul trecut sa povestesc despre locurile pe care le-am vizitat in tara, iar acum, dupa cateva zile petrecute la bunici consider ca e momentul potrivit sa bifez macar partea de nord. Asa cum spuneam si in postul anterior, mare parte din copilarie am petrecut-o la Moldova si imi amintesc cu drag de o perioada in care nu simteam nici o lipsa - nici macar a parintilor, care se topeau de dor la Sibiu. Anual ne strangeam cate 10 copii, de prin toate partile tarii, plus cei care locuiau deja acolo. Era o nebunie... :)

Traseul nostru pe tur-retur a fost Sibiu - Sighisoara - Reghin - Toplita - Borsec - Targu Neamt - Suceava - Botosani - satul bunicilor - Botosani - Suceava - Gura Humorului - Vatra Dornei - Bistrita - Reghin - Tarnaveni - Sibiu. Ca de fiecare data, am incercat sa ne informam asupra drumului pentru ca e o calatorie de durata si nimeni nu isi doreste sa faca 12 ore prin gropi sau cu 40 km/h. Pe tur a fost ok, am avut noroc de vreme frumoasa si ne-am oprit din cand in cand, insa la intoarcere singura bucurie a fost ca am trecut Vatra Dornei... Nu am vazut mai nimic din cauza ploii exceptand Castelul Dracula din pasul Tihuta, iar concluzia mea dupa atatia ani e ca o pensiune in zona muntoasa poate fi o optiune minunata, fie vara, fie iarna. In schimb nu cred ca as alege vreodata ca loc de relaxare vreun oras mai mare, cu exceptia Iasului care e cu totul diferit fata de ce ofera regiunea aceasta. Cu toate magazinele de pe Balcescu si din Promenada Mall nu ajungem nici macar la 50 % din ce ofera Iulius Mall Iasi, dar asta e alta poveste...

Anul asta am hotarat de comun acord cu ai mei sa plecam de sarbatori la bunici. Eu cred ca nu am mai fost de vreo 6 ani si mereu mi-am gasit scuze, insa acum ca oamenii care m-au crescut veri intregi si consecutive, tind spre 90 de ani nu mai pot spune NU atat de usor.

Va fi interesant fara internet (in caz de urgenta am pe telefon) si fara semnal full, dar o sa imi iau laptopul in cazul in care ma plictisesc... Sper totusi sa fie vreme frumoasa, sa stau cat mai mult in natura si sa ma relaxez.

Va las, ma duc sa imi negociez niste km din drum, ca nu am de gand sa stau pe bancheta din spate cu sister si sa numar stalpii in timp ce tata conduce legal...

Later edit: 

Ne-am intors. Drumul a fost asa cum mi-l aminteam - adica lung si obositor, insa pe langa acesta toate lucrurile erau neschimbate. Bunicii arata la fel de bine si sunt la fel de voiosi. Sunt convinsa ca asta se datoreaza miscarii zilnice, alimentatiei si bineinteles... genelor. Recordul in neam (cel mai recent) e de 93 de ani... awesooome.  

Eu inseamna nerabdare, schimbare, inseamna putere si incapatare, capacitate de a face orice imi doresc sa realizez. Inseamna incredere in unele zile si mai putina in altele. Inseamna munca si joaca in acelasi timp - pentru ca nu pot trai la tipar si nici nu cred ca pot fi ingradita in vreun fel decat daca imi doresc. Cand spun eu ma gandesc la fata pe care o cearta mama atunci cand vrea sa corecteze cate ceva, la un copil obraznic care poate fi cel mai profesionist sau sobru om in momentele in care situatia o impune. La o persoana care isi cunoaste limitele si stie ca daca nu se forteaza nu o sa se dezvolte niciodata. Eu inseamna un proces continuu. Fiecare caramida pe care o adaug temeliei primite de la parinti inseamna ceva - nu mereu ceva bun si niciodata prost din propria initiativa. Inseamna respect, inseamna un proiect pe care o sa il finalizez doar la multi zeci de ani in domeniu. Un proces caruia o sa ii duc dorul si pe care il voi transmite celor care imi vor mosteni genele si nu numai... Sunt cineva care iubeste detaliul si se pierde in el, dar care le pune cap la cap cu o viteza uimitoare atunci cand totul cade.

Eu nu inseamna go with the flow. Nu o sa imi doresc niciodata ce isi doresc majoritatea doar din simplu motiv ca mereu exista lucruri noi de descoperit si apoi altele... aici intra tot ce inseamna trend in ziua de azi, eu ma aflu mereu unde imi doresc, nu unde mi se dicteaza. Asta cred ca e cel mai important lucru in a fi cu adevarat un EU. 

Vara asta ma reintorc la origini... Iar o sa numar zilele...

Cand ascult piesa asta imi imaginez ca dansez. E printre putinele piese pe care le simt in sange si care ma fac sa vibrez. Ma duce cu gandul la noptile de vara petrecute aproape de plaja, la pasiunea si curiozitatea pentru nou, la miros de trabuc imbinat cu Disaronno...

This is a very important chess rule, when you move your chess piece and let go, you're beyond the point of no return.  The move is final.  Now, if you move it to a square and keep your finger on top while pondering the genius or folly of the move, it's okay to backtrack and decide on a different move.  So be certain about your move before you let go!

Una din putinele reguli care imi plac.

Daca in 2011 mi-a placut Lilly's si am observat ca si alte fete au inceput sa migreze in acel loc, de data asta recomand PardonCafe. E un local cochet, cu mult bun gust, o atmosfera calda si placuta. Ma duce cu gandul la calatorie, la suveniruri... parca e plin de amintiri.

Gasiti mai multe pozici aici. Cea de pe blog am luat-o tot de pe facebook-ul lor, sper sa nu se supere :).

Sunt deja multi ani de cand am o pasiune pentru propia fiinta. O fi si un strop de narcisim, dar mi-l asum si chiar il recomand intr-o oarecare masura. Imi aduc aminte ca aceasta curiozitate a pornit din pragul adolescentei si s-a materializat la inceput printr-o joaca: am descoperit testele de numerologie, psihologia si cartile de astrologie care ma descriau intr-un fel care uneori imi convenea, alteori nu. Oricum, mare importanta nu avea, eu oricum preluam doar ce vroiam, lucru pe care il fac si in prezent cu precizarea ca acum stiu daca vreun defect imi apartine. Acum am minimul de experienta, pe care pot sa bazez concluzia si sa compar fara sa construiesc o imagine de sine deformata.
In urma cu cativa ani nu-mi cunosteam limitele si nici macar acum nu am cum sa am o imagine de ansamblu, insa realizez ca singurele momente in care am "evoluat" au fost acelea in care m-am lovit de noi situatii si a trebuit sa imi pun mintea la contributie ca sa trec peste obstacole. Reinventarea e benefica si probabil ca o voi mai face de vreo cateva ori in urmatorii ani pentru ca in final, cui ii strica un refresh?
Aminteam de cateva moduri aleatorii prin care am inceput sa ma descopar inafara de trairile zilnice pe care altii le considera neimportante, tocmai pentru ca eu consider ca e mai mult decat corect sa acorzi macar o sansa unei idei anume chiar daca la inceput nu o intelegi. Daca nu experimentezi mintea ta va "vedea" doar intre punctele in care tu ai "plimbat-o", iar eu una nu optez pentru asa ceva.